Copiii, neuronii și perioadele senzitive

Dacă aveți copii, poate că ați observat cât de repede învață ei. Spunem despre ei că sunt ca niște bureți care absorb informația din jurul lor, o adaptează și o folosesc mai repede decât ne-am imagina. Observăm chiar copii care par dezinteresați de o discuție sau de o activitate că, de fapt, erau atenți la ce se întâmpla. La atelierele pe care le fac cu copiii, observ asta frecvent. Copii mici, care nu vor să participe la activitatea propusă, dar care o reproduc apoi parțial sau integral acasă, în zona lor de siguranță.

De ce oare învață copiii atât de repede?

Pentru că așa sunt construiți. Creierul lor e extrem de receptiv la tot ce se întâmplă în jurul lui, pentru că are nevoie de experiențe pentru a înțelege corect lumea din jurul său.

Copiii se nasc cu aproximativ 100 de milioane de neuroni, fiecare dintre ei cu capacitatea de a forma numeroase sinapse. Practic, orice experiență pe care copilul o trăiește, formează o sinapsă în creierul lui, ceea ce devine un potențial de dezvoltare pe termen lung.

În jurul vârstei de doi ani, creierul începe să-și eficientizeze activitatea, concentrându-se pe legăturile neuronale pe care copilul le folosește mai des. El face, astfel, o curățenie în sinapse. Renunță la cele de care n-are nevoie și le păstrează doar pe cele de care are nevoie, ca să nu mai consume energie aiurea în tramvai. Adică, atunci când creierul observă că există o legătură special concepută pentru cântatul la pian, pentru că bebelușul a avut la un moment dat experiența asta, dar ea nu mai e folosită în prezent, o consideră desuetă și o trimite la plimbare.

Următoarea astfel de curățenie se întâmplă pe la 7 ani, apoi în adolescență. Apoi creierul tinde să folosească doar conexiunile pe care le are și formează greu altele. Ăsta e motivul pentru care un copil de 2-4-6 chiar și 10 ani învață mult mai ușor o limbă străină decât putem învăța noi, ca adulți.

Perioade senzitive

Adicătelea, copiii au perioade senzitive în diferite etape de dezvoltare și au nevoie să fie expuși la stimulii respectivi pentru a se putea dezvolta corect. De exemplu, în primele luni de viață, copilul învață foarte mult vizual. El are nevoie de stimuli vizuali (suficienți în jurul lui și fără intervenția părinților) pentru a face conexiunile necesare dezvoltării sănătoase. Dacă în perioada aceea el este privat de stimulii de care are nevoie (din cauza unei boli care îl împiedică să vadă, sau să vadă clar, de exemplu), ulterior îi va fi mult mai greu să asimileze informația și să o integreze.

În mod normal, toate lucrurile astea se întâmplă în mod natural și copiii sunt expuși suficient în mediul lor la toți stimulii de care au nevoie pentru o dezvoltare armonioasă.

În filosofia Montessori, se discută mult despre perioadele senzitive în care copiii au înclinații către anumite tipuri de experiențe. Și, deși vârstele la care ei se lovesc de preferințele respective nu sunt bătute în cuie, putem observa, totuși, un anumit tipar.

Cele șase perioade senzitive ale copiilor, conform Mariei Montessori

Perioada senzitivă legată de ordine

Când ne gândim la perioada senzitivă legată de ordine e important să nu ne gândim la ea exact din perspectiva adultului care are nevoie să-i fie farfuriile puse la dungă în dulapul de farfurii. Pentru copii ordinea asta se leagă mai degrabă de ritualuri, de rutine, de predictibilitate, de structura care să-i ajute pe ei să înțeleagă mai bine lumea din jur. Când lucrurile din lumea din jurul lor își au locul lor precis, copiii reușesc mai ușor să le dea un sens. Ei lucrează acum mult cu conceptul de ”categorie”.

De asta pentru unii copii orice schimbare din viața lor e extrem de deranjantă. De asta, de fiecare dată când intri pe ușă trebuie să-ți dai șapca jos și apar lacrimi de crocodil în ziua aia în care uiți să o faci. De-asta e musai să-i dai lapte în paharul albastru și nu în ăla roșu.

Perioada începe la naștere și se încheie pe la 2 ani

Perioada senzitivă legată de limbaj

Perioada senzitivă legată de limbaj începe la naștere și continuă în toată perioada copilăriei. Învățarea limbajului se întâmplă natural, atunci când copilul e expus contactului cu oamenii din jurul său. Iar învățarea limbajului dezvoltă nu doar abilitatea de a comunica cu cei din jur, ci este legată de multe aspecte cognitive importante. Practic, fără limbaj, gândirea este limitată.

Copiii trebuie, deci, expuși comunității, trebuie să audă dialoguri și discuții care decurg natural (adică între oameni și nu de la televizor).

Perioada senzitivă legată de limbaj începe la naștere și începe să scadă pe la vârsta de 6 ani.

Perioada senzitivă legată de mers

Perioada senzitivă legată de mers nu începe și se termină atunci când copilul începe să meargă. Ci începe atunci când copilul învață să meargă și continuă mult timp după. Copilul are nevoie de exercițiu pentru a deveni un maestru al mersului. Iar mers nu înseamnă să pășești cu picioarele consecutiv în față fără să cazi, ci și să alergi, să mergi mai repede sau mai încet, să mergi în liniște sau zgomotos, să mergi cu fața sau cu spatele, să mergi în lateral, etc.

E important să-i lăsăm în ritmul lor și să-i încurajăm să experimenteze. Asta înseamnă să ne luăm timp ca să ne plimbăm cu ei în ritmul lor și asta mai înseamnă și să le oferim un cadru în care să exploreze în siguranță. Dacă vrea să exerseze urcatul pe scări, e important să fim acolo pentru a asigura un mediu de siguranță, și nu să interzicem, pentru că ni se pare periculos.

Perioada senzitivă legată de aspectele sociale ale vieții

Pe la vârsta de 3 ani, copiii încep să devină participanți activi ai grupurilor din care fac parte. Încep să-și modeleze comportamentul în mod corespunzător, ca niște mici adulți. Încep să devină parte a comunității lor mici și a comunității mari și încep să se implice activ. Ajută, construiesc, cooperează.

Perioada senzitivă legată de obiecte mici

Poate suna caraghios că există o perioadă senzitivă legată de așa ceva, dar perioada asta se leagă foarte mult de observarea în detaliu. Copiii de 1 an, de un an și jumătate pot arăta cu degetul cea mai mică scamă de pe un covor, pot vedea cea mai mică furnică de pe un copac și cel mai mic fir de nisip de pe o bluză.

Copiii devin interesați de detalii, vor să aprofundeze, să cunoască lumea în cele mai mici detalii ale ei.

Perioada senzitivă legată de a învăța prin intermediul simțurilor

Copiii așa învață. Prin intermediul tuturor simțurilor: văz, auz, tactil, olfactiv, gustativ, vestibular, proprioceptiv. Primele lucruri despre mediu le învață prin faptul că le văd și că le aud, apoi li se rafinează simțul tactil, încep să recunoască mirosuri și gusturi, apoi să se miște mai bine în spațiul lor.

E important să le oferim ocazia să se întâlnească cu toți acești stimuli.

Ceea ce se traduce prin a nu priva bebelușul de experiența de a atinge mâncarea, de a nu priva bebelușul de experiența mersului de-a bușilea (mersul de-a bușilea e o etapă extrem de importantă în dezvoltarea bebelușului, așa că riscurile legate de faptul că e praf pe jos sau mai rece nu se compară cu beneficiile mersului de-a bușilea) și de a-l urmări pentru a-i oferi exact experiențele pe care le caută.

Observați copilul

Observați copilul și vedeți în ce etapă de dezvoltare e el. Ce învață acum? La ce e receptiv/senzitiv? Oferiți-i experiențe care să-l dezvolte în direcția în care se îndreaptă. Căutați jucării care să-i dezvolte ariile corespunzătoare etapei de dezvoltare (nu uitați, o jucărie potrivită pentru dezvoltare e una pasivă, care încurajează copilul să fie activ în joacă și nu una activă (cum sunt jucăriile care luminează, cântă și se joacă singure – inclusiv televizorul) care încurajează copilul să fie pasiv.)

PS: Am ajuns să scriu articolul ăsta pentru că am văzut cod de reducere pentru cărți pe elefant și din una în alta, am ajuns la o carte despre pedagogia montessori explicată părinților (sper să reușeșc să-i fac și un review vreodată).