Acum vreo patru ani aflam că Ema va fi soră mai mare. Nu era chiar o veste neașteptată, ba chiar era o veste așteptată și foarte dorită. Cum eu am fost un copil singur la părinți, mi-a venit tare greu să-mi dau seama cum se face treaba asta de părinte de doi copii. Ok, pentru a fi părinte de un copil, avusesem un model de acasă. Bun, rău, cum era, dar era un punct de pornire. Dar, când mă gândeam la ce știam eu despre frați, mintea mea era ușor în ceață.
Mă rog, până la urmă i-am dat eu de cap și acum nici nu mai țin minte cum era să fiu părinte doar de un singur copil. Despre cum încercăm să-l ajutăm pe fratele mai mare la noua configurație a familiei și alte peripeții ale noastre, mai amuzante sau mai puțin amuzante, am scris aici. Pentru și mai multe idei, instrumente, înțelegere (pentru noi și pentru ei) am gândit un program ce se adresează părinților cu mai mult de un copil, pe care îl găsiți la mine în magazinul virtual.
Pe lângă multe alte chestii pe care le-am făcut pentru a ușura cât de cât adaptarea, am și căutat cărți care să abordeze situația asta. Cumva, doar a povesti nu-i era mereu suficient pentru a și vizualiza situația. Cu cărțile lucrurile deveneau mai ușoare. Între timp au mai apărut și alte cărți pe tema asta și mă gândesc că s-ar putea să vă fie utilă o astfel de listă.
Avem un bebeluș – Berta Garcia Sabates
”Avem un bebeluș” a fost prima carte pe tema asta pe care am cumpărat-o. E o carte drăguță, curată și deschisă. Ce mi-a plăcut la ea a fost că aici am citit despre cum bebelușul nu va fi apt de joacă imediat ce se va naște, cum el va primi destul de multă atenție, cum în ciuda acestui fapt, nimeni nu încetează să-l iubească nici pe fratele mai mare și mult alte aspecte practice. În principiu, am evitat cărțile care prezintă doar partea frumoasă a apariției fratelui, pentru a nu crea așteptări nerealiste și ușor de a nu fi împlinite 🙂
Așteptând un frățior sau o surioară – Catherine Dolto
A doua carte pe care am avut-o pe tema asta a fost cartea lui Catherine Dolto, ”Așteptând un frățior sau o surioară”.
În această carte este, mai degrabă, vorba despre perioada sarcinii. Din cartea asta Ema a înțeles cum bebelușul din burta mea crește într-un balon cu lichid și se hrănește printr-un furtunel.
Cartea abordează și emoțiile pe care poate să le simtă copilul mare. Inclusiv furia lui, respingerea fratelui mai mic, șamd. Lucruri poate mai greu de citit de către părinți, care iau totul ad literam 🙂
În această carte este, mai degrabă, vorba despre perioada sarcinii. Din cartea asta Ema a înțeles cum bebelușul din burta mea crește într-un balon cu lichid și se hrănește printr-un furtunel.
Cartea abordează și emoțiile pe care poate să le simtă copilul mare. Inclusiv furia lui, respingerea fratelui mai mic, șamd. Lucruri poate mai greu de citit de către părinți, care iau totul ad literam 🙂
E o carte echilibrată, care normalizează orice emoție ar simți copilul mare legat de fratele sau sora ce va veni. Ceea ce s-ar putea să-i ia o mare piatră de pe inimă 🙂
Te iubesc orice culoare ai avea – Mihaela Coșescu
E o carte mai lungă, de citit cu copii mai mari, sau copii mici care au multă răbdare la citit. E o poveste frumoasă, a unei girafe care are nevoie să se simtă la fel de iubită ca și sora ei. Gigi trece printr-o întreagă aventură. Pentru copii poate fi foarte benefic să afle că și alții mai trec prin ceea ce trec ei, că și alții (copii sau girafe) au fel și fel de emoții și de reacții și că există o universalitate a situației, trăirilor și emoțiilor.
Desigur, Gigi află la final că este iubită în mod necondiționat de către părinții ei și de către sora ei și totul se încheie cu bine.
Am o surioară – Catherine Leblanc și Eve Tharlet
E o poveste drăguță, a unui ursuleț (Martin) care tocmai a devenit frate. Ursulețul află acum ce înseamnă să fii frate mai mare, cum arată sora lui, ce trebuie să facă pentru și cu ea. Unele lucruri sunt plăcute, altele sunt mai puțin plăcute. Citez un pic din carte, ca să vă faceți o idee:
”Mama o ține în brațe ca pe o comoară. Și el ar vrea să se cuibărească lângă ea, dar nu îndrăznește să spună nimic.
– Hai, Martin, vino mai aproape să o vezi! spune tata.
– Doarme ca un îngeraș. Vrem să-i spunem Ana, tu ce părere ai?
– Doarme ca un îngeraș. Vrem să-i spunem Ana, tu ce părere ai?
Ursulețului nu prea-i pasă de cum se va numi ea. Vrea să ajungă la locul lui, lângă mama.”
Împreună
E adorabilă cartea asta. Îmi plac mult cărțile Ioanei, pentru că abordează fix situațiile de care ne lovim și noi. Avem cartea de bucate, din care gătim și discutăm despre alimentația sănătoasă, avem și prima ei carte, pe care a primit-o Ema de la o prietenă a mea, de ziua prieteniei, din care tot așa, pornesc mereu niște discuții interesante.
Recent am văzut-o și pe aceasta într-o librărie și Ema m-a anunțat imediat: ”Uite cartea aia despre fetița aia ca mine”, așa că am cumpărat-o. E foarte simpatică și caldă și a devenit parte a procesului nostru de a-i ajuta pe Ema și pe Filip să fie cu adevărat o echipă (despre asta un articol viitor). Are situații practice, soluții practice, confirmări, emoții și tot ce mai vreți.
Frozen/Regatul de Gheață
Pe lângă cărțile astea, Ema mi-a zis că și Frozen/Regatul de Gheață e tot o carte despre frați, așa că merită citită și din perspectiva asta. Recunosc că eu nu mă gândisem la asta.
Niciun cadou fără o carte, sau ”cum să extinzi zona de confort a copilului?”
E interesant să afli lucruri despre Big Bang și cu cât informațiile vin pe un creier mai maleabil din punct de vedere structural, cu atât vor fi mai ușor de asimilat. Însă poate fi greu de înțeles pe alocuri, sau poate cam alambicat și-atunci poate apărea reticența chiar și de a începe. Dar, ce bine că există cărți de adulți și cărți pentru copii scrise de aceiași autori sau care abordează aceleași subiecte.
Cartea fenomen cu care mi-am schimbat viața
… sau ”Cartea de self-help care e mult mai mult decât o carte de self-help”
… sau ”Una din cărțile de psihologie din TOP 3-ul meu personal”
… sau ”Cea mai bună carte de self-help pe care ți-o pot recomanda”
Ce gust are cartea pe care o citești?
Ivan fecior de țăran mirosea a zambile, Nikita Tăbăcarul avea gust de piersici, Ivanușka era moale ca un Florinel (ursulețul de pluș care stătea lângă mine cât citeam), Ivan-Țarevici era o perdea albă, plină de lumină.