Acum un an, cam pe vremea asta, trântisem portbagajul peste telefon și îi mai schimbasem apoi ecranul de încă vreo trei ori (o dată îl scăpasem din patul supraetajat al copiilor, o dată îl scăpase un copil pe jos la grădiniță și o dată îmi crăpase pur și simplu în mână, în timp ce mă uitam la el). Apropos de asta, dacă vi se întâmplă, cum mi s-a întâmplat mie, să vă scăpați telefonul în cap din cine știe ce loc înalt sau să trântiți portbagajul pe el sau alte lucruri care nu doar că i-au spart display-ul, dar l-au și strâmbat cu totul, verificați să fie și îndreptat atunci când îl recuperați din service, pentru că dacă-i tot strâmb, atunci orice ecran i-ar pune, o să pleznească imediat.

Așa. Deci, după ce trecuse, dragul de el, prin atâtea intemperii și tot nu mă ura într-atât încât să dispară din viața mea, am comis-o pe cea mai gravă: m-am aplecat să scot rufele din mașina de spălat vase, în timp ce aveam telefonul mare îndesat bine în buzunarul mic din spatele pantalonilor mei. După câteva astfel de genoflexiuni (avantajul de a avea mașina de spălat rufe sub uscător: faci mișcare), telefonul a ieșit ușor-ușor din buzunar, până când am auzit FLEOȘC!

Am reacționat rapid, imediat, brusc. Am băgat instant mâna în WC, care era curat, din fericire! Zic ”din fericire”, pentru că, din păcate, copiii mei au un obicei minunat de a uita să tragă apa după ei, indiferent câte tehnici de educație pozitivă aș fi aplicat pe ei. Da, sunt niște copii minunați, înțelegători, cu care am fost într-o sală și am ascultat un discurs întreg al Monei Reu, în fine, niște copii absolut fantastici, dar!!! Care nu trag apa după ei!!! În fine, atunci apa era curată, eu am scos imediat telefonul din WC și l-am închis imediat.

Da, primul lucru pe care trebuie să-l faceți după ce vă cade telefonul în apă e să-l închideți. Mă rog, primul lucru e să-l scoateți. Apoi îl închideți. Cu toate că l-am scos rapid din WC, apa tot a intrat în el. Suficient de multă cât să nu mai meargă.

Dacă aveți cum (eu n-am că am iPhone, nu vreun samsung sau huawei, ca mama), îi scoateți repede bateria. Dacă aveți iPhone, îi scoateți măcar sim-ul. Și-l ștergeți și voi pe unde puteți.

Acum, ideea e că înainte să-l porniți din nou, trebuie să fie perfect uscat. Știți gluma aia bazată pe preconcepții și prejudecăți că atunci când îți cade telefonul în apă, e important să-l pui repede într-un borcan cu orez și să-l lași acolo peste noapte, ca să vină mulți chinezi mici și să ți-l repare. În fine, ideea ar fi că dacă îl băgați în orez, orezul o să absoarbă umezeala din el. L-am băgat și eu și ce am reușit a fost să constat ulterior că mufa pentru încărcare devenise casă primitoare pentru un bob de orez spart, pe care abia-abia l-am scos de acolo.

Altceva ce am încercat, a fost să-l bag în deshidratorul pornit pe 40 de grade. Lui V. i s-a părut amuzant.

L-am lăsat o vreme în orez, la deshidratare, pe un prosop prin bucătărie, dar probabil nu suficient, așa că, atunci când l-am pornit s-a aprins ecranul, apoi a dispărut pe vecie orice imagine. Și dus a fost. OK, exagerez. Nu chiar pe vecie. Între timp mi l-a dus un prieten într-un service bun și l-au reparat. Din păcate, asta s-a întâmplat după ce mi-am cumpărat un telefon nou.

Oh, well, cine are acum două telefoane utilizabile? Eu. Mai multe idei despre ce să faceți și ce să nu faceți atunci când vă scăpați telefonul în apă, găsiți și aici.

Voi ați pățit-o?