Poate știți că una din metodele de lucru pe care le propun părinților cu care lucrez și despre care scriu pe blog, este educația pozitivă. Cum folosim instrumentele educației pozitive acasă, în familie, cu copiii noștri? Ce și cum aplicăm, de ce, cu ce beneficii. Ei, astăzi o să discutăm tot despre educația pozitivă, dar din altă perspectivă. Astăzi o să discutăm despre cum și de ce să aplicăm educația pozitivă în instituțiile de învățământ și nu doar acasă.
Săptămâna viitoare o să aibă loc a 5-a ediție a Conferinței de educație timpurie, singurul eveniment dedicat educației timpurii ce oferă acces gratuit educatorilor din sistemul public de învățământ. Mai precis, între 7 și 9 noiembrie vor avea loc sesiuni de training susținute de experți internaționali, care se vor concentra în jurul temei Educație pozitivă: mediu fericit, resurse infinite.
Partea bună e că participarea este oferită GRATUIT: educatorilor din sistemul de stat, psihologilor, pedagogilor și coordonatorilor responsabili cu întocmirea planificărilor pentru activitățile educaționale, asistenților medicali din creșele de stat și supraveghetorilor și îngrijitorilor din creșele de stat care interacționează și participă la activitățile copiilor
Scopul este de a oferi participanților informație de specialitate și de a contribui la îmbunătățirea sistemului de educație timpurie din țară.
Unul dintre specialiștii care vor ține trainingurile este Valentina Secară, pe care vă las să o descoperiți în interviul pe care am avut oportunitatea să i-l iau. Ca trainer de educație pozitivă, ce sunt și eu, mi-a plăcut să-i văd perspectiva asupra acestui tip de educație. Mai multe perspective oferă o viziune mai ”plină” de ansamblu
Cine este Valentina Secară?
Valentina este mamă a 3 copii născuți la 7 ani diferență unul de celălalt. Valentina este educator – învățator în sistemul românesc, formator de adulți, fondatoarea grădiniței cu profil britanic Acorns, a creșei Baby Acorns și a centrului First 7 – Parents & Educators Coaching.
Sub formă de voluntariat, am realizat training pentru grădinițe, creșe și școli primare din sistemul stat. De când am început să lucrez în domeniul educației, mi-am dorit să ofer acces la sesiuni de formare cât mai multor educatori și învățători din sistemul de stat, iar în anul 2012 a luat naștere Conferința de Educație Timpurie.
Am ajuns deja la a 5-a ediție în 2018. Evenimentul de anul acesta are drept temă educația pozitivă și aduce în România 5 specialiști internaționali în calitate de speaker. Ca în fiecare an, accesul personalului din sistemul de stat este gratuit.
Ce este educația pozitivă? Unde se poate aplica ea? Acasă, în familie? La grădiniță? La școală?
Educația pozitivă este educația ce pune accent pe ce poate face, învăța, realiza copilul, cu ajutorul potențialului său, prin stabilirea unor obiective pe termen lung. Sprijinirea copilului în atingerea acestora este un element cheie al acestui model. Educația pozitivă se face prin ghidare potrivită, cu blândețe, bunătate, optimism, oferire de opțiuni.
Educația pozitivă îi conturează copilului deprinderi și atitudini ce îi vor fi de folos în viață, precum curajul, determinarea, deschiderea către nou și către a încerca, optimismul, asertivitatea etc.
Educația pozitivă înglobează educarea inimii cu educarea minții. Educația pozitivă nu înseamnă educație fără limite, ci o educație direcționată către comportamente benefice copilului, care îi pun potențialul în valoare, ci nu limitele. Ea se poate aplica oriunde, acasă, în familie, la grădinița, școală, în viața de zi cu zi.
Mai mult decât atât, este importantă existența unei continuități în abordare, între familie și școală, pentru transmiterea acelorași mesaje către copil și asigurarea succesului metodei de educație.
Există niște principii după care se ghidează această abordare? Care sunt ele?
În educația pozitivă, accentul se pune pe emoția pe care o simte copilul, pe fericirea, bucuria, entuziasmul în descoperire, în învățare. Existența acestui sentiment îi dă posibilitatea copilului să încerce ceva nou. Rolul adultului este de a crea experiențe care îi vor oferi copilului această emoție.
Odată experimentată această stare de fericire, dorința copilului va fi de a repeta experiența. Stabilirea unei relații pozitive cu adultul, fie că este părinte, educator, învățător este foarte importantă în asigurarea unei educații pozitive, ea creând cadrul, oferind stabilitate și încredere.
Un alt considerent este acela al conștientizării apartenenței copilului la ceva mai mare, fie ca vorbim de comunitate, univers etc și că acțiunile sale contează, au impact. Sunt trăsături esențiale pentru conturarea unui adult, contributor la nivel universal. Pentru formarea acestora, este important să se pună accent pe acțiuni cu impact pe termen lung și nu pe activități de genul acțiune-recompensă imediată.
Nu în ultimul rând, aș menționa sărbătorirea, celebrarea reușitelor, investirea în succes și celebrarea acestuia, acțiune ce pune iarași accentul pe acel ”POT”. Oricât de mic ar fi succesul, recunoașterea și scoaterea lui în evidenta va crea acele emoțîi pozitive care determină dorința de repetare a experienței.
De ce educație pozitivă? De ce nu educația tradițională, prin pedepse și recompense, cu care am crescut cei mai mulți dintre noi?
Generatia de azi își dorește să fie implicată, să aiba un cuvant de spus, să contribuie, iar educația tradițională nu mai dă randament, are nevoie de un upgrade.
În plus, studiile au arătat ca starea de demotivare sau de depresie din școli, în rândul copiilor și tinerilor, poate fi schimbată doar prin investiția în starea de bine a acestora, în fericirea lor.
Până la absolvirea liceului, cel puțin un copil din 5 suferă de un episod major de depresie, conform studiilor. În plus, rata de depresie a crescut după al doilea război mondial, cu toate ca învestiția în sitemul de sănătate și nivelul de cunoștințe academice au cescut, în randul populației.
Un alt motiv pentru abordarea educației pozitive ar fi acela că trăsăturile ce ar trebui dezvoltate pentru meseriile viitorului, precum asertivitate, curaj, optimism, inteligență emoțională, deschidere către nou, sunt create prin educație pozitivă.
Ce anume încurajează și dezvoltă educația pozitivă la copii?
Educația pozitivă în rândul copiilor este încurajată de relația pozitivă pe care acesta o dezvoltă cu adultul, relație ce îi conferă copilului încredere în forțele sale și credința că poate face orice. În plus, accentul pe ce poate face copilul, pe „POT” în loc de „NU POT” și celebrarea acestor reușite, îi dau celui mic o stare de bine, de fericire și dorința de a repeta experiența.
Ajută disciplina pozitivă la creșterea imaginii și stimei de sine a copiilor? Cum?
Educația pozitivă ajută la creșterea stimei de sine prin recunoașterea potențialului individual și scoaterea acestuia în evidență. Fiecare copil are abilități, aptitudini într-o arie și este rolul adultului, fie că este părinte, educator, profesor, să scoată acest aspect în evidență și să îl ajute să înflorească.
Evitarea comparației ajută și ea la creșterea stimei de sine, fiecare copil putând fi valorificat pentru unicitatea sa, potențialul său. Evitarea comparației însemnă evitarea unor sentimente precum mâhnire, ciudă, invidie, furie etc, sentimente care îngrădesc potențialul și nu dau posibilitatea copilului să se dezvolte.
OK, acum că am aflat teoria, mi-ar plăcea mult să aflu care e experiența ta personală cu educația pozitivă. Cum ai descoperit-o? Ai utilizat principiile de mai sus? Ce rezultate ai observat? Cum ai ajuns să o implementezi în sălile de clasă și nu doar acasă?
Despre educația pozitivă am aflat în urmă cu aproximativ 12 ani, în momentul în care mă confruntam cu aspecte legate de educația fiului meu, Liam.
Cum la vremea respectivă metodele de educație primite de mine de la părinți nu funcționau (cele tradiționale), am început să citesc și să caut instrumente care să ne ajute la a avea o relație pozitivă mama-fiu. Mi-am dorit să învăț cum să îi ghidez pe el să facă lucruri care îi plac, dar și lucruri care nu îi plac neapărat, dar care sunt benefice pentru el și potențialul său.
Metodele descoperite m-au ajutat să schimb relația tensionată și să îl cunosc cu adevărat pe fiul meu. Este foarte adevărat că a fost greu să scot din vocabular negația, limitarea, comparația și să educ lauda punctuală, solicitarea expresă a ce îmi doream de la el, însă cel mai greu cred că mi-a fost celebrarea. De ce? Pentru că eram obișnuita doar să acționez și să consider ca este normal sa ai rezultate, dar sa nu te „lauzi” cu acestea” și nu am avut un astfel de obicei în educația proprie, întrucât așa erau vremurile.
Pe Liam, educația pozitivă l-a ajutat foarte mult. L-a salvat de la o educație cu restricții și pedepse la care nu răspunde, ba chiar îi accentua comportamenul nepotrivit. Iar în relația noastră a adus armonie. Îmi amintesc acum că pe vremea aceea, în anii 2000, eram blamată de cei din jur care îmi spuneau că ”mi se va urca copilul în cap” și că voi vedea eu într-o bună zi cum se va întoarce împotriva mea faptul că nu îl mai „articulez” din când în când și îl las să facă ce vrea.
Odată ce am vazut că funcționează, am inceput sa povestesc și prietenilor care aveau copii. Apoi m-am bucurat să descopar în cadrul curriculei britanice, principiile educației pozitive, ceea ce mi-a dat posibilitatea să îmbin experiența cu structura, în gradinița Acorns, deschisă în 2004.
Cum poate aplica un educator/profesor principiile educației pozitive în sala de clasă? De ce anume are nevoie? Există niște tips and tricks care să-i ajute? Niște instrumente?
Pentru a aplica principiile educației pozitive, un educator ar trebui, în primul rând să se informeze. Fie să citească, fie să participe la cursuri de formare pe această temă. Apoi, ar trebui să își asume că va avea nevoie de multă rabdare în a încerca strategii noi și a obține rezultate din partea copiilor. Că va avea puterea și răbdarea de a face față valului de opoziție al cadrelor didactice cu o viziune mai tradițională.
Aplicarea unei educații pozitive are beneficii și pentru părintele sau cadrul didactic ce o adoptă: îi mărește gradul de fericire, disponibilitatea, creativitatea, asertivitatea, mulțumirea de sine etc.
Dacă aș putea face recomandări, ar fi sa aibă răbdare și să încerce o abordare în grup, dac se poate (un minim de 2 educatori cu aceeași abordare, care sa iși împărtășească parcursul și să celebreze rezultatele). Partea bună este că atunci când un act educațional are succes, dorința de copiere a acestuia este mai mare.
Practic, cum se abordează din perspectiva educației pozitive o situație conflictuală? Un copil agresiv?
În cazul unei situații conflictuale, este important ca ambii copii să conștientizeze ce anume s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat și ce anume simte fiecare. Recunoaștem emoțiile și le validăm și dăm alternative de comportament potrivit pentru astfel de situații. Punctăm aspectele pozitive din comportamentul fiecăruia, dăm alternativa și îl implicăm pe copil în schimbare. Exemplu de formulare: ”am văzut ca ți-ai dorit să îi atragi atenția/să-i spui/să-i ceri.. …Data viitoare poți face…..Ce zici?”
Un mesaj pentru profesori/educatori care nu au auzit niciodată despre această metodă de educație? Ce le-ai spune?
Celor care n-au auzit de educația pozitivă până acum le-aș spune să se intereseze cât mai curând de ea, să afle, să citească și să înceapă să o practice. Cred că este educația care adaugă ani de viața cadrului didactic, ani plini de armonie, fericire, creativitate, optmism, încrederea că poate educa orice copil și că fiecare copil ce îi trece prin mână va reuși în viața, va fi împlinit în adevaratul sens al acestui cuvânt. Adică implinirea potentialului propriu.
Pentru Conferința de Educație Timpurie de anul acesta, care are abordează educația pozitivă din perspectiva mediului în care copilul crește și învață, locurile pentru educatorii din sistemul de stat s-au epuizat extrem de repede. De la încheierea ediției 2017, mesajele, telefoanele și mail-urile de la cadre didactice din toată țara nu au contenit să sosească. Este un semn că adulții implicați în procesul educațional au realizat nevoia de schimbare a sistemului, că sunt pregătiți și dornici să aplice modele inovatoare în instituțiile lor.
Ne-am propus să ne concentrăm eforturile pentru ca edițiile viitoare să ofere acces la sesiunile de training cât mai multor adulți implicați în procesul de educare a copiilor cu vârste între 0 și 10 ani și sper să avem alături de noi parteneri care să ne împărtășească dorința de a crea un sistem educațional evoluat.