În salopetă la nuntă
3 măști de păr pentru păr uscat

E 11.30. Vai, ce peisaj, ce minune! Când eram mică mama îmi spunea mereu că nimic nu se compară cu toamna la munte, cu peisajele de acolo, cu copacii colorați în toate culorile, din care ruginiul era preferatul ei. Când aveam temă la desen de pictat vreun peisaj, prelua ea frâiele și desenam cu mâna ei și din imaginația ei, fără prezența mea, peisaje de toamnă la munte. Cu copaci colorați în toate culorie, dar, mai ales ruginii.

Am privit întotdeauna copacii ăștia în toate culorile, dar mai ales ruginii cu admirația unui copil căruia Universul îi spune că ceva e frumos. Repetam cuvintele pe care le auzisem, bucurându-mă că o fac fericită. Că sunt ca ea. Că sunt ea. Dacă sunt ea, dacă sunt ca ea, poate atunci o să fiu importantă, un adult mic între adulți mari. Ceilalți se vor uita la mine și mă vor vedea. Vor aproba, mecanic, da, așa e, copacii în toate culorile, dar mai ales ruginii, sunt frumoși. Te vedem, te auzim. Știm că exiști și ești importantă pentru noi, pentru că exiști. Cele mai frumoase peisaje sunt pictate cu acești copaci de toamnă, în toate culorile, dar mai ales ruginii.

Nu mi-am pus niciodată problema dacă eu, Diana, chiar cred că sunt frumoși copacii ăștia. Era dat de mai sus, cascadat (cum ziceam în corporație) pâna la nivelurile de mai jos. Ce să mai tura vura. S-a zis de sus că ne plac. Și ne plac.

Dacă îmi dădeai, însă, timp să respir, să gândesc și să fiu, ți-aș fi spus că habar n-am ce-o fi așa frumos la ruginiul ăla. Văzusem rugină pe bicicleta lui bunică-miu, pe tot felul de table pe care le păstra în magazia lui, pe mașina lui din curte. Mi se atrăsese de multe ori atenția să nu mă tai în vreo cutie ruginită sau să nu calc pe vreun cui ruginit. Așa că, drept să zic, nu pot să zic că mi-a plăcut vreodată rugina.

Dacă apucam să respir și să gândesc cu mintea mea, să-mi rotesc idei și cuvinte în cap, apoi să le pun în fraze ale mele proprii și personale, ți-aș fi spus că nu-mi place ruginiul, dar că mă pot pierde infinit în albastrul curat al cerului și în albastrul liniștitor al mării.
Că aș putea trăi în bejul nisipului, atât de asemănător cu pielea mea, cu mine.
Ți-aș fi zis că nu-s făcută din rugină și multe alte culori, ci că-s făcută din bejul ăla nisipiu, cald și viu.
Ți-aș fi zic că nu-mi plac peisajele de toamnă, cu frunze moarte, ce abia se țin pe crengile pe care au crescut, ci prefer peisajele vii și crude, cu frunze vii și nisip răbdător, cu cer albastru și mare așișderea.

elefant.ro

E 11.30 și în fața mea se întinde cel mai minunat peisaj dintre toate cele ce pot fi.
Nisip fin, bej, răbdător și înțelept pe jos, iarbă verde, vie, crudă ce răsare din el, iar în fundal, marea.

Vedeți voi, frunza ruginie a fost cândva verde, iar acum… moare. Încearcă să fie frumoasă pentru ultima dată, strigă ”Uitați-vă la mine. Bucurați-vă de moartea mea, măcar să nu mor degeaba. Mor pentru voi. Faceți poze cu mine, căci voi dispărea în curând”. Frunza ruginie o să cadă din copac, o să se facă praf și pulbere și o să dispară în nicăieri.

Dar, nisipul… Nisipul e altfel. E din alt material. Nisipul înțelept. Și răbdator.
Când scoicile au murit, el a avut răbdare. S-a lăsat plimbat de apă, s-a lăsat amestecat, scuturat și amețit de valuri, s-a lăsat bătut de vânt, s-a lăsat călcat în picioare, an după an, zeci de ani, sute de ani. Până când s-a transformat în bucățele mici și fine, sidefii și minunate, lucitoare și delicate, o nouă formă de viață.

Nisipul nu dispare. Din el se naște iarbă, pe el se plimbă broscuțe țestoase, așteptând să vină Simona și să le arunce înapoi în mare. Pe el alerg eu, aleargă copiii mei, râzând la fel de curat ca cerul.

E 11.30. Conduc mașina pe drumuri de nisip, ocolesc iarbă și frunze. Deschid geamul și inspir marea. Ah, minunat. O simt cum îmi ajunge în plămâni, în sânge, apoi în inimă. Sunt de aici. Sunt una cu ea. Vă rog, nu deranjați. Pictez o nouă lume în mintea mea.

Infecțiile urinare

Și am înțeles și că somatizarea e departe de a fi ceva mistic, e ceva foarte concret și științific, așa cum îmi place mie să înțeleg lumea. Pe scurt, emoțiile se manifestă fizic în corpul nostru. Poate sunteți de acord cu mine,

În salopetă la nuntă
3 măști de păr pentru păr uscat