3 lucruri pe care să nu le spunem copiilor despre ... serviciu
O să mai mâncăm vreodată cartofi prăjiți?

”Gândiți și voi doi pași înainte”. Așa mi-a zis mama într-o zi, când mă mai întreba ce planuri avem cu casa. S-a obișnuit că mereu schimbăm, adăugăm câte ceva, că mereu mai construim una alta, mai înlocuim câte o perdea, câte un fotoliu, câte un dulap.

Casa noastră e un soi de cameleon. Dacă iei la rând poze din ea din ultimii 3 ani și jumătate, de când stăm aici, n-o să găsești prea multe poze în care să arate camerele la fel. Un dulap mutat dintr-o parte în alta, un perete răsărit ca de nicăieri, o masă mutată, apoi dată, înlocuită cu altă masă, apoi cu bar, perdele noi, perdele vechi, covoare noi, covoare lipsă. Totul e în continuă schimbare.

Și nu suntem la prima casă pe care am mobilat-o, ci la a treia. La toate am făcut greșeli, care au ajuns să ne coste. Fizic, concret, financiar. Dacă ar fi să mobilez din nou, a patra casă, aș ține cont de ce am învățat primele dăți și aș miza pe faptul că sunt un pic mai matură și echilibrată acum… Sau așa îmi place să cred… Deci, mai puțin impulsivă. Impulsivitatea e minunată, e spontană, trăiești aici și acum în bucurie. Dar, câteodată, impulsivitatea asta n-arată prea multă compasiune pentru Diana de mâine sau de peste 2 ani sau de peste 5 ani. Lucrez acum la a o îmblânzi.

Revenind, iată greșelile din care îmi place să cred că am învățat și ce aș evita să fac la următoarea mutare.

1. Să mobilez toată casa odată

Mi se pare atât de greu să-mi domolesc entuziasmul și impulsivitatea de care vă spun. Am încercat să fac, de fiecare dată, totul din prima. Mobilat toată casa ACUM, modificat totul ACUM, toate ACUM. Asta a avut consecințe, pentru că am făcut lucrurile în grabă, iar peste 2 luni deja vedeam lucrurile altfel. Nu-mi mai plăcea aranjamentul, mobila, etc. Și-atunci, ori trebuia să cumpăr câte ceva nou (deci, dădeam bani), ori rămâneam cu piese care nu-mi plăceau și pe care le mutam de la stânga la dreapta, în speranța că-și vor găsi locul (și nu și-l găseau), ori ambele.

Data viitoare aș face lucrurile diferit și aș face lucrurile pe rând, treptat, colțișor cu colțișor.

Pentru ca lucrurile să se și potrivească între ele, aș face un plan de la bun început, apoi l-aș urma pas cu pas.

2. Să nu măsor fiecare colțișor din casă

OK, aici eu am fost cât de cât atentă. Umblam în poșetă cu măsurătorile casei, ca să n-am surpriza că aduc acasă o canapea, dar n-are loc în cameră. Dar… Dar… Dar, faptul că frigiderul încape după ușa de la bucătărie e o pură întâmplare. Să vă explic.

Atunci când ne-am mutat noi în casa asta, bucătăria și livingul erau open space. Și la apartamentele vechi tot așa aveam și uram profund ideea că prăjesc o felie de pâine și miroase în toată casa a mâncare, așa că am decis să închidem bucătăria. Înainte să chemăm echipa de construcții, care să construiască peretele cu pricina, am chemat echipa care ne-a făcut mobila de bucătărie, ca să ia măsurătorile. Treburile erau clare. Doi pereți plini cu mobilă și încă un corp pe un colț. Mai rămânea un singur perete liber, unde puneam masa, iar în spatele ușii frigiderul.

Cu echipa de construcții nu am intrat eu în detalii. Nici V, se pare. Pentru că ușa a fost pusă ochiometric. Faptul că între frigider și ușă mai sunt 2 centimetri și n-a fost nevoie să refacem mobila de bucătărie, ca să includem și frigiderul în ea a fost intervenția divină.

Deci, ca să tragem o concluzie, măsurați, măsurați, măsurați. Sau, cum ar fi zis bunică-mea, măsoară de 20 de ori și taie o dată.

3. Să acopăr toată casa cu mobilă

 

Nu știu care fu treaba, dar parcă îmi era frică de spațiu. De a avea loc și de a respira. Toți pereții, toate colțurile trebuie acoperite de mobilă sau ticsite de lucruri. Mai avem un spațiu mic. Să mai luăm un dulap, un scaun, o masă! Ne-am oprit la un moment dat, atunci când ne-am dat seama că spații de depozitare mai multe înseamnă prostii mai multe adunate, de existența cărora o să uit definitiv. Așa că am început să aerisim. Am mai scos un dulăpior, am mai scos o măsuță. Încă mai am de scos, dar parcă altfel respir acum în casă.

Concluzie: aș lua mobilă mai puțină.

4. Să cumpăr o masă imensă

De câteva ori pe an organizam ”mese”. De Crăciun, de ziua de naștere a copiilor, veneau bunicii, străbunicii, unchi, mătuși și întindeam masa. La propriu o întindeam, pentru că, deși era oricum exagerat de mare și ne-întinsă, când o întindeam ocupa jumătate de casă. Mi-am dat seama, apoi, că e inutil. Că mesele astea întinse oricum nu-s genul nostru, doar le moștenisem de acasă. Și că pentru 3 mese întinse pe an nu mai vreau să-mi ocup jumătate de cameră cu masa gigantică.

Așa că am dat-o și ne-am gândit să facem una mai deosebită. Să chemăm pe cineva care face mese la comanda și s-o facă mai mică, mai cochetă, mai specială. Până la urmă, într-o zi de iarnă, a intrat în priză V. S-a dus la magazin, și-a cumpărat lemne și a făcut-o el. E micuță. Încap lejer 4 oameni la ea, sau 6 mai înghesuiți. Simțim lipsa mesei mari? Nu. Am avut mulți oameni la masă de atunci? Da. De revelion. Ne-am descurcat fără câțiva metri pătrați de mese întinse? Da.

Și, din nou am învățat o lecție: echilibru și cumpătare. Chiar și când alegi masa.

5. Să aleg culori țipătoare

Aveam canapea roșie, fotoliu roșu, covor roșu și draperii roșii. Din fericire, într-un spațiu destul de deschis și mare, dar oricum, privind în urmă, era mult prea mult. Nu le-aș mai cumpăra așa acum. Acum aș alege culori neutre și aș da un zvâc de energie din accesorii. De fapt, așa am și făcut. Am înlocuit husa canapelei roșii cu una gri-maro, am schimbat draperiile cu unele crem, am înlocuit fotoliul roșu cu o canapea bleumarin și am adus un covor care să le îmbine pe toate și să aducă și o pată de culoare: o dungă muștar. Muștarul l-am inclus, încetișor și puțintel în doi cerbi mici de pe pernele de pe canapea, o să pot să-l mai aduc într-o vază sau un abajur. Și e suficient.

Cum s-ar zice, mai puțin e mai mult.

Voi ce greșeli ați făcut? De la voi ce învățăm?

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. Mihai o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni

3 lucruri pe care să nu le spunem copiilor despre ... serviciu
O să mai mâncăm vreodată cartofi prăjiți?