La noi în familie a existat un tipar de probleme de sănătate. Bine, cu siguranță nu suntem noi mai speciali și nu-i un tipar ieșit din comun, dar eu am simțit că e ceva de care parcă nu mai scăpăm. Și anume, probleme cu oasele. Bunica și bunica paternă au avut nevoie de operații pe coloană, tata și bunicul patern au avut nevoie de operații la picior, fiecare în altă zonă, din cauza fracturilor. Tata a trecut la nivelul următor, având nevoie de proteză de șold.
Eu am avut, până recent, dureri de spate. Din școală și până acum vreo 3 ani am avut dureri zilnice, mai ușoare sau mai grave, ce au necesitat internări sau nu. În ciuda așteptărilor, căratul copiilor de multe kg mult timp în brațele mele nu foarte puternice n-au accentuat durerile și o postură puțin mai controlată, mișcare multă și stat (mult) mai puțin pe scaun au ajutat enorm. Nu m-am mai îndopat cu medicamente de foarte multă vreme, lucru pentru care stomacul și ficatul meu sunt profund recunoscătoare.
Și, ca să duc mai departe tradiția familei, mi-am rupt și eu vreo două oase la viața mea. Un deget la picior, pe care l-am făcut zob într-un zid și am avut nevoie de 2 operații ca să mi-l facă funcțional și o mână pe care am zdrobit-o de un perete astă iarnă, în timp ce alergam prin casă. Amuzant și nu prea.
Ei, în timpul periplurilor mele pe la medici, am aflat lucruri interesante despre cum să am grijă de bietele mele oase ca să nu mă prindă 50 de ani în pat, neputând să mă mișc. Pe unele le-am respectat, pe unele nu suficient… ca în viață. Să vă zic și vouă:
1. Sport
Prima și prima recomandare a fost să fac mișcare. Sport. Am primit chiar un plan de exerciții pe care să le fac de două ori pe zi, ca să mă ajute. Dacă vă întrebați cum ajută sportul să dispară sau să se amelioreze durerile și să ținem de oasele pe care le avem cât mai mult timp, e logic. Mușchii antrenați susțin mult mai bine oasele pe care le controlează. Ceea ce înseamnă mai puțină presiune pe încheieturi, o postură mai bună și alte asemenea. Am înțeles de la medic și că pentru a susține și mai bine mișcarea asa, există niște suplimente care ajută la metabolizarea proteinelor pentru a întări musculatura (whey protein, bcaa și încă ceva, dar cel mai bine ar fi să întrebați medicul sau kinetoterapeutul cu care lucrați.)
Mi s-a spus și să fiu extrem de atentă atunci când merg la sală, la ce tip de exerciții fac. De exemplu, la problemele mele, un anumit tip de exerciții pentru spate, fac mai mult rău decât bine, oricât de entuziasmată aș fi eu să merg la orele de aerobic special pentru întărirea musculaturii spatelui.
2. Dietă
A doua recomandare pe care am primit-o, având în vedere și istoria familiei, cu care m-am prezentat la medic(i), a fost dieta. Am făcut și analize, iar medicul a tras niște concluzii, în urma cărora mi-a schițat un meniu zilnic, în mare.
3. Băi heliomarine anuale
Pe primul meu bilet de externare, la recomandări, medicul ce m-a tratat atunci a scris mare, citeț, lizibil: Se recomandă băi heliomarine anuale. Apoi au urmat și alte recomandări de exerciții fizice, dietă, stil de viață. Dar prima și prima chestie pe care mi-o recomanda medicul era să merg în fiecare vară la mare și să mă scald în fiecare vară în valurile ei. Pe vremea aia cred că știam, cel mult, să fac pluta. Între timp am învățat să înot, iar acum, de exemplu, abia aștept să termin de scris articolul ăsta și să sar în costum, ca să înot câteva lungimi de bazin.
4. Suplimente de vitamina D
Recomandarea de mai sus, cu băile heliomarine anuale, vin dintr-o explicație simplă. Înotul ajută la întărirea musculaturii, fără a pune presiune pe încheieturi, ligamente și alte cele, iar soarele ajută la sinteza vitaminei D, necesară pentru sănătatea oaselor, în combinație cu calciul. Problema este că pielea nu poate face asta atunci când ne dăm cu cremă de soare și nici când stăm la umbră. Pe de altă parte, nu-i sănătos nici să ne expunem fără să ne protejăm. Acestea fiind spuse, puteți să vă duceți să vă testați nivelul de vitamina D din sânge și-i foarte probabil să constatați că aveți carențe. E una din problemele erei în care trăim.
Dacă o să observați astfel de carențe, e foarte probabil să primiți suplimente de vitamina D. Dacă n-o să observați carențele, iar ele există, atunci oasele vor fi afectate. Știu că cea mai mare parte din persoanele care îmi citesc blogul sunt femei, așa că mai adaug ceva aici: o bună parte din viața noastră se desfășoară în furtuni hormonale. Ba gravide, ba naștem, ba alăptăm, ba suntem la menstruație și până ne dezmeticim nițel, am ajuns la menopauză, de unde ne mai ducem un sfert de viață. O grămadă de dezechilibre prin care trebuie să înotăm. Căutați-vă, doamnelor. Faceți analize.
5. Testarea densității osoase
Cum provin dintr-o familie unde tata și bunica au avut osteoporoză, la ultima fractură mi s-a recomandat să mă duc să-mi testez densitatea osoasă peste câțiva ani sau dacă îmi mai rup ceva între timp. Din ce am înțeles, e un soi de radiografie care se face pentru a măsura densitatea mineralelor din structura osoasă.
6. Moderație la cafea și alcool și zero toleranță la fumat
O altă recomandare pe care am primit-o (și care e de bun simț, dacă e s-o zicem pe-a dreaptă) ar fi să am grijă câtă cafea beau, cât alcool și să nu fumez. Cred că asta o spune orice medic, indiferent ce ar trata, dar am zis să vă reamintesc.
E important să avem grijă de corpurile noastre din timp. Chiar vorbeam despre asta cu Ema săptămâna trecută, când am citit Bicicleta fermecată, cartea Mihaelei Coșescu. Acolo, o doamnă foarte bătrână, tușa Zamfira, se bucură la bătrânețe de bicicleta pe care și-o dorise toată viața, iar Ema se mira cum de mai poate merge pe bicicletă fiind atât de bătrână. Din vorbă în vorbă am ajuns împreună la concluzia că e important să avem grijă de corpurile noastre atunci când suntem tineri, ca să ne putem bucura de ele și la bătrânețe.
Găzduiește un muzeu de artă în livingul tău: Unde să pui creațiile fantastice ale copiilor tăi?
Ați fost vreodată martorii unei explozii artistice în livingul vostru? Da, vorbesc despre momentele când copiii voștri își transformă în adevărate capodopere fiecare colț al casei, de la frigider până la cutia de pantofi primită recent. Nu-mi răspundeți. Sunt convinsă că da. Sper doar că n-a fost și sclipiciul implicat.
Așa. Șterg din amintiri momente în care am găsit sclipici în locuri în care niciodată nimeni nu ar trebui să găsească sclipici, și trecem mai departe.
Știai asta despre înmatricularea mașinii?
Dacă n-am toate temele astea, mă aștept ca autoritatea să fie imprevizibilă, iar eu să mă blochez și să nu mai știu ce să spun, apoi să ajung acasă cu numărul de înmatriculare IF-nuștiucât-PLM, pe care sigur sigur nu-l voiam așa.
Cum să-ți hrănești copilul blănos, aka câinele
După ce anul trecut câinele nostru, Doni, a trecut printr-o experiență foarte rea cu o căpușă, noi (oamenii lui) am învățat un pic mai multe despre cum să îl hrănim cât mai sănătos. Povesteam aici, pe blog, despre sperietura pe care am tras-o atunci cu el și despre...