Trag de mine de ceva vreme să fac trei lucruri (nu, nu TREI lucruri :))) în camera copiilor: de-clutter în dulapurile lor de haine (două dulapuri, adică astea-s două lucruri, deja) și de-clutter la cărți. Mi-am propus asta acum mult timp, în săptămâna pe care copiii au petrecut-o la bunici, pentru că (mi-am zis eu atunci) o să am mult timp liber. Nu știu dacă am avut sau nu, dar din astea trei lucruri, am reușit să fac unul singur. Am făcut ordine la Ema în dulap.

Într-o seară, săptămâna trecută, mi-am făcut curaj și mi-am băgat nasul și în cărțile lor. Mult prea multe, mi-am zis eu. O să dau multe dintre ele și o să fac loc de noi achiziții, mi-am mai zis tot eu. Am scos tot din rafturi și am făcut un teanc mai înalt decât mine cu cărți ce rămân și un teanc de 20 de cărți de duzină, ce vor pleca.

Cărțile sunt aranjate toate într-o bibliotecă, iar pe un perete avem clasicele rame de tablouri de la Ikea, pe care stau cărțile propuse spre citire. Un raft cu 3 cărți pentru Ema și unul cu 3 cărți pentru Filip.

De când a venit vara, greu prind picior de copil în casă. Ema e pe-afară cu fetele toată ziua, iar Filip intră în casă dacă vrea să se joace cu mașinuțele, dar recent a descoperit că poate face asta pe pătură, în curte, așa că nici el nu mai stă în casă. Mi se pare minunat că zburdă liberi toată ziua. Seara, însă, am doar câteva pretenții. Să intrăm în casă la 9, să-și mănânce cina, să facă duș și să citim măcar câte o carte pe cap de copil. Toamna și iarna le luăm pe toate la rând, dar vara nu-i timp de așa ceva.

Bun, și ca să revenim la rafturile cu cărți, pentru că timpul e scurt și copiii nu-și mai pierd vremea căutând cărți în bibliotecă, nici nu se mai duc la ea, ci doar la raft, de unde iau una câte una și citim. Ceea ce înseamnă pentru mine că trebuie să revin la consecvența de mai demult și să le schimb săptămânal cărțile, pentru că altfel vor rămâne o grămadă de cărți necitite în bibliotecă. Atunci când ai prea multe opțiuni, nu mai alegi nimic…

Și ca să mă motivez să nu mai uit, mi-am propus să vă arăt săptămânal ce cărți le-am pus în raft, mulțumindu-mă, astfel, pe mine… că nu mai uit să le schimb cărțile de pe rafturi, dar și pe voi, care mă întrebați, adesea, ce mai citesc cu copiii.

Drept urmare, tobe și surle, vă rog, iată raftul de cărți de săptămâna asta:

Raftul Emei (5 ani 1/2)

Litere pictate & Povești fermecate

Litere pictate & Povești fermecate – O carte foarte drăguță cu povești. Câte una pentru fiecare literă a alfabetului. Tonul poveștilor e cald, iar ilustrațiile sunt minunate. Fiecare literă e pictată diferit, alături de un personaj, dar e genul ăla de ilustrație care îți bucură ochiul. Care parcă te atrage să te uiți și la detaliul ăla, dar și la celălalt, care te învăluie cu totul și te umple de bine. De fapt, există povești scrise și povești pictate în cartea asta. 

2. Marie

Marie e deja o carte pentru fetițe mai mari. E o carte cu text mai mult și poze mai puține, prin care mi-am propus să facem ușurel trecerea de la cărțile de copii mici la cărțile de copii mai mari.

Subiectul e povestea despre Marie Curie, iar aceasta e doar una din cărțile colecției. Am mai comandat povestea despre Frida și despre Coco Chanel. Urmează să văd pe care o preferă (dacă o preferă 🙂 )

3. Lunus Plinus și Andrei în Țara lui Faci Ce Vrei

Lunus Plinus și Andrei în Țara lui Faci Ce Vrei e ultima nonastră descoperire în materie de cărți. Am primit-o de la Andreea Miu cât Ema era în tabără, așa că n-am apucat s-o citim până acum, doar am răsfoit-o eu. Mi se pare că-i o explozie de frumos, culoare și jucăușenie. Am preferat să n-o citesc singură, ci s-o descopăr împreună cu Ema. Estimez că va fi următoarea la rând, după ce terminăm Litere Pictate & Povești fermecate.

Raftul lui Fip (3 ani 1/2)

1. Pompierii – Carte de explorat în imagini

Una din cele mai bune investiții în cărți, din perspectiva lui Fip, mai ales dacă ești pe fază și corectezi tu greșelile în timp ce citești (servici în loc de serviciu, AAAARGH!). E interesantă pentru Fip, pentru că prezintă ce înseamnă, de fapt, să fii pompier. Cum arată clădirea în care tlăiesc pompierii, ce se întâmplă atunci când are loc un incendiu, care e procedura lor din momentul alarmei până la salvarea clădirii și victimelor. Ultima pagină din carte parcă e lipită din alt volum. Dacă 3/4 din carte prezintă intervenția pompierilor din momentul alarmei până la stingerea incendiului, ultimul sfert îi arată brusc salvând animale de la o fermă inundată. Bine, pe Fip nu-l interesează finețuri de genul ăsta și, din nou, informațiile de acolo sunt relevante, corecte în context, etc.

Una peste alta, deși nu e o capodoperă a bibliotecii noastre, copiii au învățat destul de multe din ea și le place. O citim, invariabil, seară de seară de foarte multă vreme. Am luat-o din Lidl la un moment dat.

2. Vreau să fiu pompier

Vreau să fiu pompier – Ursulețul Oscar e absolut adorabil. Și mai vrea să fie și pompier. Și mai are și o mașină roșie. Și mai mănâncă și înghețată de pe jos. Și mai salvează și un cățeluș, mic de tot, cât o cască. Și îi plac și bomboanele. Cred că ați înțeles că e tare iubită cartea asta la noi în familie. Adică, după ce citim cartea de mai sus, destul de realistă și cu multe detalii, vine rândul lui Oscar și poveștii lui neverosimile, de supererou pompier, cu care Fip pare că se identifică tare bine.

Cartea are pagini groase, frumoase, ilustrațiile sunt extrem de dulci și simpatice și o citim de 5 ori pe săptămână de vreo 4 săptămâni încoace.

3. Noapte bună, noapte bună, șantier sub clar de lună

Noapte bună, noapte bună, șantier sub clar de lună – Știți momentul ăla în care încercați să treceți de la tumultul zilnic, la starea de liniște și relaxare dinainte de somn? Când, după ce ați sărit în pat și v-ați bătut cu pernele, băgați copiii la duș, apoi la pijamale, cu o lumină roșiatică ce devine din ce în ce mai pală, mai înceată, mai ascunsă și vă băgați în pat cu o carte, pe care o citiți în șoaptă, iar mușchii copilului se destind, mintea lui se relaxează, cască și se întinde, apoi se cuibărește frumușel și călduț lângă voi?

Ei bine, cartea asta e perfectă pentru fix acel moment, mai ales pentru copiii cărora le plac mașinile, șantierele, tractoarele, betonierele. În carte le spunem în șoaptă noapte bună tuturor utilajelor de pe șantier, care se duc la odihnă odată cu venirea serii. Hai, că parcă mă luă și pe  mine căscatul…