Habemus meniu! Cu alte cuvinte, aseară, după ce am culcat copiii (și pe V. :))), după ce am pus ultima tură de rufe la spălat și am înșirat cămăși ude peste tot prin casă, altfel sunt greu spre imposibil de călcat decent, m-am pus la masă. Mi-am analizat nițel agenda de lucru pe săptămâna ce vine. E plină. Ceea ce e foarte bine. Și ceea ce înseamnă că-i greu să includ în programul ăsta și gătitul. La fel cum săptămâna trecută am reușit să gătesc, dar nu să mă și ocup de rufele murdare, astfel încât duminică după amiază copiii nu mai aveau pantaloni curați și am avut nevoie de o zi și-o noapte să recuperez. Priorități. Știți cum e. Și copii fericiți și casă curată (cu mâncare proaspătă și rufe curate) și job împlinitor e greu să ai.
Așa că de gătit prea intens nu poate fi vorba săptămâna ce vine. Probabil nici de spălat rufe, dar acum sunt sigură că ne ajung hainele pe vreo 4-5 zile, apoi mai bag un maraton. Probabil nici de aspirat sau spălat pe jos, noroc cu aspiratorul robot și cu mopul cu pulverizator, ușor tare de folosit. Fata de la curățenie mai mult nu vine decât vine (yey, economisesc bani; buuuuh, tre’ să fac eu și nu reușesc deloc cap-coadă). Aia e. Musai să gătesc pe fast mode, cum îmi place mie mai mult.
Am ales pentru săptămâna ce vine mâncăruri diversificate, care se fac mai mult singure. Și, deși sigur n-o să reușesc să public articolul ăsta într-o zi de luni, poate vă ajută cu idei pentru săptămâna ce va fi să vină pentru voi. Pentru că-mi aduc aminte de mama și întrebarea veșnică ”Ce să vă mai fac de mâncare” și de răspunsul nostru tot veșnic ”nu știu” sau ”mâncare de cartofi”. :)) Îmi răscumpăr păcatele dându-vă vouă idei. Că ei nu prea. Ieri am fost la ea și la aceeași întrebare ”ce să vă fac de mâncare?”, răspunsul a fost tot ”nu știu”.
Meniul nostru e o combinație de mâncăruri cu și fără carne. Musai pește măcar o dată pe săptămână. Și, pe cât posibil, cu mai multe feluri (gătite și ele rapid, sau negătite), pentru că am doi copii extrem de imprevizibili. Când adoră un fel de mâncare sau un aliment, când e bleahul bleahului. Vă las cu cinele noastre pe săptămâna viitoare
Luni
Luni e ziua după weekend, când am mâncat mai zăpăcit, pentru că am fost mult pe drumuri, așa că am ales ceva mai sănătos. Cu quinoa. Simplu. O cană (mare) de quinoa hidratată în prealabil peste noapte, morcov cubulețe, ardei cubulețe, mazăre și puțin apio. Un pahar de apă și unul de supă congelată. Sare, piper. La multicooker, pe programul rice. Când e gata, amestec niște parmezan ras prin el. Mâncăm cu murături.
Marți
Marți e zi de supă. Nu avem supă în fiecare zi, vara mai deloc. Dar iarna și toamna parcă te unge pe suflet. De data asta am ales o supă cremă de legume, cu mult morcov pentru gusturile pușculeților mici. Legumele care-s pe gustul nostru le-am pus pe stew la multicooker cu puțin ulei și puțină sare, apoi la blender. The end.
Iar la felul doi am ales să fac o pâine de casă pe care s-o mâncăm cu hummus (năut, tahini, un pic de ulei, un pic de apă și un pic de busuioc pe care încerc să-l cresc în casă, împreună cu alte plante aromatice la ghiveci – și nu prea îmi iese 🙁 ) și pastă de avocado (adică avocado pisat, cu puțină sare și lămâie). Pâinea, practic, o face mașina de pâine. Iar hummusul și pasta de avocado sunt gata în 5 minute.
Miercuri
În mod deliberat, marți am făcut mai multă supă decât am mâncat noi. O parte am congelat-o, iar patru polonice le-am păstrat pentru mâncărica de cartofi dulci. Doi cartofi dulci mari curățați și tăiați cubulețe îi pun în multicooker cu cele patru polonice (am un polonic exagerat de mic, după cum se plânge toată lumea care îl folosește la noi în casă) din supa de legume de cu o seară înainte. Și eventual puțină sare. 20 de minute – stew. E delicioasă, cu salată de rucola și piper peste.
Joi
Și joi avem supă. După rețeta mea de aici. În funcție de timp o fac cu găluște sau fidea. Adică, las toate în oală dimineața. Pe la prânz o pun în altă oală și mă apuc de felul doi (știu, mai am nevoie de un aparat :)) și fac (un fel de) risotto. O ceapă tăiată mic (sau rasă), niște ciuperci felii, un pahar mare de orez pentru risotto, jumătate de pahar de vin alb, un pahar și jumătate (sau chiar mai mult) de supă, câteva cubulețe de unt și parmezan. Le pun pe toate (mai puțin untul și parmezanul) în aparat, aleg programul risotto. Când e gata, adaug untul și parmezanul, amestec bine și închid capacul. Apoi mâncăm.
Dacă vreți să iasă așa portocaliu ca în poză, îl faceți cu supă cremă de legume, cu mulți morcovi
Vineri
Vineri e lejer. Facem un somon la abur cu cartofi prăjiți la airfryer, pe care fiecare îi mănâncă așa cum poftește. Cu sos de roșii, cu sparanghel murat, cu salată de sfeclă, cu brânză, poate cu un ou fiert, cu castraveți murați.
Sâmbătă probabil că vom mânca în oraș, iar duminică facem consiliu și decidem pe loc ce vrem. Gătim în 4, sau poate eu mă eschivez. Cine știe?
Când îi gătești câinelui mâncare, dar o mănâncă o fetiță și-un băiat
Acum, titlul vă duce în eroare, pentru că pare că s-a întâmplat o dată. Însă nu s-a întâmplat o singură dată. Se întâmplă frecvent ca cei doi copii pe care-i avem să refuze mâncarea de oameni și să prefere mâncare de câini. Ceea ce s-a întâmplat și de data asta.
Am pus să gătesc lui Doni după cum urmează:
Gustarea hrănitoare de la școală sau ”Ce minunății a mai pus mami în pachețelul de școală al Emei”
Drept urmare a trebuit să-mi dau silința să gătesc și să găsesc alimente și combinații care să fie hrănitoare, distractive, ușor de transportat și de mâncat și care să-i placă. Și ne-am descurcat onorabil, trebuie să recunosc.
Rețetă de prânz în 4 minute pentru Supermom
În căutările mele pentru un fel doi sănătos și ușor și rapid de preparat, care să nu fie mereu grătar cu salată, mi-a făcut cu ochiul sandwich maker-ul din dulap și mi-a șoptit suav: să știi că eu știu să fac și alte chestii, nu doar să încălzesc pâine cu cașcaval și roșii. Hopaaaaa… Și-am început să experimentez. Și vă las și vouă o rețetă de prânz rapid de făcut.