Ceasurile bărbătești - Cum alegi ceasul potrivit?
Rupture - O părere

Mă uitam zilele trecute prin feedul de Facebook. Nu știu în care moment al vieții mele mi-am dat seama că îmi mănâncă prea mult din timp și energie și am rărit-o. Am rărit-o nu doar cu Facebook, ci și cu alte medii pentru socializare și, inclusiv, cu bloguri. Folosesc internetul pentru blogul meu, pentru cursurile online pe care le fac, ca să vorbesc cu prietenele mele de 2 ori pe zi și ca să mă uit la Handmaids Tale și la The Man in The High Castle. Acestea fiind spuse, am fost păzită în ultima vreme și de bârfe, dar și de intrigi, de răutăcisme mai mici sau mai mari, de energie negativă și certuri infinite.

Așa. Și să revenim la ieri, când am petrecut ceva vreme scrolând fără scop între postările care-mi apăreau în feed, de pe wallurile oamenilor sau din diferite grupuri în care mai sunt. Și mi-a atras atenția ceva ce se tot repeta. Nemulțumirea oamenilor/cititorilor atunci când un site/blog/etc. pare să facă reclamă la ceva și pare să primească ceva bani din asta.

Și cu ocazia asta mi-am amintit despre ce vor și ce nu vor oamenii să vadă pe un site sau pe un blog și cât respect am pentru cei care, în condițiile astea, tot reușesc să se întrețină din blogging. Eu nu reușesc să o fac, iar când n-o să mai am timp de (aproape) voluntariat pentru el, probabil o să-l închid.

Vor să vadă conținut gratuit

Conținut gratuit și de calitate. Fără jumătăți de măsură. Să ni se dea informație, informație relevantă, informație nouă, informație care să ne schimbe viața.

Nu un modul liber din 10, nu jumătate de studiu, iar restul cu plată. Nu informații de suprafață. Tot conținutul, relevant și gratuit.

Țin minte o discuție de pe un grup, referitoare la un articol pe care îl scrisesem eu. Îl scrisesem ca să prezint unul din cursurile pe care le am în shop și conținutul era:

Băi, uite cum mi-am schimbat eu viața în bine făcând x și y și z. Mi-a fost greu, extrem de greu câteodată, dar beneficiile au fost foarte mari. Așa că am făcut cursul ăsta, care pe lângă x și y și z mai oferă și alte idei și strategii pe care le puteți încerca și voi.”

Nemulțumirea unei cititoare atunci fu:

”Bine, bine, dar nu ne zici și exact exact ce să facem? Nu mă interesează doar x și y și z, eu vreau tot. Dar sigur, de ce să dai tot în articol, când putem plăti pentru asta… Să mănânce și gura ta ceva, nu?”.

De parcă ”Tot” ăla n-ar fi venit după niște multe sute de ore de studiu, studiu plătit, căci nu toată lumea dă informația gratuit :))

Nu vor să vadă Adsense

Știți reclamele alea de la google pe care le vedeți pe site-uri și bloguri? Să vă explic cum funcționează. Eu am un blog. Mă înregistrez la google și primesc un cod pentru a pune reclame google la mine pe site. Aleg niște domenii care par a fi de interes pentru cititorii mei și pun codul pe site. Acum intervii tu, care intri pe site. În funcție de profilul pe care ți l-a făcut google și ce consideră el că ar fi relevant pentru tine, o să vezi o reclamă anume. Dacă dai click pe ea, eu o să primesc niște bani de la google (nu de la tine, tu nu plătești nimic ca să primesc eu banii ăia). Suma pe click e infimă. Poate 1 cent pe click. Poate 2. Poate mai puțin.

Ei bine, pe cititorii de bloguri și site-uri îi deranjează astfel de reclame (mă deranjează și pe mine când îmi obstrucționează textul pe care vreau să-l citesc, asta e adevărat). Și, deși ar putea să dea click pe ele, pentru ca autorul articolului care tocmai a împărtășit informație gratuită cu ei să încaseze centul ăla, aleg să n-o facă. Și nu doar atât, ci să se și plângă dacă e mai mult de o reclamă într-un articol.

Nu vor să vadă afiliate

Reclamele afiliate funcționează diferit de Adsense. În sensul că eu pun o reclamă afiliată pe site și primesc bani doar dacă tu cumperi ceva de pe site-ul respectiv. Comisionul e (în general) de până în 10% din valoarea coșului tău de cumpărături. Ei bine, citeam o discuție (tot pe Facebook) cândva, iar cineva zicea:

Păi eu când intru pe un site și vreau să-mi iau ceva de pe linkul afiliat, fac după aia cumpărăturile de pe telefon, ca să n-ajungă banii la blogger/proprietarul de site”.

De parcă dacă ai cumpăra direct din linkul afiliat te-ar costa mai mult. Nu, nu te costă mai mult. Te costă la fel de mult/puțin, doar că îl răsplătești și pe omul ăla pentru timpul pe care l-a consumat pentru a-ți face o recomandare, care se pare că ți-a fost utilă.

elefant.ro

Nu vor să vadă advertoriale native

Cred că așa le zice. Sunt acele articole pe un subiect anume, care conțin și un link către un produs. De exemplu, dacă eu gătesc o supă de roșii și folosesc o oală anume, o să pun în articol link pe oala aia, ca să aflați că ea există.

În cazul ăsta, autorul nu primește bani nici în funcție de clickuri și nici în funcție de câte oale a vândut. Ci doar pentru că împărtășește informația că există oala respectivă.

Nu vor să vadă advertoriale care prezintă produsul

Nu-s blogger de meserie, așa că nu știu cum se numesc exact articolele astea, dar sunt cele pentru care autorul primește bani pentru că le promovează. Adică, articolul nu mai este despre supa de roșii, ci despre oală în sine. Caracteristici, de ce e ea minunată, de unde o puteți cumpăra, etc.

Și aici banii primiți sunt per articol, dar cel ce-și promovează produsul are nevoie să știe că articolul respectiv a ajuns la cât mai mulți oameni. Iar aici, indiferent cât de bine ar fi documentat articolul, câtă informație relevantă ar oferi, blocajul intervine atunci când cititorul vede ”P” în titlu.

Ah, e publicitar. Nu mai citesc.”

Ei bine, acestea fiind spuse, e extrem de greu să fii blogger. Pentru că cititorii se așteaptă de la tine să scrii mult, relevant și extrem de bine. Să ai articole documentate. Să fii informat. Să dai. Să faci. Iar ei doar să primească, uitând că pentru a scrie un articol ai nevoie de cel puțin o oră (la articole simple și nedocumentate) sau chiar o săptămână sau două, atunci când ai nevoie de documentare multă, pe lângă banii pe care îi dai pe domeniu, pe hosting, pe programator, pe contabil, pe pozele pe care le pui în articol și pe care alegi să nu le furi, ci să le plătești. Și multe alte cheltuieli pe care le mai ai, ca blogger.

Să vă zic un secret. Bloggerul este și el om. Are și el facturi de curent (doar are nevoie de curent pentru blog, nu?), facturi de internet, guri de hrănit, are nevoie să se îmbrace și să bea cafea, să se spele pe dinți și să-și cumpere o cartelă de metrou. Are cheltuieli la fel ca și tine. Doar că tu te duci la birou, muncești și primești un salariu. El stă la laptop și scrie gratuit. Iar când pune o reclamă, în loc să primească sprijin (un click, un share, o recomandare), începe să piardă din cititori.

Așa că aveți două opțiuni. Vă supărați atunci când vedeți o reclamă. Nu dați click pe ea. Nu dați mai departe linkul. Bloggerul nu câștigă bani. Bloggerul renunță la blogging. Dispare conținutul de calitate (da, multe bloguri oferă mult conținut de calitate; a trecut era în care un blog era un jurnal și atât).

Sau mai dați un click, mai dați un share, mai recomandați un blog, puneți umărul și voi, iar oamenii ăia vor fi motivați (nu doar financiar) să scrie în continuare.

Belgia – O țară tare frumoasă

Luna care tocmai s-a încheiat am lucrat o astfel de săptămână din Bruxelles, un oraș pe care nu-l văzusem până atunci. Zi de lucru normală de dimineață până după amiaza pe la 3-4, apoi țup în autobuz și la plimbare prin oraș.

Cum circulă informația

Ema și prietena ei cea mai bună au, de ceva vreme, un plan mirific. Deși locuim la aproximativ 15 km de grădiniță (iar google maps zice că un adult cu picioare mari, neinteresat de furnici, frunze căzute, avioane de pe cer va parcurge acest drum în 3 ore și 2 minute), planul fetelor este următorul:

Ceasurile bărbătești - Cum alegi ceasul potrivit?
Rupture - O părere