10 jocuri pentru copii
Copiii și educația sexuală

Gata. S-a terminat cu boieria. Minte și ăsta mic. Despre Ema și când a început ea să mintă și ce facem cu minciunile copiilor, v-am mai povestit. Între timp am uitat că o să ajungem și cu Juniorul în punctul ăsta. Așa că, în seara asta, Fip mi-a trântit vreo două minciuni în cel mult 20 de minute, de n-am știut ce și de unde m-a lovit.

Nu știu dacă ați văzut filmul ”The Invention of Lying”. E despre un tip (Ricky Gervais, mai precis) care inventează minciuna, într-o lume în care nimeni nu mințea niciodată, în care totul mergea pe încredere. Așa și eu cu Fip în seara asta.

Înainte să vă povestesc despre a doua lui minciună din seara asta (prima a fost banală și plictisitoare; a venit să-mi povestească despre cum a pus el toate jucăriile la locul lor, deși nu le pusese, dar probabil că și-ar fi dorit), trebuie să vă mai spun câte ceva despre el.

Fip este un mare iubitor de nudism. Ar fi el și prin alte locuri, dar momentan regula e că singurul loc în care poate practica nudismul, dacă nu avem musafiri, e la noi în casă. Nu în curte, nu pe stradă, nu pe bicicletă, cum i-ar plăcea lui. Doar în casă. Iar în foarte multe cazuri, nici măcar nu e nudism, pentru că îl rog să-și pună chiloții pe el (altfel sare cățelul pe el și atentează la zonele lui intime).

 

O a doua pasiune a lui Fip este să facă pipi. În 99,5% din cazuri face la wc, se ștege, se spală pe mâini (când îi amintesc eu) și trage și apa. În restul de 0,05% avem niște discuții extrem de interesante.

De exemplu, într-o seară a venit să mă tragă de mână să mă ducă în baie, unde să-mi arate o operă de artă.

– Uite, am făcut pisu.
– Unde?!
– Pe zos! (și îmi arată teatral gresia din baie)
– De ce?
– Ca să văd cum se vede.
– Și?
– Uite țe flumos luțeste!

Astăzi tot despre pipi a fost vorba. M-a chemat la ei în cameră, să-i tai o hârtie. Ca prin minune, cred că voia să folosească un creion și să mimeze un desen cu el sau ceva. Pe măsură ce tai hârtia, simt un ușor iz de pipi. Nu pipi din ăla vechi, ascuns prin cine știe ce colțișor pe care l-am ratat vreodată. Ci pipi din ăla, proaspăt și cinstit. Și nu foarte puternic, ci de copil bine hidratat.

Inițial am zis că fabulez. După 5 ani și jumătate de mirosit pipi de copiii mei, pipi de copiii altora, pipi de căței, de purcei (ok, de porcușori de Guineea), de ce mai vreți voi, m-am gândit că mi s-o fi impregnat în nas și mai iese la iveală din când în când ca să-mi reamintească de condiția de mamă (mai ales că de la o vreme treburile au devenit ceva mai simple în ceea ce privește rolul ăsta).

Las ochii în jos și văd o baltă pe parchet. Începem următorul dialog:

 

– Ce e pe jos?
– Pe zos? Apă!
– De unde e apă pe jos?
– Am vălsat-o eu.
– De unde aveai apă?
– Ăăă, de la lobinet.
– De la care robinet?

Și începe explicația. Apa de la robinetul montat peste mașina de spălat rufe (la care nu poate ajunge nici cu scara), pe care a adus-o el cu un pahar și a vărsat-o pe jos. Explicații, gesticulări, o poveste întreagă.

– Ufff… Eu tot cred că e pișu. O să iau niște șervețele să șterg.
– Da, să steldzi apa.
– Uite, șervețelele s-au făcut puțin galbene de la apa asta de pe jos. Și miros a pipi. Simți?
– Da, simt, dal nu e pipi. E apă de la lobinet (și reia explicațiile și gesticulările).
– Ufff… bine, dacă zici tu… Poate curge pipi la robinet…

Apoi, pentru că eu sunt adultul și el copilul, adică eu sunt aia rațională și gânditoare, îi întind copilului o capcană. Las o zonă neștearsă, pentru că știu că observă imediat și îl privesc bănuitoare. Intervine rapid, așa cum mă și așteptam:

– Uite, aiți nu ai stels!
– Unde?
– Aiți!
– Ce n-am șters?
– Pipi…
– Aha! Deci e pipi!
– Ăăă, da… L-am făcut-o eu…

L-am prins pe omul mic! Credea el că se pune cu mine… Noroc că sunt eu adult și rațional :))

Notă de final, ca să fie și ceva educativ în tot articolul ăsta, nu doar cum m-am pus eu la mintea copilului și l-am prins cu mâța în sac, la sfârșit am avut discuția despre cum am nevoie să aud adevărul de la el ca să pot avea încredere în el și că-l rog să nu mai facă pipi pe parchet, iar când se întâmplă, să-mi spună și să ștergem (mai ales că se întâmplă atât de rar, încât nici nu simt vreodată nevoia să mă enervez pe subiect :))

Cum i-am rămas mică Emei și o recomandare de carte pentru părinți

Dar când mi-am dat seama cât de mică îi e cămașa a fost într-o seară, înainte de apus. Vara, soarele apune târziu, așa că ai timp să observi, să vorbești, să te joci, să te bucuri mai mult de viață. Într-o seară din asta, copiii au văzut pe treptele unui bloc doi gândăcei.

Lecții de psihosociologie la 5 ani și jumătate

– Mami! Fip e cel mai rău frate din lume! Ar trebui să-l trimiți la el în cameră, să nu mai iasă de acolo!
… urlă ea coborând furioasă scările. Apoi începe să plângă și să-mi repete să-l pedepsesc pe frati-su.

3 activități pe care și le pregătesc copiii

Iată o listă de activități pe care le-a organizat Ema împreună cu prietenele ei sau singură, extrem de educative, dacă mă întrebați pe mine, fără niciun fel de aport din partea mea.

10 jocuri pentru copii
Copiii și educația sexuală