Cum circulă informația
8 tehnici de pictat pentru copii - Tema ”toamna”

Acum două săptămâni am fost la un eveniment foarte interesant. Adică, mi s-a părut interesant de când am auzit despre el, dar odată ajunsă acolo, am fost fascinată de abordarea subiectului și am plecat de acolo foarte ”empowered” (nu-mi place neam cum sună ”împuternicită”, așa că vă rog să mă tolerați cu englezismul ăsta). Vorbesc, desigur, despre ”Copilul meu și tehnologiile. Oportunități și riscuri”, organizat de English Kids Academy și moderat e nimeni altul decât Virgil Ianțu (al cărui stil sec-amuzant îl uitasem în anii de când nu l-am mai văzut la televizor).

O să trec peste formalități și descrieri (am scris deja despre astea și de ce am ales să merg și să promovez acest eveniment aici) și o să trec direct la subiect și la ce am aflat de acolo. Vă spun doar că m-a bucurat tare să văd sala plină de oameni și m-a bucurat asta și mai tare la final, când mi-am dat seama cu ce informații valoroase vor pleca toți cei de acolo și le vor duce mai departe. Pentru că unul din mesajele de final a fost fix acesta: dacă fiecare dintre noi dă mai departe ce a aflat acolo, societatea noastră se va schimba încet-încet. Așa că dau și eu mai departe și sper că toți participanții au făcut-o.

Despre conectare

Primul vorbitor al conferinței a fost Mihai Gânj, profesor fondator IH Bucharest și EKA. Din păcate, pentru că doi copii și mamă dezorganizată, am ratat o bună parte din prezentarea lui. Din fericire, a mai avut o parte de prezentare și la final și am primit și prezentarea, așa că am o idee despre mesajul pe care a vrut să-l transmită.

Folosirea echilibrată a tehnologiei

Folosirea echilibrată a tehnologiei e esențială într-o lume care se sprijină pe tehnologie. Tehnologia nu poate dispărea din viața copiilor (de la o anumită vârstă în sus), însă prea multă tehnologie folosită ineficient duce la dependență. Dependența de internet este o tulburare de tip impulsiv-compulsivă și se definește prin folosirea excesivă a dispozitivelor, izolare, escaladare (copilul simte nevoia de a petrece din ce în ce mai mult timp cu nasul în ecrane) și are repercusiuni negative (certuri, minciuni, izolare socială, oboseală, etc.).

Echilibrul acesta nu apare doar în urma limitelor, ci și prin alte metode (sau mai ales prin alte metode).

  • părintele oferă un model de folosire echilibrată a tehnologiei (dacă eu stau toată ziua cu nasul în telefon, cum îi pot pretinde copilului să nu o facă?)
  • părintele stabilește limite de timp și spațiu în care tehnologia poate fi folosită (vedeți mai jos care sunt acestea)
  • părintele oferă alternative de activități și joc ce privilegiază interacțiunea umană de calitate

Limite recomandate de timp și loc în utilizarea telefoanelor/laptopurilor

  • 0-3 ani: DELOC – NICĂIERI
  • 3-6 ani: max. 30 min/zi; în locuri comune ale casei
  • 6-9 ani: max 60 min/zi; în locuri comune ale casei
  • 9-12 ani: 90 min/zi; în locuri comune ale casei
  • 12-18 ani: 120 min/zi; în locuri comune dar şi spaţiul privat (camera personală, toaletă)

Siguranța copiilor pe internet

După aceea a urmat Christian Ciocan, comisar șef în Poliția Română, care ne-a vorbit despre pericolele la care ne supunem atunci când intrăm pe internet și la nevoia de a supraveghea ceea ce fac copiii pe laptop/tabletă/telefon, indiferent cât suntem de siguri de responsabilitatea lor. E important să raportăm imediat orice derapaj. Pentru copiii minori sunt responsabili legali părinții. Iată câteva riscuri asociate navigării pe internet:

  • Utilizarea de informaţii eronate
  • Infectarea sistemului cu programe de tip malware
  • Încălcarea drepturilor de autor
  • Hărţuire, abuz, şantaj online
  • Pornografie infantilă
  • Trafic de persoane
  • Fraude
  • Furt de identitate
  • Dependență

Și aș vrea să vă dau și câteva date, care pot părea incredibile la o primă citire, dar, dacă stau să mă gândesc la copiii pe care îi cunosc, deja simt că nu sunt deloc departe de realitate:

  • 91,1% dintre copii folosesc internetul
  • 76,8% au început să navigheze între 5-10 ani
  • 26,8% au utilizat internetul înainte de 7 ani
  • 72,4% dintre elevi accesează internetul zilnic
  • 90% dintre elevi au un profil pe Facebook
  • 41,2% susțin că profilul de pe rețeaua de socializare pe care o utilizează cel mai frecvent este public

Parenting în era digitală

După ce Christian Ciocan ne-a speriat bine de tot, a venit rândul Georgianei Roșculeț (coordonator de programe educaționale în cadrul Salvați Copiii) să ne spună cum se aplică practic aceste temeri de mai sus și ce putem face. Mi-a plăcut mult cum și ce a vorbit, și cât este de ancorată în realitatea (aia reală, nu aia pe care ne-o imaginăm noi) adolescenților.

Întâi și întâi a spus o treabă care mie mi-a atras mult atenția:

Povestea pe care ţi-o spui despre impactul tehnologiei asupra dezvoltării umane şi al modului de interacţiune influențează relația cu copilul.

Învățarea întotdeauna se face prin relație. Adulții devin ghizi ai copiilor în procesul lor de învățare, drept urmare, povestea pe care mi-o spun eu mie despre internet (ce simt, ce gândesc și ce fac referitor la asta) este ceea ce va modela comportamentul copilului în relație cu internetul și în relație cu mine. Food for thought, cum ar zice englezul. Iar asta îmi explică mie multe din interacțiunile celor din jur cu internetul (copii sau adulți deopotrivă).

Un alt lucru pe care l-a spus ea și care mi-a plăcut mult a fost că un copil e un om cu toate drepturile, la fel ca și un adult. Diferența o face lipsa de experiență de viață a copilului, iar aici e rolul adultului să intervină și să ghideze cu blândețe.

Parentingul ca influență

La fel ca și în vremurile noastre, și copiii de astăzi se întâlnesc cu provocări în grupurile lor. Bully-ing am avut și noi, de exemplu. Pedofili existau și pe vremea noastră. Și altele la fel. Diferența dintre atunci și acum este că dacă atunci un coleg îți spunea că ești cumva, îl auzeau 10-20 de colegi și-apoi injuria se stingea. Acum, informațiile acestea circulă liber între mii de utilizatori și, odată ajunse pe internet, nu mai pot fi șterse. Iar influența adulților pentru a rezolva o problemă a copilului este mult mai mică atunci când lucrurile se desfășoară ”online”. Soluția pe care o propune, atunci, Georgiana Roșculeț e dezvoltarea rezilienței copiilor, în loc de abordarea ”eu știu mai bine”, care transmite implicit, mesajul ”tu nu ești suficient de bun”.

O altă problemă foarte validă pe care o ridică Georgiana Roșculeț e presiunea grupului. Un copil care a înmagazinat deja mesajul ”tu nu ești suficient de grup” și care nu e susținut să creadă în el însuși, ascultă de părinți când e mic și schimbă apoi influența părinților cu influența grupului. Adică, nu mai ascultă de părinții cu intenții bune, ci de anturaj sau alți oameni. Pentru că așa au crescut ei, neavând încredere să preia inițiativa și/sau să-și ia propriile decizii.

Iar în familiile în care părinții sunt abuzatori (fizic sau verbal -> adică își bat copiii (nu neapărat să rupă parul pe ei, ci chiar și ”pălmuța” la fund) sau îi înjură, etc.), lucrurile se precipită și mai mult. În locul în care cel care ar trebui să protejeze devine abuzator, acolo e cel mai nesigur loc pentru copil. Pentru că, după un timp copilul nu mai poate face diferența dintre protector și abuzator și acolo intervine o scindare care îl face să accepte și abuzurile din partea celorlalți.

Sexualizarea copiilor

Sexualizarea copiilor de mici devine o confirmare a normalității abuzului sexual ulterior. Fetițe machiate, băieței de 3 ani care sunt întrebați dacă au iubită, modelul de comportament al adulților, ce comportamente încurajează adulții și cum sunt înfățișate femeile (dar bărbații?), pe ce canale merge televizorul de acasă, toate astea cresc sexualizarea copiilor. Avem impresia că un copil nu înțelege prea multe dintr-un dans lasciv sau dintr-o emisiune cu ”asistentă” (oare mai există asistente dezbrăcate în emisiuni de prost gust?), dar ei pricep mult mai multe decât credem noi.

Normalizarea comportamentului sexual în media și faptul că totul e la un click distanță se transpune în fenomenul de grooming, una din provocările copiilor care au acces la internet. Iată-le și pe celelalte:

  • Cyberbullying – agresiunea, folosirea forței, intimidarea, coerciția prin intermediul mijloacelor tehnologice
  • Sexting – transmiterea de fotografii sau materiale video cu conținut sexual explicit care portretizează minori
  • Grooming – ademenirea copiilor în scop sexual de către un adult
  • Discurs instigator la ură – faptă de natură penală, comisă împotriva unei victime, care a fost selectată de către făptuitor pe baza unei caracteristici de tipul naţionalitate, rasă, etnie, orientare sexuală, ş.a.m.d.

ctrl_AJUTOR

O altă parte extrem de interesantă a prezentării Georgianei a fost, efectiv, experiența practică a adolescenților. Protgramul ctrl_AJUTOR vine în ajutorul adolescenților, e un help line pentru ei

Vă las mai jos o problemă pe care o întâmpină copiii și pentru care cer ajutor la HelpLine ( și nu discută acasă, cu părinții despre asta) și o discuție interesantă de pe wallul meu de Facebook:

Dependența copiilor de ecrane se creează în familie și e, de fapt, lipsa de conectare autentică.

Influența expunerii prelungite la ecrane asupra dezvoltării creierului copilului

Raluca Ioana Teleanu, medic șef secție neurologie pediatrică ne-a vorbit, apoi, despre cum influențează copiii expunerea prelungită la ecrane.

Atunci când copiii sunt expuși prea mult timp la televizor, se observă modificări imediate și pe termen lung.

Pe termen scurt și mediu se pot observa tulburările de somn și de comportament.

Pe termen lung, privitul în exces la televizor inhibă activitatea emisferei stângi a creierului, care nu se mai dezvoltă normal și apar deficiențe în ceea ce privește gândirea logică și analitică, în vorbire, în construirea frazei, în scris și citit. Copiii expuși devreme la ecrane au întârzieri în achiziționarea limbajului și pentru că informația vine de la televizor și n-au nevoie să vorbească. Comportamentul care se dezvoltă după expunerea îndelungată în fața ecranelor este de tip autist.

Aveți în vedere și că stimularea luminoasă intermitentă a televizorului poate induce o criză epileptică. Drept urmare, copiii (dar și adulții) trebuie să privească la televizor cu lumina aprinsă.

Electroencefalograma arată că atunci când ne uităm la televizor, activitatea electrică a creierului se modifică, la fel ca și cea cognitivă. Activitatea corticală pe parcursul vizionării la televizor este de tip Alfa, adică „în afara spațiului”, fără orientare, în stare de visare cu ochii deschiși și trebuie să avem în vedere că acei copii care preferă învățarea vizuală vor fi și mai atrași de televizor.

Programele de învățare pentru bebeluși de tipul Baby Einstein

Baby Einstein și alte programe similare pentru bebeluși, care pretind că vor scoate geniul din ei, sunt complet inutile, spun studiile. Sugarul primește informațiile și învață din ele atunci când acestea vin prin contact cu părintele, pentru că învață din relație și interacțiune. Televizorul nu aduce beneficii nici în sfera cognitivă și nici în cea senzoriomotorie.

Mai e un aspect pe care să îl avem în vedere. Copiii noștri sunt extrem de inteligenți. Un IQ de 130 e complet normal printre ei. Și atunci, ce facem noi să ajutăm copiii să-și folosească eficient acest IQ?

Putem încuraja cititul și aici puterea exemplului are cea mai mare influență. Televiziunea anulează satisfacția pe care o produce lectura, înlocuind-o cu plăcerea facilă a micului ecran → inhibă dezvoltarea abilităților necesare citirii. Cititul la televizor se face la suprafață, într-un ritm foarte rapid, pe când cel din cărți se face într-un ritm moderat și în profunzime.

Spre finalul conferinței mi-a venit ideea să o și filmez, ca să o auziți și voi vorbind. Pentru mine a fost o plăcere să o fac.

Sper ca se aude cum trebuie. As asculta-o doua zile neîntrerupt 😍(Raluca Ioana Teleanu, medic șef secție neurologie pediatrică) #conferinteleEKA

Publicată de Diana Vijulie pe Sâmbătă, 15 Septembrie 2018

Știu că e exagerat de lung articolul, dar au fost atât de multe informații interesante, că n-am vrut să las nimic nespus. Cu toate astea, am tăiat cam jumătate din informațiile și insighturile cu care am plecat de acolo. Sper că ați avut răbdare să citiți până aici.

Dați mai departe, vă rog. Sharing is caring <3

Cum circulă informația
8 tehnici de pictat pentru copii - Tema ”toamna”