O să mai mâncăm vreodată cartofi prăjiți?
Povestea nisipului

N-am mai fost de ceva vreme la o nuntă. Nu știu ce-i cu noi și cu prietenii ăștia ai noștri. Ori suntem noi prea bătrâni și am depășit momentul, ori prietenii noștri sunt prea moderni și nu se mai încurcă cu haosul unei nunți, ori avem prea puțini prieteni (vorba aia, puțini dar buni). Nu zic că-s tristă. Nu-s mare fan nuntă, mai ales că nunțile durează prea mult, după părerea mea sinceră de om care nu bea suficient la o nuntă, nu apreciază horele sau să mănânce rația de mâncare pe o săptămână în câteva ore.

Să nu credeți că-s hateriță. Că nu-s. Doar că n-am atâta energie de socializare câtă mi-ar trebui pentru o nuntă. Asta e problema mea. Dacă aș putea ajunge la nuntă la 8 seara și aș putea pleca acasă la 11, fără să se supere nimeni că am plecat, fără să mai tragă nimeni de mine că de ce nu mai stau, m-aș simți extraordinar. Cel mai cel au fost nunțile la care am mers atunci când eram gravidă. Și să vreau n-aș fi putut sta trează prea mult, așa că, decât să dorm în hărmălaie cu capul pe masă, mă scuzam la o oră decentă și mergeam acasă, să dorm cu gura deschisă și capul în pernă. Minunat!

Am îmbătrânit. Ora 2 e o oră care vreau să mă prindă dormind, mai ales că, de obicei, aia e ora la care sunt strigată prin casă de copil. Și mai ales că, a doua zi dimineața, pe la 7 să zic așa, pe copii chiar nu-i interesează la ce oră ne-am culcat noi. Avem treburi serioase, trebuie să plecăm cu bicicletele, să gestionăm conflicte, să fierbem paste sau să facem sendvișuri. Iar eu abia mă târăsc oricum dimineața. Dacă mă mai și culc la ora aia…

Când eram mai tânără era altfel. De la nunta prietenei mele, care fu acum foarte mulți ani, nici nu mai știu câți, am plecat apoi direct în parc, apoi acasă cu tramvaiul. M-am simțit bine acolo, m-am bucurat până dimineața pentru și cu ea, mi-am fluturat rochia galbenă, am râs și am dansat. Am vorbit cu oameni pe care îi cunoșteam și cu oameni pe care nu îi cunoșteam. Acum sunt o epavă de vârstă mijlocie. Auziți, măi copii, dar n-ați putea să faceți voi un live pe facebook de la nuntă? Vă iubesc și mă bucur pentru voi, dar dacă nu-s acasă la mine, tolănită pe canapea sau pe scaunul de birou la 12 noaptea, 3 săptămâni de-aci înainte nu mai sunt om.

 

Dar, dacă ar fi să mai merg la  o nuntă, m-am gândit de pe acum cu ce m-aș îmbrăca. Poate e în ton cu schimbările din interiorul meu, poate e doar un răspuns la modă și la ce se mai poartă acum, dar nu m-aș îmbrăca – șoc și groază – cu o rochie de nuntă. Nici cu o fustă. Nu. Mi-aș lua o salopetă pe mine. Vai, le ador!

Nu strâmbați din nas. Nu-i chiar așa grav. N-aș merge în salopetă de blugi și new balanși în picioare. Mi-aș lua ceva frumos, elegant, să nu fac mirii de râs. Iubesc salopetele!

Cum porți salopeta?

Măsura

În primul rând, la salopete e foarte importantă măsura. Să fie măsura corectă. Să-ți vină perfect. Să nu fie cu un număr prea mare, pentru că atunci ai putea părea, cum zicea bunica, șleampătă. Sunt mai mari șansele să pari șleampătă într-o salopetă elegantă decât într-o rochie elegantă. Să nu fie nici cu un număr prea mic, să țipe pe tine, pentru că o salopetă prea strâmtă are șanse mai mari să fie vulgară decât o rochie prea strâmtă, pentru că e strâmtă în mai multe locuri decât rochia.

Talia

E bine ca salopeta să aibă talia demarcată. Tocmai ca să nu pară șleampătă. Vorbesc, desigur, de salopetele elegante, pentru nunți și alte cumetrii. Nu de alta, dar mi-a arătat o prietenă niște salopete lălâi din in, care arată grozav, deși n-au talia demarcată. Și prin talie demarcată mă refer la „urmează ușor talia” și nu ”țipă pe burtă”, ca să n-ajungem la punctul 1.

Deși, cred că femeile înalte și foarte slabe pot purta fără probleme o salopetă cu talia mai puțin demarcată, ca să zic așa, deși n-am găsit exemple vizuale, ca să vă și arăt.

Să fie în ton cu moda

Știu, ce-i clasic nu moare niciodată și poți recicla și purta la infinit. Cumva, însă, îmi pare că asta nu se aplică și la salopete. Sigur, un model clasic îl poți moderniza cu accesoriile potrivite, dar la salopete mi se pare mult mai greu. O micuță rochie neagră e o micuță rochie neagră. Am o micuță rochie neagră de acum 13 ani, de la o nuntă. O pot purta liniștită. E clasică, dreaptă. La salopete, însă, încerc să mă adaptez modei, ca să păstrez tonul outfitului. De exemplu, dacă anul ăsta aș merge la o nuntă, mi-aș lua o salopetă evazată. Acum câțiva ani, aș fi ales una cu pantaloni conici. Anul trecut mi-aș fi luat-o până în pământ. Acum aș alege una mai scurtă.

Tocuri

Neapărat m-aș uita bine la ce pantofi îmi pun la salopetă. Ideal ar fi niște pantofi cu tocuri lungi și subțiri, care să fie eleganți și delicați, dar puternici.

Cum nu prea pot să port tocuri, aș pune la ea niște balerini cu vârful ascuțit, sau sandale cu tocul mediu și pătrat.

Accesorii

Din punctul meu de vedere, a purta o salopetă la o nuntă e un accesoriu în sine. La o salopetă uni aș alege un accesoriu interesant, incitant, poate mai mare, un statement necklace sau poate ceva cercei extravaganți și atât. Sau, dimpotrivă, niște cercei mici și un lanț semi-invizibil. Dar n-aș alege nimic mediu, nici mare, nici mic, nici mult, nici puțin. La una mai colorată, n-aș mai pune nimic.

Despre geantă… una mică. Plic, drăguț, the end.

Imprimeuri

Vă sfătuiesc să aveți mare grijă la combinația dintre croiala, material și imprimeu. Ceea ce la o rochiță ar putea arăta fantastic, pe o salopetă ar putea fi mult prea mult. Așa că, materiale neutre, croiuri simple și imprimeuri mai curajoase, sau fără imprimeu, croi simplu și un material mai deosebit. Sau toate simple. Sau doar un croi mai extravagant, fără imprimeu și un material cuminte.

Teoria mai zice să avem și grijă la modelul pe care îl alegem, în funcție de conformație (adică evazat musai dacă ești înaltă, deasupra gleznei și crac drept, dacă ești mai mică), dar eu vă sfătuiesc să vi le luați cum vă place și cum vă face să vă simțiți mai bine. Eu sunt micuță. Aș muri de plictiseală într-o salopetă deasupra gleznei, cu crac drept.

Hai, să vă distrați frumos, da? Eu mă duc să mă culc, că-i târziu deja. Vă las cu poze de pe pinterest.

Idei de folosit mostrele de parfum

Era o vreme când aveam multe mostre de parfumuri. Ori pentru că îmi cumpăram mai des cosmetice, ori pentru că se dădeau mai multe mostre la o singură cumpărătură, ori pentru că mai cumpăram și reviste și le puneau și în ele. Cert este că aveam colecții.

Râia la pisici

La pisici, râia este un diagnostic destul de rar, această boală a pielii fiind mai comună în cazul câinilor. Totuși, există și la feline mai multe tipuri de râie, unele cauzate de organisme microscopice care se regăsesc normal pe orice pisică, dar care din diverse motive ajung să prolifereze exagerat la un exemplar sau altul,

3 motive pentru care să hidroizolezi baia

Am mai scris pe blog despre mutările noastre. Pentru mine, care vin dintr-o familie extrem de legată de casă, serviciu și cu o foarte mare rezistență la schimbare, mi se pare că cele 3 mutări din ultimii 10 ani e ceva enorm. Comparând apoi cu mutările prin...

O să mai mâncăm vreodată cartofi prăjiți?
Povestea nisipului