Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni. În blocurile pe care le știam eu, oamenii își prindeau ghiveciul de ferigă de pe holul blocului cu lanțuri (nu glumesc deloc), ca să nu o fure hoții. Ei, și descoperind eu atunci apa caldă și bradul de crăciun de la parterul blocului, am decis să nu mă mai întorc niciodată în blocurile alea de-o vârstă cu mine, cu tot ce implică asta.

Drept urmare, când am decis că ne trebuie un apartament mai mare, ne-am mutat din București. Bugetul nu ne-ar fi permis apartamentul cu pricina într-un complex rezidențial în București, așa că ne-am mutat lângă oraș. Și despre asta vreau să vă povestesc azi, pentru că multă lume mă întreabă în privat ce să caute, la ce să fie atenți și-așa mai departe. Cred că indiferent dacă te muți într-un complex din Ploiești (da, ne-am uitat și acolo), din Sibiu, din Târgu Mureș (cum e Shamrock Gardens) sau de lângă București, cam aceleași lucruri sunt importante când vrei să iei o decizie.

Iată ce am luat noi în calcul, atunci când am ales să ne mutăm aici.

1. Zona

Dacă tot plecam din București, am vrut să plecăm într-o zonă unde să ne simțim bine, unde să fie (mai) mult aer curat și unde să avem ce face prin zonele vecine. Tot din perspectiva zonei am luat în calcul și căile de acces către oraș și cât de ușor sau greu se ajunge la metrou (pe vremea aia se ajungea ceva mai ușor decât acum). Pentru că aleseserăm să ne mutăm în afara orașului, am vrut să ne mutăm undeva de unde să putem pleca spre oraș chiar și fără mașină (o vreme destul de lungă am funcționat amândoi cu o singură mașină, pe care nici măcar nu o foloseam zilnic, pentru că puteam pleca din cartier și ne puteam întoarce cu autobuzul care ajungea până la gura de metrou).
Dacă alegeți și voi să vă mutați în afara orașului, analizați zona și din perspectiva inundațiilor, alunecărilor de teren, etc.

2. Cât de aproape e prima farmacie?

Poate părea un criteriu prea ușurel, dar e important să-l avem în vedere, mai ales dacă avem și copii. Sigur, când stai în oraș, ai farmaciile peste tot. Poți ajunge pe jos sau cu autobuzul în timp util. Dar, atunci când stai la cuca măcăii, e posibil să ai de mers 20 de km până la prima farmacie. Și acum, ca să fiu sinceră, nu chiar farmacia mă interesa în mod deosebit, dar farmacia asta e un semn de dezvoltare a zonei (cel puțin pentru mine). Unde ai farmacie e imposibil să n-ai și un minimarket de unde să-i iei copilului o apă, atunci când ai rămas fără. Concret, am ales cartierul unde locuim și pentru că dacă într-o zi rămân fără mașină și fără mâncare, mă pot urca fain frumos pe bicicletă și îmi pot cumpăra ce îmi trebuie, apoi mă pot opri la farmacie, apoi la sală, apoi pot comanda o pizza de la restaurantul din cartier și-așa mai departe.

3. Cine e dezvoltatorul?

Și acesta e un criteriu bun de luat în calcul. Cine e dezvoltatorul? Ce proiecte a mai dus la bun sfârșit? Unde se poziționează pe piață? Și, mai ales în cazurile în care dai avansul la precontract, care sunt șansele să dea falimentul peste el și să mă trezesc că n-am casa gata atunci când ar trebui să mă mut?

4. Costurile de întreținere (mentenanță)

Unul din lucrurile pe care le-am făcut înainte să decidem ferm că vrem să ne cumpărăm un apartament în acest cartier, a fost să intrăm prin blocuri și să verificăm la aviziere care sunt costurile de întreținere. Apoi am întrebat ce costuri mai apar pe lângă cele de la avizier (dacă mai apar). Am fost foarte surprinși să constatăm că pe timp de iarnă plăteam întreținerea la fel de mult ca mama, care avea un apartament aproape la jumătate față de al nostru. Deci, nu-i neapărat ca în cartierele rezidențiale noi să fie mai mari cheltuielile de întreținere și mentenanță.

5. Structura de rezistență și finisajele

După ce am locuit câțiva ani la bloc aici, am ales să ne mutăm la casă, în același cartier. Așa că am putut urmări cum sunt construite aceste case, ca cea în care locuim noi. Urmăriți, cereți planul zonei, cereți proiectul.
Cât despre finisaje, spun mereu că cel mai sigur e atunci când cumperi casa la roșu și o faci după voia bunului plac. De exemplu, în casa noastră, finisajele au fost de calitate. Însă, montate prost, strâmb, în grabă. Și se vede. Însă, cum la momentul respectiv eram extrem de gravidă și cu un copil de aproape 2 ani, n-am mai avut anduranța de a trece prin asta, așa că am discutat cu V și am hotărât că vreodată, când vom fi bogați, liniștiți și odihniți, vom renova interiorul cu totul. Dar și aici depinde de dezvoltator și de preț. Primul apartament în care am stat (cel din blocul cu bradul de Crăciun), avea finisajele montate impecabil.

6. Comunitatea de oameni

Tot înainte să decidem să ne mutăm aici am venit periodic și ne-am plimbat prin cartier. Era foarte important (cel puțin pentru mine) să iau pulsul comunității și să văd dacă m-aș simți bine aici. Mi-au plăcut oamenii. Mi s-au părut decenți și politicoși, iar atmosfera era una de vacanță și relaxare. Am încercat aceeași mutare și în alte cartiere, mult prea zgomotoase și invazive pentru mine. Așa că am ales să venim aici.

7. Școli pentru copii

Deși n-aveam copii când ne-am mutat aici, m-am gândit mult și la asta. Am căutat (deși nu știam prea bine ce caut :)) și am constatat că în zona asta a orașului există suficient de multe școli bine cotate. Dacă n-aș fi fost atât de pretențioasă, aș fi putut chiar să mă bucur că în cartier există o grădiniță (acum există mai multe).

8. Alte facilități

Recunosc, aici criteriul principal pentru mine a fost piscina. Chiar dacă o folosesc mai rar decât mi-aș dori, de când stau aici am început să mă bucur să vin acasă din concedii și să nu mă mai simt ca un cal pus la jug, care trebuie să tragă până la următoarea vacanță. După cum ziceam mai sus, mi-a plăcut că existau și alte facilități (restaurante, supermarket, sală, dentist, salon, etc.). La momentul în care ne-am mutat noi aici existau chiar și cursuri de echitație pentru copii (între timp au renunțat la asta).

Până să hotărâm unde o să ne mutăm, am căutat pe dr. google site-uri de vânzări case, dar asta nu a fost suficient, așa că ne urcam periodic în mașină și ne plimbam aiurea pe străzi, în căutare de complexuri rezidențiale. De fapt, așa l-am găsit și pe acesta în care locuim. Treceam pe un pot în afara orașului și i-am văzut acoperișurile. De acolo, totul e istorie 🙂