Jucăriile în dezvoltarea copiilor (și un concurs drăguț)
Despre purificatorul de aer și ce face el

Tuturor copiilor le place să fie creatori. Unii creează prin pictură, alții creează prin piese lego, alții creează prin cuvinte. Unii creează ordine, alții creează haos, unii creează liniște, alții creează zgomot. Până la urmă, una din diferențele dintre oameni și celelalte animale e capacitatea de a crea. Nu doar pentru a supraviețui, ci și pentru a trezi ceva în noi și în ceilalți.

Foarte mulți copii creează prin pictură. Sau prin lucrul de modelaj. Sau prin colaj. Mulți copii creează folosind foarfeca, alții folosind lipiciul. Alții creează folosind acuarele și carioci și pensule și creioane. Toți copiii pun o parte din lumea lor în ceea ce creează. O parte din bucuriile lor și din îngrijorările lor și din tristețile lor și din temerile lor. Arta nu e doar creativă, ci și eliberatoare. Terapia prin artă aduce libertate spiritului, emoțiilor, ființei.

Dar cum se poate elibera un copil, atunci când trebuie să urmeze reguli stricte ale picturii, de exemplu? Atunci când primește conturul unei flori și trebuie să coloreze în conturul respectiv, cu culori ”reale”? Sigur, și un astfel de desen are beneficiile sale. Copilul învață să-și coordoneze mâinile și ochii, astfel încât să nu depășească marginea conturului. Sigur, copilul învață să observe cu mare atenție mediul înconjurător, ca să știe exact cum să-l reproducă. Copilul poate folosi culori mai tari sau mai blânde, poate apăsa mai tare sau mai încet vârful creionului pe hârtie și, astfel, poate descărca o bucățică mică din bagajul emoțional.

Însă, cel mai mult se dezvoltă copiii în timpul în care sunt liberi să creeze ce și cum își doresc ei. Și despre asta vreau să vă scriu astăzi. Voi lua pictura drept exemplu, dar puteți extinde aceleași principii în orice zonă de creație a copilului (inclusiv jocul). Așadar, discutăm astăzi despre pictura cu final deschis sau pictura concentrată pe proces.

După cum îi spune numele, pictura cu final deschis sau pictura concentrată pe proces nu este interesată în procesul finit. Sau este interesată să-l observe întru analiză, după ce el a fost creat, respectând următoarele (ne)reguli:

(Ne)regulile picturii cu final deschis:

  • copilul nu primește instrucțiuni despre ce trebuie să picteze
  • copilul nu este corectat atunci când pictează
  • părintele oferă copilului ocazia să se concentreze pe proces, pe materiale și pe tehnicile folosite
  • procesul este ghidat în totalitate de către copil
  • se respectă limitele legate de siguranță și limitele generale ale casei (dacă în casa respectivă nu e ok să se picteze pe pereți sau pe mobilă, limita se păstrează; copilul nu are voie să bea acuarelele, în schimb poate alege dacă să picteze pe hârtia pusă în față sau poate pe mânerul pensulei)

Să vă dau și un exemplu, ca să fie mai clar.

Pentru a pregăti această activitate, aveți nevoie de acuarele, pensule, alte materiale pentru pictat (eventual cele din articolul meu despre tehnicile de pictură pentru copii, deși în articolul respectiv nu discut despre pictura cu final deschis, ci despre pictura cu scop), hârtie și alte suprafețe ce pot fi pictate, eventual o oglindă sau o lumină amplasată într-un loc interesant, care să permită copilului să experimenteze mediul în moduri diferite și, poate, un obiect sau o floare, ca motiv de inspirație. Părintele le va pune pe toate frumos, pe masa de lucru, apoi va aștepta să vadă ce urmărește copilul să facă.

În poza de mai jos o să vedeți o Ema de un an și jumătate, într-un astfel de proces. Avea pe masa de lucru foi, pensule, două culori (galben și albastru), un pahar pus pe o  oglindă, în care pusesem un con de brad, o piatră și niște floricele galbene.

Ce nu facem în timpul unei ”activități” de pictură cu final deschis

  • nu aducem copilul de mânuță la masă
  • nu-i spunem ce și cum trebuie să picteze
  • nu urmărim ca cel mic sau mare să ajungă la un produs finit prestabilit
  • nu corectăm (”vezi că ai depășit marginea” ”dar brazii nu sunt roșii” ”nu mai picta cu florile”)
  • nu intervenim, doar observăm

Beneficiile picturii cu final deschis

  • Copilul învață să se concentreze pe proces și nu doar pe rezultat
  • Încurajează creativitatea
  • Încurajează explorarea (materialelor, mediului, sinelui)
  • Oferă oportunitatea explorării senzoriale
  • Oferă spațiu pentru gândire liberă și planificare, rezolvarea problemelor întâmpinate
  • Oferă spațiu pentru exprimarea emoțiilor dificile (prin tehnică, prin culorile alese sau prin tema aleasă – copiii preferă exprimarea prin metode indirecte, în special în cazul emoțiilor prea puternice, pe care fie nu le pot pune în cuvinte, fie nu vor să le retrăiască povestindu-le)
  • Pictura devine o poveste (pe care chiar puteți să o scrieți, după ce copilul termină de pictat) din care puteți afla bucuriile și frământările copilului și devine un punct bun de plecare pentru discuțiile cu copilul

Și acum, ca să o zic pe-a dreaptă, pictura cu final deschis are aceleași beneficii (și altele în plus) și pentru adulți. Voi ați încerca-o?

Jucăriile în dezvoltarea copiilor (și un concurs drăguț)
Despre purificatorul de aer și ce face el