Puteam fi mult mai inteligentă decât sunt, dar n-am știut că pot deveni și că e atât de simplu.
La asta m-am gândit zilele trecute, când am dat peste niște studii care legau mersul pe bicicletă de dezvoltarea creierului. Când eram mică, mergeam mai mereu cu tata cu bicicleta. El nu mai avea bicicletă, doar eu aveam. Așa că ieșeam la plimbare eu pe bicicleta mea portocalie, iar tata pe jos, în urma mea. Era unul din momentele mele preferate în familie (și nu numai). Din păcate, când mi-a rămas mică n-am mai primit alta. Probabil că erau alte cheltuieli, altă direcție a familiei. Nu știu. Am fost tristă o vreme, apoi am mers înainte și fără bicicletă. Și m-am deșteptat altfel, cine știe.
Dar, să revenim la studiile despre care vă ziceam că am citit, pentru că se pare că atunci când mergem mult pe bicicletă se întâmplă niște lucruri minunate.
În primul rând, creierul primește mult sânge, ceea ce înseamnă că primește și mult oxigen. Unul din studii arată că în urma acestei activități și mixului dintre efort fizic și mental (pentru menținerea echilibrului, ca să nu picăm pe o ureche de pe bicicletă) crește substanța cenușie a creierului. Pentru acuratețe, substanța cenușie a creierului e o parte a sistemului nervos central, compusă (în mare) din corpurile neuronilor și are printre funcțiile sale controlul muscular, percepția senzorială a văzului, auzului, se ocupă și cu partea vorbirii, auto-controlului, memorie, etc. Deci, tragem concluzia că toate acestea se pot îmbunătăți în urma mersului pe bicicletă. Ce tare!
Dar stați, că mai am. Pe lângă materia cenușie, bicicleta și pedalatul cresc și substanța albă (substanța albă se compune din prelungirile nervoase ale neuronilor despre care ziceam mai sus și transmite informația unde are ea nevoie să ajungă) din creier, declanșează producția de serotonină (”hormonul fericirii”) și a altor neurotransmițători care să ne facă să ne simțim bine și scade producția de cortizol (”hormonul stresului”). Yuhu!
Atunci când ne simțim bine, creierul nostru înflorește și acumulează și mai multă informație, așa că nu-i de mirare că există școli în lume unde au fost înlocuite scaunele cu biciclete staționare (ca în poza de mai sus). Sunt utile nu doar pentru copiii kinestezici, ci pentru toți copiii. Pentru că, dacă stăm să punem la un loc toate beneficiile de mai sus, o să ajungem la următoarea concluzie.
În timp ce merge pe bicicletă sau după ce a încheiat o plimbare cu bicicleta, creierul copilului suferă (sau se bucură de) următoarele modificări:
– creierul său primește mai mult oxigen
– prin combinarea dintre efortul fizic și cel mental (legat de menținerea în echilibru), substanța cenușie a creierului se dezvoltă
– se nasc noi neuroni și se construiesc noi legături între neuroni (am explicat aici mai pe larg de ce e asta important)
– informația circulă mai rapid (copilul gândește mai repede)
– informația este memorată mai ușor și se păstrează pe termen lung
Acestea fiind spuse, data viitoare când mai ieșiți cu copilul în parc, priviți asta ca pe o activitate academică. Și, dacă vreți să testați informațiile pe care vi le-am dat, încercați să învățați copilul o poezie după o plimbare cu bicicleta (sau în timp ce pedalează) și observați dacă a reținut mai ușor decât o face de obicei.
Și, ca să fie și mai receptiv la ce-i spuneți voi, faceți asta în timp ce pedalați pe lângă el și creați, astfel, o conexiune cu el. Desigur, nu uitați de casca de bicicletă, ca să protejați căpșorul în care se dezvoltă creierul cu tot cu substanțele lui colorate. Și, deși se aplică aceleași modificări și adulților, dacă simțiți că aveți mult mai puțină energie decât copilul, puteți încerca o bicicletă electrică sau, ceea ce habar n-aveam până astăzi că există, un skateboard electric.
Și iac-așa, aveți o activitate academică, detensionantă, conectantă în familie. Doar cu două biciclete (sau ce device vreți voi), niște căști și vreme frumoasă afară. Ah, stați… M-am uitat pe geam… Nu îndeplinim toate criteriile 🙁 Hai cu primăvara aia, vă rog!
Cum învățăm copiii să mănânce echilibrat?
N-am mai scris de mult timp un articol pe tema asta. Cumva, era un subiect mai mult de interes când erau copiii mai mici și pe măsură ce au crescut, și-a mai pierdut din importanța declarată. Chiar dacă în viața noastră de zi cu zi, tot e ceva important pentru mine. Însă e important altfel.
Cum treci de la un copil care n-a plecat o zi de acasă, la un copil care merge în tabără
Modul prin care copilul se dezlipește de familia lui de origine e un proces întreg. Procesul începe la naștere, când copilul devine o entitate separată de mama. Copilul iese din corpul ei, se taie cordonul ombilical și de acum e un omuleț de sine stătător.
Cum să-ți dai seama dacă este aur/argint sau altceva?
Ne-am plimbat pe străzi, am mâncat cele mai bune Fistiki Sarma din viața mea și cea mai delicioasă prăjitură Kunefe, am căscat gura la străduțele mici și colorate, ne-am prostit cu ochelari de soare caraghioși și… ne-am lăsat acostați de o doamnă care vindea bijuterii. Doamna a știut ce face: