8 sfaturi pentru tații de fete
9 lucruri pe care nu le știați despre Berlin (și o poză cu mine de acum prea mulți ani)

Una din cele mai mari provocări ale femeilor se leagă de momentul reîntoarcerii în câmpul muncii, mai ales în cazul în care ”a stat acasă” mai mulți ani la rând din motive de 1, 2, 3 copii.

În foarte multe cazuri, maternitatea te schimbă din multe puncte de vedere. Te ajută să-ți reorganizezi prioritățile și să-ți redefinești valorile după care îți conduci viața. Câteodată asta duce la decizia: ”Hei, eu n-aș mai putea niciodată lucra acolo unde lucram înainte de copil”. Și atunci, mamele caută alte variante. Poate își deschid o afacere proprie, poate caută alt domeniu de lucru.

Ce e important să știe orice mamă, tată, femeie, bărbat, este că atunci când te prezinți la un interviu, intervievatorul nu are voie să pună orice întrebare îi trece prin minte. Pentru că, nu-i așa, trăim într-o societate cât de cât supusă regulilor, așa că atunci când simțiți că întrebările sunt discriminatorii, vociferați (non-violent și asertiv, desigur).

Codul Muncii spune așa:

Art. 29. [verificarea aptitudinilor] 
(3) Informatiile cerute, sub orice forma, de catre angajator persoanei care solicita angajarea cu ocazia verificarii prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decat acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum si aptitudinile profesionale.

Art. 5. [egalitatea de tratament]
(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.

Cu alte cuvinte, semnalați la interviuri că nu e ok să fiți întrebate, printre altele, nici:

  • Câți copii aveți?
  • Câți ani au?
  • Sunt la școală/grădiniță?
  • Mai vreți și alți copii?
  • Sunteți însărcinată?
  • și altele din aceeași categorie

Atunci când intervievatorul pune astfel de întrebări la un interviu de angajare, e important să identifici în primul rând intenția din spatele întrebării. E doar intenția de a crea o legătură și de a discuta pe un subiect comun (de exemplu ”Ah, și eu am doi copii și nu găsesc deloc o școală bună pentru ei în zona în care locuiesc”).

 

Sau, poate intenția nu e atât de onorabilă, iar angajatorul chiar ar prefera să angajeze pe cineva fără prea multe responsabilități familiale. Pentru că se poate întâmpla și asta. Ce faci în cazul ăsta?

1. Decizi dacă într-adevăr vrei să te angajezi într-o echipă/companie unde angajații sunt discriminați.

E important să te gândești pe termen lung despre abordarea pe care o are o asemnea companie sau un asemenea manager la adresa angajaților. Cât de bine o să te simți în acest context, cum o să poți lucra împreună cu oameni care au astfel de viziuni, cât de bine o să te poți integra.

2. Dă răspunsurile în mod asertiv sau pune întrebări suplimentare

Deși este destul de neplăcut să-ți dai seama că sunt foarte rare situațiile în care un bărbat ar fi întrebat câți copii are acasă, ce face cu ei atunci când sunt răciți și dacă îl vor incomoda copiii în eventualele călătorii de afaceri pe care le va face, nu-i chiar cazul să printezi articolele de mai sus din Codul Muncii, să le pui într-un plic și să i le trântești intervievatorului pe birou. Poți adresa problema și în mod asertiv, ceea ce ar putea chiar să fie un plus: diplomația cu care abordezi un subiect sensibil.

De exemplu, îi poți spune intervievatorului că nu îți dai seama care este legătura dintre întrebare și jobul pentru care ai fost chemată la interviu.

”Nu reușesc să văd cum ar putea influența vârsta copiilor mei rolul acesta din companie.”

Sau, poți identifica temerea din spatele întrebării, răspunzându-i direct la ea:

”Cu siguranță copiii mei nu vor influența activitatea mea în cadrul companiei”, plusând pe ideea de responsabilitate, planificare, prioritizare, etc.

Sau, poți răspunde direct la întrebări spunând ceea ce simți și gândești (mai ales dacă ai decis că nu dorești să lucrezi într-o companie care face astfel de discriminări)

”Simt că aceste întrebări sunt discriminatorii și nu au legătură cu abilitățile necesare rolului pentru care am aplicat. Mi-aș dori să discutăm despre acele abilități și calități pe care le-aș folosi la birou.

Ce greșeli mari am făcut atunci când am mobilat casa

Și nu suntem la prima casă pe care am mobilat-o, ci la a treia. La toate am făcut greșeli, care au ajuns să ne coste. Fizic, concret, financiar. Dacă ar fi să mobilez din nou, a patra casă, aș ține cont de ce am învățat primele dăți.

În salopetă la nuntă

Dar, dacă ar fi să mai merg la  o nuntă, m-am gândit de pe acum cu ce m-aș îmbrăca. Poate e în ton cu schimbările din interiorul meu, poate e doar un răspuns la modă și la ce se mai poartă acum, dar nu m-aș îmbrăca – șoc și groază – cu o rochie. Nici cu o fustă. Nu. Mi-aș lua o salopetă pe mine. Vai, le ador! 

3 măști de păr pentru păr uscat

După cum ziceam, măștile astea sunt gândite pentru și testate pe păr uscat și deteriorat, pe care îl aștept să crească la fel cum aștept să crească și iarba în curte, ca să scăpăm de noroi. Pe lângă măștile astea,

8 sfaturi pentru tații de fete
9 lucruri pe care nu le știați despre Berlin (și o poză cu mine de acum prea mulți ani)