Eu nu știu să schiez. Mi-ar plăcea, dar nu știu. Și nici nu mai am disponibilitate să învăț. E unul din lucrurile alea pe care mi-am asumat că nu le știu și pot trăi împăcată cu ele. Însă, îmi doresc să am copii care să știe. Poate o să le placă, poate nu. Poate o să învețe acum și poate o să renunțe mai târziu. Poate nu, om vedea.
Așa. Și cum eu nu știu să schiez, n-am nici echipament de schi, nu le pot fi de mare ajutor. Oricum, am înțeles că și dacă știi, mai bine nu insiști să-i înveți tu și lași un expert să o facă. Așa că, ajunși la munte, căutăm un instructor, închiriem schiuri și clăpari și îi lăsăm să învețe.
Și… Totuși, poți face ceva și tu, ca părinte. De acasă, chiar, ca să-i ajuți în procesul lor de învățare. Am discutat cu un instructor de ski de copii, pe care l-am abordat mișelește și l-am întrebat ce și cum să facem. Și mi-a dat 4 teme pentru acasă, 4 exerciții pe care să le facem în intimitatea propriei sufragerii sau curți, ca să-i ajute în momentul în care se vor pune pe schiuri.
1. Exerciții de echilibru
Exercițiile de echilibru sunt foarte utile copiilor nu doar dacă plănuiți să-i învățați să schieze, ci pentru dezvoltarea lor generală (exercițiile de echilibru lucrează și creierul rațional al copiilor, ceea ce înseamnă că îi va ajuta inclusiv în momentele în care au crize de furie, de exemplu. Știu, ciudate căi are creierul nostru). Mers pe o coardă (pusă pe jos, nu vă sfătuiesc acum să-i transformați în acrobați), trasee prin casă cu perne, bare, ce mai găsiți, un wobble board dacă aveți, un disc de echilibru (dacă nu aveți, găsiți la decathlon și dacă vreți să meșteriți singuri, vă trebuie un disc de lemn de la magazinele de bricolaj, pe centrul căruia să lipiți o jumătate de sferă de lemn, pe care o găsiți în zona cu scări, bare pentru scări, etc.). Copiii pot face traseele cu ochii deschiși, cu ochii închiși, cu căști de antifonare, puteți pune pe jos materiale cu diferite texturi, ca să-i încurajați să simtă cu picioarele goale (o experiență senzorială minunată) și-așa mai departe.
2. Exerciții de cădere
Când se vor pune pe schiuri, e foarte posibil să pice pe jos în primele minute. E important să nu se teamă de căderile astea. Atunci când cad, unii copii se ridică de pe jos și își văd pur și simplu de treabă, în timp ce alții sunt afectați tare de eveniment. Dacă aveți un copil din prima categorie, puteți să-l lăsați în pace. Dar, dacă aveți un copil din a doua categorie, faceți exerciții de cădere. Pe pat, pe canapea, afară în zăpadă. Căderi, ridicări, vă maimuțăriți, vă distrați. Din ce am observat și din ce mi-a spus și instructorul de care zic, în scurtul timp pe care îl au copiii într-un weekend să învețe să schieze, nu prea mai rămâne disponibilitate și să-i învețe să cadă sau să normalizeze procesul. Așa că puteți face asta de acasă.
3. Patinaj
Experiența patinajului îi ajută mult pe copii. Sigur, patinele nu sunt ca schiurile și patinajul nu-i ca schiatul. Dar, și în patinaj e vorba despre menținerea echilibrului și alunecarea pe suprafețe reci. Există patinoare mai peste tot, chiar și în malluri și e plin de copii acolo. Înainte de a merge la schi, mergeți de câteva ori la patinaj. Bonus: și-acolo s-ar putea să cadă. Super!
4. Joaca în zăpadă
Știu, e redundant punctul ăsta. Mai ales că și-avem așa o iarnă frumoasă, cu multă zăpadă, în care copiii profită la maximum de joaca afară. Dar, am zis totuși să zic. Să ieșiți mult afară, la zăpadă și la frig, să vă loviți cu bulgări, să vă împingeți în zăpada albă și pufoasă, să faceți îngerași de zăpadă și să vă rostogoliți la vale. Faceți asta împreună. Indiferent dacă apoi mai mergeți sau nu la schi, distracția rămâne.
Voi, mai ales dacă aveți copii care deja au învățat să schieze, mai aveți idei pentru novicii ca noi? Mulțumesc 🙂
Găzduiește un muzeu de artă în livingul tău: Unde să pui creațiile fantastice ale copiilor tăi?
Ați fost vreodată martorii unei explozii artistice în livingul vostru? Da, vorbesc despre momentele când copiii voștri își transformă în adevărate capodopere fiecare colț al casei, de la frigider până la cutia de pantofi primită recent. Nu-mi răspundeți. Sunt convinsă că da. Sper doar că n-a fost și sclipiciul implicat.
Așa. Șterg din amintiri momente în care am găsit sclipici în locuri în care niciodată nimeni nu ar trebui să găsească sclipici, și trecem mai departe.
Știai asta despre înmatricularea mașinii?
Dacă n-am toate temele astea, mă aștept ca autoritatea să fie imprevizibilă, iar eu să mă blochez și să nu mai știu ce să spun, apoi să ajung acasă cu numărul de înmatriculare IF-nuștiucât-PLM, pe care sigur sigur nu-l voiam așa.
Cum să-ți hrănești copilul blănos, aka câinele
După ce anul trecut câinele nostru, Doni, a trecut printr-o experiență foarte rea cu o căpușă, noi (oamenii lui) am învățat un pic mai multe despre cum să îl hrănim cât mai sănătos. Povesteam aici, pe blog, despre sperietura pe care am tras-o atunci cu el și despre...