Minte și Filip
Conflictele dintre frați

Fix ieri scriam pe Facebook despre o conferință care mie mi s-a părut foarte interesantă, care abordează sexualitatea la copii și pre-adolescenți.

Și scriam acolo că noi am avut o abordare destul de relaxată asupra subiectului. La Ema ne-a ajutat mult și faptul că după un an și ceva ai ei eu eram deja gravidă, deci întrebările au venit natural. A aflat atunci despre cum se face un bebeluș în uterul mamei sale, am văzut filmulețe pe youtube despre evoluția unui făt în uter de la stadiul de spermatozoid și ovul până la naștere, ne-am uitat pe cărțile corpului omenesc, am răspuns la toate întrebările.

Apoi, tot de ajutor ne-a fost și că frati-su a fost băiat și ea fată. S-au văzut întotdeauna dezbrăcați și n-a fost o surpriză pentru ei să afle că sunt diferiți. Băieții au penis, fetele au vulvă, lucrurile sunt diferite.

Am trecut și printr-o perioadă cu râsete infantile la cuvinte ”murdare”, accentuată și de curiozitățile prietenelor Emei. Care, deși erau mai mari, nu știau foarte multe și începeau să afle și să audă. Iar atunci când copiii încep să afle informațiile unii de la alții, ele vin distorsionate rău și apar tot felul de temeri, de jene, de griji, de gânduri magice și fantasme care de care mai ciudate.

Am reluat atunci subiectul citind (obsesiv o vreme) cartea Pișpirel, care povestește despre concursul vieții unui spermatozoid, până când subiectul s-a mai domolit.

Cu alte cuvinte, Ema știe că pentru a face un copil e nevoie de un bărbat și de o femeie, pentru că bărbatul are un spermatozoid și femeia un ovul și când astea două celule se întâlnesc, formează un bebelus, care crește în uterul mamei lui. Musai să fie bărbat și femeie și nu băiat și fată și pentru că e nevoie și de niște hormoni în povestea asta și e nevoie ca femeia să producă ovulul respectiv. În lunile în care ovulul nu se întâlnește cu un spermatozoid, el e eliminat cu puțin sânge și în perioada aia e posibil să te simți mai ciudat (să fii mai furioasă, sau mai tristă decât de obicei). Uterul e un fel de balon și în el e un lichid, iar bebelușul se hrănește cu ajutorul cordonului ombilical și placentei. Când îi vine vremea să se nască, el iese prin vagin sau, dacă nu se poate, medicul face o operație și îl scoate pe acolo.

 

Observați în povestea asta că nu există detaliul tehnic: cum ajung ovulul și spermatozoidul să se întâlnească… N-a întrebat, n-am considerat necesar să ofer detaliul. Până acum.

Ei bine… Ieri, după ce am scris pe Facebook despre evenimentul cu pricina, vedem pe jos doi gândăcei roșii cu buline albe, conectați unul la celălalt. Ema a venit cu întrebarea, eu am venit cu răspunsul. Fac pui. M-a corectat. Nu fac pui, fac ouă. OK. Și alte animale fac la fel? Da.

– Mami, și tu și tati ați făcut la fel?

Aha… iată întrebarea.

Am răspuns că da. Desigur, m-a întrebat: ”Cum?”

Moment în care a intervenit Fip cu o dilemă de viață și de moarte și subiectul a rămas în aer. Aseară l-am informat și pe ta-su că probabil va continua azi subiectul și să se pregătească (sufletește).

Pe lângă toate astea, am mai discutat despre zonele intime, pe care nu are nimeni voie să le atingă fără acordul ei, iar cu acordul ei pot să le atingă părinții, bunicii și, eventual, medicul, cu acordul părinților și al ei.

Așa că, acum jumătate de an, când o prietenă a ei a întrebat-o dacă și-a băgat vreodată ceva acolo și a invitat-o să-și bage o cariocă, Ema i-a făcut instructajul și a încheiat subiectul. Ca fapt divers, eu ascultam la ușă și m-am bucurat tare mult să o văd atât de sigură pe ea, deși prietena ei e mai mare cu câțiva ani decât ea și e un soi de Alfa în grupul lor de prietene. Inițial experiența asta m-a făcut să mă tem, dar apoi mi-am dat seama că nu era decât o curiozitate, pentru că, exact cum ziceam mai sus, și ea primise informații trunchiate de la colegii de la școală și avea nevoie de o discuție pe tema asta cu un adult. Presupun că a avut-o cu părinții, pentru că asta a fost ultima discuție pe tema asta pe care am prins-o între ele.

Pentru noi e important să avem niște copii care să cunoască detaliile astea. Pe lângă studii și experiența m-a învățat că dacă au mai multe informații, au mai puține curiozități nocive și folosesc informația în mod constructiv. Nu știu dacă știați, dar, în ciuda faptului că unii adulți propovăduiesc lipsa educației sexuale în rândul copiilor, ca să nu-i stricăm, în România cazurile de abuz sexual sunt în creștere.

Citeam un raport pe 2017 zilele trecute, pe subiectul abuzului sexual, făcut în SUA. Nu știu cum vă imaginați voi abuzatorii sexuali, dar raportul respectiv ne zice că abuzatorul sexual:

 

  • este singur/necăsători doar în 18% din cazuri
  • este șomer/nu are ocupație în doar 6.3% din cazuri
  • își cunoaște victimele pe internet în 51.3% din cazuri
  • poate avea orice vârstă, pentru că valorile pe axa vârstei sunt extrem de dispersate.

Sau, dacă vreți să știți mai multe despre copiii abuzați sexual din România, am adunat informații din mai multe surse și am compus infograficul de mai jos:

În contextul ăsta, vă invit să lăsăm la ușă rușinea și ideile preconcepute despre sexualitate și să ne susținem copiii să ia cele mai bune decizii pentru ei. Dacă vom continua să transformăm subiectul în tabu, copiii noștri vor rămâne, în continuare, prăzi ușoare ale abuzatorilor sexuali.

Apropos, încă una și mă duc. Știați care sunt efectele pe termen scurt și lung ale abuzului sexual? Vă dau doar câteva: depresie, anxietate, bulimie/anorexie/alte tulburări alimentare, tulburări de somn, stimă de sine scăzută, sidromul de stres post-traumatic. De asemenea, s-a constatat o corelare între abuzul sexual asupra minorilor și: crimă, suicit, alcoolism sau consum și dependență de droguri. Între 51% și 79% dintre copiii abuzați sexual prezinta aceste tulburări psihologice, pe lângă tulburările comportamentale imediate…

Hai, curaj. Purtați Discuția!

Despre conferință vreau să vă mai spun că moderator va fi Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa Urbană), iar invitații ei sunt: Diana Stanculeanu, Psihoterapeut specializat în terapii cognitiv comportamentale, Mircea Toma, Doctor în psihologie și președinte ActiveWatch, Gabriel Brumariu, Coordonator programe tineret, Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală, Adriana Radu, Pedagog pe teme de educație sexuală

Micuțul Paul Ekman din patul de jos

Tot încercam să vorbesc cu ea, dar nu reușeam să ajungem prea departe cu discuția, pentru că fie nu știa de ce îi e teamă, fie îi era teamă că nu va mai reuși să adoarmă. La un moment dat, omul mic mi-a făcut semn să tac și i s-a adresat soră-sii, care dormea în patul de deasupra lui:

Unde sunt tații?

– Observ că ați vorbit foarte mult despre mame. Despre ce pun mamele în farfuria copiilor, despre ce fac ele pentru copiii lor. Și mă întreb unde sunt tații. De ce nu vorbim și despre ei? 

Minte și Filip
Conflictele dintre frați