Foarte mulți copii creează prin pictură. Sau prin lucrul de modelaj. Sau prin colaj. Mulți copii creează folosind foarfeca, alții folosind lipiciul. Alții creează folosind acuarele și carioci și pensule și creioane. Toți copiii pun o parte din lumea lor în ceea ce creează. O parte din bucuriile lor și din îngrijorările lor și din tristețile lor și din temerile lor. Arta nu e doar creativă, ci și eliberatoare. Terapia prin artă aduce libertate spiritului, emoțiilor, ființei.
Dar cum se poate elibera un copil, atunci când trebuie să urmeze reguli stricte ale picturii, de exemplu? Atunci când primește conturul unei flori și trebuie să coloreze în conturul respectiv, cu culori ”reale”? Sigur, și un astfel de desen are beneficiile sale. Copilul învață să-și coordoneze mâinile și ochii, astfel încât să nu depășească marginea conturului. Sigur, copilul învață să observe cu mare atenție mediul înconjurător, ca să știe exact cum să-l reproducă. Copilul poate folosi culori mai tari sau mai blânde, poate apăsa mai tare sau mai încet vârful creionului pe hârtie și, astfel, poate descărca o bucățică mică din bagajul emoțional.
Însă, cel mai mult se dezvoltă copiii în timpul în care sunt liberi să creeze ce și cum își doresc ei. Și despre asta vreau să vă scriu astăzi. Voi lua pictura drept exemplu, dar puteți extinde aceleași principii în orice zonă de creație a copilului (inclusiv jocul). Așadar, discutăm astăzi despre pictura cu final deschis sau pictura concentrată pe proces.
După cum îi spune numele, pictura cu final deschis sau pictura concentrată pe proces nu este interesată în procesul finit. Sau este interesată să-l observe întru analiză, după ce el a fost creat, respectând următoarele (ne)reguli:
(Ne)regulile picturii cu final deschis:
- copilul nu primește instrucțiuni despre ce trebuie să picteze
- copilul nu este corectat atunci când pictează
- părintele oferă copilului ocazia să se concentreze pe proces, pe materiale și pe tehnicile folosite
- procesul este ghidat în totalitate de către copil
- se respectă limitele legate de siguranță și limitele generale ale casei (dacă în casa respectivă nu e ok să se picteze pe pereți sau pe mobilă, limita se păstrează; copilul nu are voie să bea acuarelele, în schimb poate alege dacă să picteze pe hârtia pusă în față sau poate pe mânerul pensulei)
Pentru a pregăti această activitate, aveți nevoie de acuarele, pensule, alte materiale pentru pictat (eventual cele din articolul meu despre tehnicile de pictură pentru copii, deși în articolul respectiv nu discut despre pictura cu final deschis, ci despre pictura cu scop), hârtie și alte suprafețe ce pot fi pictate, eventual o oglindă sau o lumină amplasată într-un loc interesant, care să permită copilului să experimenteze mediul în moduri diferite și, poate, un obiect sau o floare, ca motiv de inspirație. Părintele le va pune pe toate frumos, pe masa de lucru, apoi va aștepta să vadă ce urmărește copilul să facă.
În poza de mai jos o să vedeți o Ema de un an și jumătate, într-un astfel de proces. Avea pe masa de lucru foi, pensule, două culori (galben și albastru), un pahar pus pe o oglindă, în care pusesem un con de brad, o piatră și niște floricele galbene.
Ce nu facem în timpul unei ”activități” de pictură cu final deschis
- nu aducem copilul de mânuță la masă
- nu-i spunem ce și cum trebuie să picteze
- nu urmărim ca cel mic sau mare să ajungă la un produs finit prestabilit
- nu corectăm (”vezi că ai depășit marginea” ”dar brazii nu sunt roșii” ”nu mai picta cu florile”)
- nu intervenim, doar observăm
Beneficiile picturii cu final deschis
- Copilul învață să se concentreze pe proces și nu doar pe rezultat
- Încurajează creativitatea
- Încurajează explorarea (materialelor, mediului, sinelui)
- Oferă oportunitatea explorării senzoriale
- Oferă spațiu pentru gândire liberă și planificare, rezolvarea problemelor întâmpinate
- Oferă spațiu pentru exprimarea emoțiilor dificile (prin tehnică, prin culorile alese sau prin tema aleasă – copiii preferă exprimarea prin metode indirecte, în special în cazul emoțiilor prea puternice, pe care fie nu le pot pune în cuvinte, fie nu vor să le retrăiască povestindu-le)
- Pictura devine o poveste (pe care chiar puteți să o scrieți, după ce copilul termină de pictat) din care puteți afla bucuriile și frământările copilului și devine un punct bun de plecare pentru discuțiile cu copilul
Și acum, ca să o zic pe-a dreaptă, pictura cu final deschis are aceleași beneficii (și altele în plus) și pentru adulți. Voi ați încerca-o?
Locuri de vizitat pe lângă București
Cu ocazia asta am descoperit multe locuri frumoase, iar unele dintre ele chiar la un mers cu bicicleta de casă. La ieșirea din cartier este un lac, unde se vede foarte frumos apusul de soare (și cred că și răsăritul, dar nu suntem atât de matinali). În jurul cartierului unde locuim sunt câmpuri întregi cu grâu tânăr și verde întâi, apoi galbene ca o mare de rapiță, poți culege soc, poți pescui, poți face un picnic sub o salcie imensă, pe malul apei.
De ce le place copiilor apa
Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” – sau, mă rog, lichid: apă, cafea și o loțiune pentru iritația mea de pe mână). Iar copiii iubesc apa.
Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?
Bun. Acum că am stabilit acestea, dacă sunteți OK cu desenele cu creioane, acuarele, markere de pe pereți, s-ar putea să nu vă intereseze articolul meu. Dacă vreți să opriți (sau să nu porniți) acest obicei și vreți s-o faceți într-un mod în care creativitatea să se poată totuși desfășura cât de cât liber, s-ar putea să vă ajute ideile mele.