Citiți până la final. Avem concurs 🙂
În vacanța asta, copiii au avut vreo două zile în care au petrecut mai mult timp în fața ecranelor decât în toată viața lor adunată. Pe de-o parte m-am simțit vinovată. Ultima dată când Ema a petrecut atât timp în fața televizorului, a fost acum două veri, când Fip și cu mine aveam fiecare câte o enteroviroză și nu m-am putut ocupa, efectiv, de ea. Atunci nu m-am simțit atât de vinovată. Dar acum da. Pe de altă parte, a fost comod. Era liniște, copiii nu voiau nimic de la mine, stăteau toți 4 (nu toți 4 ai mei) într-o cameră și se jucau pe telefoane. Găseam și părți bune pentru ei, nu doar pentru mine. Că stau împreună și interacționează, totuși (e adevărat, nu erau complet sedați de ce vedeau/făceau, ci interacționau între ei). Că folosesc (și) aplicații utile, unde gândesc, scriu, etc. Dar erau doar scuze.
Am fost mereu de părere că timpul petrecut în fața ecranelor trebuie să fie cât mai limitat. Și, exceptând unele momente de scăpare, eu una mă declar mulțumită de cum am reușit să fac față expunerii lor. Avem un program și niște reguli. TV dimineața, nu seara, nu înainte de somn. În loc de TV, sincer eu prefer jocurile pe telefon, așa că le-am oferit telefoanele în ultima vreme. Am căutat joculețe care să-i ajute să-și pună mintea la contribuție. Măcar un 0.1% să le fie de folos. Câteodată, în weekend, își aleg un film după-amiaza și se uită la el. Eventual își cheamă în vizită prietenii din vecini și urmăresc împreună.
Ce am încercat, însă, să-i învăț e că toate aparatele astea pot fi mai mult decât un spațiu de relaxare și amuzament, ci adevărate școli și biblioteci. Poți folosi telefonul ca să afli multe informații utile, poți folosi tableta ca să citești cărți de pe ea, poți folosi laptopul ca să faci tot felul de cercetări și proiecte, poți folosi televizorul ca să te uiți la documentare interesante. Ema o să înceapă în clasa 0 și ore de informatică, așa că o să i se confirme și la școală teoriile mele.
Cu toate astea, recunosc. Ăsta e încă un domeniu în care am dubii. Știu și cred că mintea lor nu e formată pentru a fi expusă mișcărilor rapide ale televizorului, că pot deveni ușor dependenți de ecrane, că ecranele le pot schimba percepția asupra lumii. Dar, mai știu și că lumea în care ei vor crește va fi dominată de ecrane. Și aici nu știu cât e prea mult și cât e prea puțin. Oare, în lumea lor, diferită de lumea noastră, n-o să-i ajute conexiunile neuronale pe care și le fac acum, când învață să-și descarce jocuri pe telefon? Sau să schimbe wallpaperul? Sau să deseneze cu degetul pe tabletă?
Cât am fost în concediu, iar copiii erau cu telefoane sau fără, am aflat de o conferință ce va fi pe tema asta.
Pe scurt, în ideea că poate cândva vom pleca din țară, am decis ca de anul ăsta copiii să înceapă să învețe mai intens limba engleză. Așa că tocmai i-am înscris la niște cursuri de engleză la English Kids Academy, pe care îi urmăresc de mai bine de un an și la conferințele cărora am mai fost, ca să-mi fac o idee. Și mi-a plăcut mult cum văd ei lucrurile, așa că i-am ales. Și am ales și să vă povestesc despre evenimentul ăsta, pe care îl organizează ei, pentru că sunt convinsă că nu sunt singura cu dileme legate de accesul copiilor la tv/telefon/tabletă/laptop.
Copilul meu și tehnologiile. Oportunități și riscuri
Evenimentul se numește ”Copilul meu și tehnologiile. Oportunități și riscuri” și își propune să răspundă la întrebări care ne frământă pe toţi în ziua de astăzi, precum:
• La ce vârstă poate începe bebeluşul meu să se uite la televizor?
• Este în regulă pentru un copil de 1-3 ani să se joace pe tabletă?
• Este o legătură între jocurile online şi ADHD la copiii mici?
• Sunt motive să-mi fie frică pentru copilul meu de Deep web, „Reţeaua din adâncuri”?
• Ar trebui să permit copiilor mei adolescenţi să petreacă ore în şir pe smartphone?
• Ce (NU) știm despre dependența de internet?
• Care sunt cele mai noi studii efectuate de neurologi, ciberpsihologi și cercetatori din domeniu?
• Ce soluții avem la îndemână pentru a ne proteja, pe noi și pe copiii noștri?
Evenimentul va fi moderat de Vigil Ianțu, iar următorii specialiști in educație, securitatea informației, neurologie vor oferi răspunsuri la aceste întrebări și dileme despre care vă ziceam.
• Mihai Laurenţiu Gânj – Fondator IH Bucharest, Inspector IH World Organisation, Consultant în Dezvoltarea Relațiilor Umane și Trainer calificat de Transformational Psychology Institute din Bergen, Olanda
• Georgiana Rosculeţ – Coordonator Programe Educaţionale „Salvaţi Copiii”
• Raluca Teleanu – Doctor Neurochirurg, Director al Secției de Neurologie a Spitalului Victor Gomoiu
• Christian Ciocan – Comisar Șef Poliţia Română, Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalităţii
• Speaker BitDefender – urmează să fie anunțat.
Prețul de early bird a trecut, că am venit eu târziu să vă anunț, dar bilete încă puteți cumpăra. 120 de lei costă participarea la această conferință. Biletul îl puteți achiziționa aici.
Și acum, concursul.
Dacă îmi spuneți în comentarii cum vedeți voi accesul copiilor la tehnologie, o să intrați în tragerea la sorți pentru un bilet gratuit la conferința Copilul meu și tehnologiile. Oportunități și riscuri.
Tragerea la sorți o să o fac pe 12 septembrie, așa că aveți timp berechet să participați la concurs.
Dați mai departe, să afle și alții 🙂
Și, pe lângă concurs, mai am o surpriză. EKA oferă și 50% discount pentru 5 persoane care se înscriu online și plătesc online, folosind codul EKA30
Succes!
Cronicile lacului de unghii: Aventurile în Țara Părinților EXTREM de Amuzanți
Astăzi sunt plină de energie și vreau să vă împărtășesc o poveste palpitantă despre întâlniri neașteptate cu gelul de unghii. Înainte de a crede că acest articol este despre manichiură, vă asigur că este vorba despre partea comică a vieții de părinte. Da, nu pot să glumesc pe seama manichiurii mele prost făcute – de când cu pandemia, împinsă de la spate de o prietenă care a scos pe gură cuvintele magice ”Cât de greu poate să fie să ne facem acasă unghiile cu semipermanentă?!” n-am mai trăit mai mult de 2 zile cu unghii ca nescoase din cutie. Dar pot să mă amuz pe seama neîndemănării mele la momente nepotrivite, așa că pregătiți-vă să vă îmbarcați amuzați într-o călătorie plină de degete lipicioase, jocuri imaginative și, desigur, gel de unghii!
7 motive pentru care ar trebui să încurajați copiii să facă sport
Indiferent de vârsta lor, copiii beneficiază în mod semnificativ de practicarea sportului și de implicarea în activități fizice regulate. Să-i încurajăm pe copii să facă sport poate fi o provocare, dar beneficiile sunt numeroase și cred că merită efortul. De fapt, și studiile ne spun că merită efortul. Mișcarea fizică are multe beneficii asupra corpului uman, de la dezvoltarea inteligenței cognitive, până la starea de bine de zi cu zi.
Sfaturi prietenoase pentru a încuraja copiii să mănânce alimente nutritive și sănătoase
Alegerile alimentare sănătoase sunt o abilitate importantă pentru copii, deoarece îi va ajuta să aibă o viață sănătoasă și fericită pe termen lung. Dar cum putem să îi învățăm pe copii să aleagă alimente sănătoase, păstrând un echilibru între ceea ce credem noi că este sănătos și ceea ce își doresc ei sau văd la alți copii?
Impartasesc ceea ce simti si tu legat de tehnologie si accesul copiilor la diverse device-uri, de la faptul ca e prea mult ce se intampla pana la faptul ca realizam ca asta e viitorul lor. Am simtit pe pielea mea ce inseamna un copil mic supra-stimulat dupa ce a stat mult timp in fata TV si am adaugat reguli noi acasa, in plus am descoperit ca putem avea momente de joaca si conectare foarte faine pentru ca mi-am pus mintea la contributie sa gasesc ceva „interesant” de facut in schimb 🙂 desigur, exista si momente de plictiseala, dar toate sunt constructive in copilarie.
Noi am incercat sa limitam accesul la tehnologie pe cat posibil; Olivia face 4 ani in curand si in ultimul an se uita la desene la calculator doar in weekend dimineata. Deasemenea mai facem exceptii de la regula cand e bolnava.
Inca nu sunt ff lamurita cum vom proceda pe viitor, este clar ca tehnologia va fi parte din viata ei si nu vrem sa o privam, dar ne dorim sa ajungem cumva la un echilibru.Cred ca as putea primi niste raspunsuri despre dilemele mele la aceasta conferinta.
Mădălina, felicitări pentru câștigarea concursului!
Ce subiect interesant. Si noi am permis accesul baiatului la tehnologie, limitat si cu reguli. La noi problema este acum ca prin intermediul fratelui este expusa si gogoasa de 1 an. Desi incercam sa ne jucam cu ea in alta camera este destul de dificil.
Me, me! Băiatul meu cel mare a avut acces extrem de redus pana la 4 ani la tehnologie, deși fără limite în acest sens. Adică a avut telefonul fără jocuri sau YouTube și s-a saturat singur de el repede. Televizorul statea închis și a avut mereu alte activități. S-a uitat și la desene, dar niciodată singur și nu în timpul zilelor cu gradi sau nedormit etc. De la 3 ani am început sa avem seara de film în familie și o data pe săptămână vedeam o animație împreună la alegerea lui. Are multe dvd-uri. Tot de la 3 ani a avut și puzzle-uri pe telefon, aplicație de desenat, alta cu varianta eroi în pijama a lui Super Mario, alta cu melodiile Disney din desene și acces controlat la YouTube la muzica pt copii sau de adulți (dar fără videoclip – salvate în playlist) și oricum pt muzica telefonul stătea cu fata în jos, teatru radiofonic, poveștile cu Bobita și Buburuza (big fan). În continuare se oprește oricând din vizionat pt ceva ce e obișnuit sa facă… jocuri cu noi, gătit etc. Tableta am evitat-o, am preferat telefonul care fiind al meu e mai ușor de sustras. Nu mi se pare ok sa nu aibă acces deloc la tehnologie (cine știe cum va arata viitorul lor?), dar știu ca recuperează repede și după 3-4 ani, părerea mea. Sunt extrem de interesata de variantele tehnice de a exercita un control bun și a trasa perimetrul la navigare pe net.
Mi-a placut partea asta “Oare, în lumea lor, diferită de lumea noastră, n-o să-i ajute conexiunile neuronale pe care și le fac acum, când învață să-și descarce jocuri pe telefon? Sau să schimbe wallpaperul? Sau să deseneze cu degetul pe tabletă?”
Eu am ajuns la concluzia ca generatia noastra, care a avut acces la tehnologie destul de tarziu, nu prea intelege cat de bine intelege generatia copiilor nostri “anexe” ale ceea ce numim noi tehnologie. Ieri, de ex, pustiul meu de 3 ani jumate (care a avut dintotdeauna acces nelimitat la orice tehnologie, dar interes destul de limitat) a zis o chestie care m-a lasat perplexa.
Citez: “mai bine ma joc [clarificare: un joc pe tableta, ca alternativa la youtube] pt ca consum mai putin curent”. De ceva timp a facut o fixatie ref consum/resurse/etc. “Cum adica?” am intrebat eu natânga, gandindu-ma ca tot curentul din bateria tabletei il foloseste. Ei bine, mi-a deschis ochii explicandu-mi prin cuvinte pronuntate stalcit ca youtube-ul consuma curent si unde se tin filmuletele pe server, si internetul ca sa le vada el de fiecare data [orice accesare adica]. Pam-pam! Nici nu mi-am pus problema asta vreodata. Insa el, sintetizand in felul lui, informatii primite de la ta-su, a ajuns la concluzia si alegerea asta.
Cu siguranta, nu sunt eu un etalon in intelegerea tehnologiei & co (dar sunt multi parinti ca mine), insa mi se pare din ce in ce mai mult ca nu prea avem habar cum sa abordam treaba asta la complexitatea reala, asa ca o “simplificam” in screen time, utilitatea lucrurilor invatate (cat intelegem noi – haha!), bla bla…
Am citit cu mare interes articolul . Nu voi participa la concurs dar vreau sa primesc noi informatii.
Buna !Teoretic eu vad accesul la tehnologii extrem de limitat,asa cum era in anii 80-90 si copiii cat mai mult in natura.
Si părinții sa facă un efort de a petrece timp cu copiii renunțând si ei la tehnologii.
Noi suntem exemple pentru copiii nostri.
Asa cum se putea atunci se poate si acum.
Cu perseverență!