Ce faci atunci când nu mai poți?
Mai poți puțin!
Mai poți puțin pentru că ești o persoană puternică, pentru că doar persoanele slabe nu mai pot. Mai poți puțin pentru că ești un luptător sau o luptătoare. Mai poți puțin pentru că știi că optimismul te trece poduri grele. Mai poți puțin pentru că așa trebuie. Mai poți puțin pentru că așa ai învățat. Mai poți puțin pentru că poți să-ți controlezi toate emoțiile. Mai poți puțin pentru că poți să-ți controlezi toate impulsurile. Toate reacțiile. Mai poți puțin pentru că ești un supererou sau o supereroină.
Dacă mă uit la laptopul meu, îmi dau seama că atunci când îi cer prea multe și el nu mai poate, mai poate, totuși, puțin. Mă duc cu el într-un service, primește niște piese în plus și, imediat, mai poate puțin. Mă uit și la aspiratorul cu acumulator, care, atunci când n-a mai putut, a mai putut puțin, pentru că i-am înlocuit acumulatorul stricat.
Mă uit peste tot în jurul meu, la obiecte casnice, la roboței, la obiecte neînsuflețite, iar atunci când ele nu mai pot, mai pot puțin dacă primesc ajutor. Nu există nici măcar la ele ca atunci când li s-au terminat resursele să mai poată puțin. Mașina a rămas în drum dacă nu mai are motorină. Telefonul rămâne închis pe veci, dacă nu mai are baterie. Televizorul nu funcționează dacă nu are curent.
Nici măcar câinele, când îl iau seara la plimbare cu bicicleta și-l alerg până se întinde pe asfalt, bucuros, dar obosit, nu mai poate puțin atunci când nu mai poate deloc. Numai eu sunt mai cu moț și se așteaptă de la mine să mai pot puțin, atunci când simt că nu mai pot. Și nu doar de la mine se așteaptă asta. Se așteaptă asta și de la vecina mea cu gemeni nou-născuți. Se așteaptă asta și de la vecinul meu, care muncește câte 14 ore pe zi. Se așteaptă asta de la doamna de la casă, de la angajatul din benzinărie, de la corporatista blondă, de la tatăl dintr-o familie, de la o bunică, de la un consultant, de la un psihoterapeut, de la oricine.
Puține sloganuri mă enervează mai tare decât ăsta. Sunt multe dăunătoare, dar ăsta mi se pare în top 5.
Atunci când nu mai poți, mai poți puțin…
Și dacă nu mai pot deloc?
Și dacă nu mai pot, ce se întâmplă? Sunt slabă? Sunt inadecvată? Trebuie să mă rușinez? E o problemă cu mine? Sunt greșită?
Sau, dacă depun eforturi supraumane și mai pot, totuși, puțin, cum mă simt? Asta intră în ecuație, sau nu? Sentimentul de copleșire? Senzația de preaplin? Frustrarea? Sentimentul că n-am avut de ales? Oboseala? Suprasaturația?
Și cât timp pot face asta? Cât timp mă pot scotoci de încă ”puțin” pe care să-l folosesc? Cât durează până când mă prăbușesc, asemeni unui castel de cărți de joc în vârful căruia ai pus prea multe cărți, prea grele pentru bază? Cât durează până spun STOP, fără niciun fel de compasiune pentru mine sau pentru ceilalți? Cum să am compasiune pentru mine, atunci când eu sunt un robot? Cum să mai am compasiune pentru ceilalți, atunci când am mai putut ”puțin” pentru ei, uitându-mă pe mine? Cât durează până mă îmbolnăvesc? Cât durează până când iau o decizie greșită, cea mai greșită dintre toate? Cât durează până când ”puțin” ăla scoate tot ce mai era în mine, până rămân goală, ca o carafă din care ai vărsat toată apa și n-a mai rămas nimic?
Eu vă propun altceva. Să schimbăm macazul.
Ce faci atunci când nu mai poți?
Ceri ajutor!
Atunci când nu mai poți, îți accepți limitele umane și ceri ajutor. Atunci când nu mai poți duce și jongla cu o mie de responsabilități, te pui la masa gândirii și îți reprioritizezi viața. Atunci când nu mai poți să faci doar lucruri care nu-ți aduc bucurii, spui STOP din timp și îți pui în programul zilnic ceva să-ți facă sufletul să râdă. Atunci când nu mai poți suni o prietenă și o rogi să scoată copilul în parc, îți suni șeful și îi spui că ai nevoie de 2 zile libere, o anunți pe nevastă-ta că dacă nu pleci o zi cu cortul singur în lume, o să-ți explodeze capul, iți suni prietenele și faceți un weekend împreună, departe de tot, iei familia, iei copiii și pleci în parc, lași vasele în chiuvetă și te urci în mașină, suni soacra și o rogi să-ți gătească prânzul pentru 3 zile.
Soluții se găsesc mereu. Trebuie doar să ieșim din cercul vicios în care ne aflăm. Trebuie doar să ne dăm voie să trăim altfel. Trebuie să facem schimbări mici, care aduc după ele schimbări mari. Trebuie să dăm drumul controlului, la fel cum am da drumul unui balon cu heliu. Și, cel mai important, trebuie să ne dăm seama că vrem toate astea. Că vrem să ieșim din cercul vicios. Că vrem să ne dăm voie să trăim altfel. Că vrem să facem schimbări mici. Că vrem să dăm drumul controlului.
Că vrem să nu mai putem ”puțin” și că vrem să ne lăsăm ajutați de ceilalți. Că asta nu ne face mai slabi. Că asta ne face mai puternici. Mai conștienți de noi. Că, pentru că am hotărât că nu mai vrem să mai putem ”puțin”, pe termen lung o să mai putem ”mult”. Că e o investiție. În noi. În cei dragi nouă. În relațiile noastre.
Doamnelor și domnilor, vă rog eu. Atunci când nu mai puteți, ziceți că nu mai puteți. Cereți ajutor. Vă îmbrățișez.
Cum își aleg femeile și bărbații parfumul
În multe culturi, parfumul este considerat un aspect important al frumuseții și al atracției feminine. Femeile sunt adesea încurajate să își dezvolte un stil personal și să experimenteze cu diferite arome, pentru a-și exprima individualitatea și a-și atrage partenerii. În contrast, bărbații sunt mai puțin încurajați să își exprime personalitatea prin intermediul parfumului, ci sunt mai degrabă încurajați să își demonstreze fizic puterea și masculinitatea.
Rochiile și psihologia
Rochiile nu sunt doar bucăți de material, cusute frumos în piese de îmbrăcăminte. Rochiile au puterea de a evoca o serie de emoții (ha! mi-am amintit expresia asta de când învățam pe de rost comentarii literare la română) și pot avea un impact semnificativ asupra...
Mașina și psihologia
Deținerea unei mașini poate avea un impact semnificativ asupra psihologiei unui individ. De la sentimentul de libertate și independență pe care deținerea unei mașini îl poate aduce până la stresul și anxietatea care pot veni cu întreținerea și reparațiile, deținerea...
Tipuri de cafea și legătura lor cu bunăstarea emoțională
Cafeaua este una dintre cele mai populare băuturi din lume. Eu, ca mamă, pot să înțeleg foarte bine de ce... Fie că este vorba de o dimineață după o noapte lungă, de o pauză de prânz cât doarme copilul sau de o sesiune de lucru seara târziu, cafeaua a devenit un...
Câți bani merită o femeie ”casnică”
No bun, și-atunci am putea să privim cu mai mult respect tot ceea ce fac femeile sau mamele? Despre spațiul lor mental, ocupat mereu cu taskuri peste taskuri, vorbesc în alt articol. Dar măcar să luăm la cunoștință efortul fizic depus zilnic și să le apreciem… Nu să ne ascundem în spatele idee că munca lor e ”de neprețuit”. Ba hai s-o prețuim.
Ce legătură e între Skin care, piramida lui Maslow și recunoștință?
Recunosc că mie îmi place să am grijă de pielea mea. Știu și că dacă n-o fac, mi se declanșează dermatita, rozaceea o ia pe câmpii și cine știe ce mai pățesc, însă nu doar de asta o fac. Ci pentru că e un mod în care mă onorez pe mine și mă apreciez. Seara, când îmi pun serul sau crema pe față, e momentul în care mă văd fizic. Îmi văd ridurile vechi și noi, observ în oglindă cum trece timpul și e un moment de recunoștință al meu cu mine însămi, că fiecare rid pe care îl am pe față a apărut pentru că am trăit. Și e al meu și e dovada faptului că au trecut ani peste mine, prin mine și alături de mine. Și-s recunoscătoare pentru asta.
Cu ce întrebare te las? Cu una simplă. Dacă-ți iei 5 minute să te analizezi în oglindă, ce vezi? Răspunde-ți cu sinceritate.