Podcast cu Diana (episodul 9) – Driverele
Organizarea perfectă a unei zile de decembrie. Sau, cum era să înnebunesc într-o miercuri.

Acum două weekenduri am fost la munte. Vineri seara, după ce a terminat V. munca și eu emisiunea, ne-am urcat toți 4 în mașină și am plecat către munte. Pe drum, pe la Ploiești, ne-am oprit la benzinărie să luăm apă și un sendviș (e un Subway acolo). În rafturile benzinăriei, Fip a văzut un cozonac mic, ambalat frumos. ”Vreau cosonac!”. Și-am luat cozonac.

După ce a mâncat fiecare dintre noi câte un sendviș cu multe legume, iar copiii și cu ketchup (nu dați cu roșii, că nu iese ketchup :))), s-a făcut liniște în mașină. Vreo 20 de minute mai târziu, Ema se uită la Fip și ne anunță. ”Mami, tati, Fip a mâncat tot cozonacul. Tot!”

Ok, nu l-a mâncat chiar pe tot. A mâncat jumătate. Să-mi stea inima în loc. Nici nu știam că are unde să încapă fizic atâta mâncare în el. Copilul foarte încântat, ”e foarte bun cosonacul”. Ok, e foarte bun. Hai, mai bine să facem unul acasă. Să știu ce mănânci, dacă tot ai de gând să faci excese.

După weekend, când am ajuns acasă, am scos caietul de rețete (da, am caiet de rețete, ca bunica) și-am căutat rețeta mea de cozonac (foarte bun, nu că mă laud… Dar mă laud, că-i ok să te lauzi când faci ceva bun. Mai ales cozonac). Pentru că mai des am acces la net decât la caietul de rețete, am zis s-o pun și pe blog, ca s-o găsesc mai ușor atunci când am chef să fac. Și poate încercați și voi.

Dacă aveți mașină de pâine, faceți la mașina de pâine. Dacă n-aveți, sau vă place să frământați, frământați de mână. Eu fac și-așa, și-așa. În funcție de câte gânduri mă macină mărunțel în cap. Vă las ingredientele în ordinea în care le pun eu la mașina de pâine.

Ingrediente:

100 ml lapte
1 ou + 1 gălbenuș
50 gr. unt (topit)
esențe

300 gr făină
un praf de sare
o lgț de drojdie uscată
3 lg de zahăr/miere

Mod de preparare

După ce își termină mașina de pâine treaba, sau după ce terminați voi de frământat, e important să țineți aluatul la căldură, temperatură constantă, ca să crească și mai mult. De exemplu, eu dau drumul la cuptor, îl las deschis și las vasul pe ușa deschisă a cuptorului.

În timpul ăsta, în cuptor bag forma de cozonac, pentru a o încălzi.

Când e gata umflat blatul, îl împart în 2 sau 3 și întind 2 sau 3 foi. Foi pe care le umplu cu ce-mi vine.

De exemplu, pentru adulți le umplu cu nutella amestecată cu nuci prăjite (în tigaie, pe grill, la cuptor)
Câteodată le umplu cu gem de caise și nuci.
Pentru copii fac un amestec de cacao (înainte le puneam pudră de roșcove), cu lapte, miere și multă nucă prăjită și pisată.

Așa. Deci, umplu foile cu orice compoziție mi se pare mie potrivită la momentul respectiv, apoi le rulez și le împletesc. Asta e partea mea preferată, când mă apucă toată creativitatea. În fine. Pun împletitura în tavă și o las să crească la loc călduros, până când depășește marginile tăvii de cozonac. O ung cu albuș, presar ceva drăguț pe cozonac și la cuptorul preîncălzit cu el. 40 de minute la 175 de grade.

Poftă bună!

Podcast cu Diana (episodul 9) – Driverele
Organizarea perfectă a unei zile de decembrie. Sau, cum era să înnebunesc într-o miercuri.