Primul Iphone l-am avut acum vreo 8 ani. Era un Iphone 3G. Prima generație de Iphone am ratat-o. 3G a fost primul meu telefon fără tastatură, negru și bombat. L-am ținut vreo doi ani, apoi l-am înlocuit cu un Iphone 4. Mult mai subțirel și mai slim fit așa. De la 4 am trecut la  6 plus. Am sărit mereu peste generația ”S”, pentru că îmi schimbam telefonul la doi ani. Acum am un Iphone 7, cumpărat ceva mai devreme de 2 ani de la 6 plus, pentru că 6 plus a suferit nenumărate accidente (de la trântit portbagajul peste el, până la scăpat în WC) și am crezut că nu mai poate fi resuscitat. Ei bine, a putut fi resuscitat și încă merge bine (deși nu mai acceptă să i se încarce bateria mai mult de 80%… în afară de asta, funcționează fără cusur).

La tablete am fost mai cuminte. Am avut prima generație de ipad în 2011 și de atunci nu i-am mai făcut upgrade până de curând, pentru că n-am simțit nevoia. Tableta mergea bine merci de atâția ani. S-a rupt filmul când n-am mai putut să-i fac upgrade de sistem de operare, ceea ce a însemnat că, încet-încet n-am mai putut folosi anumite aplicații. Culminând cu a nu mai putea deschide nicio aplicație de editare de text, de exemplu. Momentan e o tabletă foarte potrivită pentru navigat pe net și pentru ascultat povești.

O să observați în evoluția asta a telefoanelor mele că mi-a lipsit Iphone 5. Da, în loc de Iphone 5 am decis să trec de la IOS la Android, pentru că e mai permisiv, mai flexibil, mai nu știu cum. Am avut primul și ultimul meu telefon cu android: un HTC One. Foarte drăguț, foarte permisiv, foarte flexibil. Până când a început să pice. Întâi și întâi a început să facă figuri camera. Am căutat pe net și se pare că era ceva comun la generația lui să aibă probleme cu camera (făcea poze șterse și foarte roz). Cumnata mea avea același tip de telefon și aceeași problemă. L-am dus în service. L-au ținut o lună, timp în care i-au dat niște reseturi la soft. Mi l-au dat înapoi.

Apoi au picat diverse alte chestii, desigur pentru că era permisiv și flexibil și probabil îmi băgam eu prea mult nasul în el. Am renunțat până la urmă la el, când după 2 minute de utilizare se încingea de nu mai puteam să-l țin în mână, dar nici cu husă nu puteam să-l țin, pentru că n-aveam semnal. Ah da, și când din 5 în 5 minute îmi mai apărea câte un soi de pop-up porno pe ecran, deși nu folosisem telefonul în scopuri din astea și deși cică n-avea viruși în el. În fine, cu toate astea, l-am folosit cam un an, mi-a plăcut și s-a încadrat complet în patternul meu de viață, ceva dus către sindromul Stockholm :))

Deși știu că e pur și simplu o preferință a mea, adică foarte subiectivă, după experiența asta, întrebarea ”android vs. ios?” pentru mine a căpătat un singur răspuns: nu mai plec niciodată de pe ios, unde niciun domn erect nu mi-a zâmbit niciodată de pe ecran, decât dacă l-am căutat eu neapărat.

Iar preferința asta mi s-a confirmat și răsconfirmat ieri.

De foarte mult timp îmi doream o tabletă (tot cu ios pe ea), pentru grafică. Dar, zgârcită cum sunt, n-aș fi dat niciodată atâția bani pe ea. Cum n-aș fi dat nici pe MacBook, deși mi-l doream mult, cum n-aș fi dat nici pe iphone 6 plus, dacă n-ar fi fost V drăguț să mi le ofere cadou de ziua mea. Sigur că m-am bucurat de ele, iar experiența laptopului care nu se blochează niciodată e fantastică. Dar mie tot exagerat de scumpe mi se par și n-aș fi dat banii ăștia pe ele. Tot V, la fel de drăguț, mi-a făcut cadou și tableta la care visam. Nu pe aia ieftină, pe care poate că m-aș fi încumetat și eu să dau banii, ci fix pe aia pe care o voiam, de fapt. A ajutat puțin și că a cumpărat-o din state, unde a costat infinit mai puțin decât la noi.

Încercând să scot maximum din toate ustensilele astea ale mele, în căutările mele googăliene, am aflat că, dacă deții un anume progrămel fantastic, poți transforma tableta într-un al doilea ecran pentru laptop. Wow, minunat! Și-așa voiam să-mi iau al doilea ecran, doar că nu știam cum să fac, pentru că parțial lucrez la birou, parțial acasă, parțial de unde nimeresc și nu-mi dădeam seama unde ar fi mai bine să-l pun. Asta era o variantă portabilă foarte mișto prin care puteam avea oriunde două ecrane. Să fie primit!

Ieri m-am apucat de mi-am instalat aplicația pe cele două dispozitive: pe laptop și pe tabletă. După ce s-a instalat ea fain frumos pe laptop, îmi cere să-i dau restart. Din care laptopul meu n-a mai vrut să pornească. Pentru prima dată în doi ani, s-a blocat. Și nu așa, ușurel. Ore în șir a rămas blocat, stând pe loc, cu bara de progres undeva pe la 80%. Am încercat tot e am știut eu să fac. Când am încercat să intru în safe mode, ciu-ciu, cum ar zice un mare IT-ist (mă, rog, cum aș zice eu, dacă aș fi mare IT-st). Până la urmă am reușit să întru în recovery mode, i-am dat să repare chestii, le-a reparat… tot ciu-ciu… Tot nu pornea. Bara de progres nu progresa deloc.

În final, pentru că deja trecuse jumătate de zi și mai aveam multe de făcut, m-am enervat și am făcut un calcul simplu. Pentru că a avea un cont pe icloud e extrem de ieftin, mi-am luat atunci când am început să folosesc laptoopul unul cu capacitate mai măricică și am toate fișierele mele acolo, ca să le pot accesa și de pe laptop, dar și de pe telefon sau tabletă. Așa că, îi dau să reinstaleze sistemul de operare și cu asta basta, că nu pierd nimic. Nu mai pierd nici măcar vremea. OK, îmi pierde presetările, tre să-mi reconfigurez iar una, două, șapte chestii, dar mi-o asum și aia e.

Dau să reinstaleze și mă mir că nu mă anunță pe nicăieri că acest proces va șterge toate datele și că e ireversibil. Ce contează. Next, next, next. O oră mai târziu, instalarea era gata. Bag parola, deschid laptopul și… Surpriză!

Se deschisese de acolo de unde rămăsesem cu multe ore în urmă, când aplicația de extensie de ecran făcuse prostioare. Tot e unde trebuie, setările mi-au rămas aceleași, viața noastră pur și simplu a continuat de acolo de unde o lăsasem. Laptopul și-a instalat doar partea lui tehnică, în treaba lui, cum aveam pe windows partițiile. Și mi-a lăsat treaba mea în pace, să-și vadă de ale ei.

Am rămas mută și perplexă și ce mai vreți voi. Și extrem de mulțumită 🙂

Deci da. Never again windows, never again android pentru mine!

Vă las și cu o poză cu colecția (telefonul negru e/a fost al lui V, dar l-am pus de dragul pozei).