Nu știu cine a făcut designul interior al casei în care locuim, dar de multe ori am vrut să-i transmit niște gânduri nu tocmai de bine.
Cea mai mare problemă a mea legată de casă o reprezenta scara. Scara ce duce de la parter la etajul 1. O scară de lemn, fără contratrepte, cu o balustradă cromată, ca de administrația financiară. Urâtă cu spume. Și nu doar atât, nu doar că era urâtă cu spume. Ci era și în mijlocul sufrageriei.
Ca să vă faceți o idee, când intrați la noi în casă, intrați într-un hol mic, apoi deschideți o ușă și sunteți în living. În partea stângă, în living, e scara. Arăta cam așa:
În decursul timpului am amenajat diferite spații sub scară.
Un locșor de citit, dar era dificil fără lumină și fără priveliște, plus că mereu dădeam cu capul de scară.
Apoi am făcut spațiul de joacă al copiilor, dar era problemă cu scările fără contratrepte: le pica mereu praful în cap și în jucării. Am mutat locul de joacă.
Am pus mochetă pe scări, care mai și acoperea găurile dintre trepte (o să vă întrebați de ce nu puneam contratrepte… Nu știu :)) Tot căutam soluția perfectă și n-o găseam):
Și mi-am făcut un birou. Drăguț, până când mi-am amenajat biroul în camera de sus.
Doar că oricum am fi făcut, scara aia tot oribil arăta. Balustrada aia îmi stătea pe creier. Aveam fantezii sadice cu ea. Așa că am luat decizia să facem ceva.
Prima dată ne-am gândit că punem până la urmă contratrepte și schimbăm balustrada. Punem una de lemn sau de fier forjat. Ceva geometric, select, drăguț. Și, eventual, o piatră falsă pe peretele pe care era scara.
Dar asta nu rezolva problema mea cu scara în mijlocul casei noastre, cu mobilă nefuturistă.
Așa că am luat decizia în jurul căreia mă tot învârteam de când ne mutaserăm, idee respinsă de soțul meu pe motiv de claustrofobie și că nu mai puteam face fotosinteză pe scară: să construim un perete. Să dispară scara și să apară peretele, iar sub scară să ne depozităm (ziceam eu pe vremea aia) mopul și aspiratorul, pe care n-aveam unde le ține. Între timp, spațiul de sub scară a devenit un fel de gaură neagră.
Da, steagul României e tot acolo, doar că acum nu se mai vede de ușă:
Asta este varianta aleasă de noi, dar în decursul timpului am mai analizat și alte variante de depozitare sau alte chestii de făcut sub scară. În caz că nu mă urmăriți pe Pinterest, vi le las mai jos. Și niște linkuri drăguțe către modele de scări interioare. Și încă unul, util, despre strategia montării rigipsului. Privind din exterior, părea destul de simplă construcția peretelui. V. s-ar putea să nu fie de acord, având în vedere că munca a făcut-o el :))
Găzduiește un muzeu de artă în livingul tău: Unde să pui creațiile fantastice ale copiilor tăi?
Ați fost vreodată martorii unei explozii artistice în livingul vostru? Da, vorbesc despre momentele când copiii voștri își transformă în adevărate capodopere fiecare colț al casei, de la frigider până la cutia de pantofi primită recent. Nu-mi răspundeți. Sunt convinsă că da. Sper doar că n-a fost și sclipiciul implicat.
Așa. Șterg din amintiri momente în care am găsit sclipici în locuri în care niciodată nimeni nu ar trebui să găsească sclipici, și trecem mai departe.
Știai asta despre înmatricularea mașinii?
Dacă n-am toate temele astea, mă aștept ca autoritatea să fie imprevizibilă, iar eu să mă blochez și să nu mai știu ce să spun, apoi să ajung acasă cu numărul de înmatriculare IF-nuștiucât-PLM, pe care sigur sigur nu-l voiam așa.
Cum să-ți hrănești copilul blănos, aka câinele
După ce anul trecut câinele nostru, Doni, a trecut printr-o experiență foarte rea cu o căpușă, noi (oamenii lui) am învățat un pic mai multe despre cum să îl hrănim cât mai sănătos. Povesteam aici, pe blog, despre sperietura pe care am tras-o atunci cu el și despre...