– A trecut timpul pentru televizor. Te rog să-l închizi.
– Dar nu s-a terminat episodul. Pot să mă uit până se termină?
– Nu. Am zis o jumătate de oră. Jumătatea de oră a trecut. Te rog să-l închizi.
– Dar mai vreau să mă uit!
– Te rog să-l închizi acum!
– Nu vreau!
– Număr până la 3. 1….2….3….
– Nu vreau!
– Am zis ”Acum!”
– Nu. Mai vreau să mă uit.
– Dacă nu-l închizi acum, nu te mai las să te uiți la televizor niciodată!
– Dar vreau să mai văd doar episodul ăsta.
– Eeeeeei, asta-i bună! Dar tu chiar îți bați joc de mine? Ce-s eu în casa asta? Am zis să-l închizi ACUM, păi ACUM îl închizi!
Recunoașteți dialogul ăsta? Nu neapărat că l-ați fi purtat voi vreodată, dar sigur l-ați auzit la niște prieteni, prin parc sau la voi acasă atunci când erați mici. Ce e ăsta? E o luptă clasică pentru putere, care a pornit de la o intenție bună.
Ca să exemplific și mai clar, să vă povestesc un episod dintr-un parc, de pe vremea când era Ema mică, iar eu eram justițiara tuturor copiilor. O fetiță venise cu bona ei în parc și părea destul de neascultătoare. Nici bona nu părea prea conectată cu fetița, așa că vă puteți imagina… La un moment dat, fetița s-a apropiat de bicicleta unui alt copil, parcată la intrarea în parc. Bona a strigat din depărtare ”Ia mâna de pe ea!”, deși fetița încă nu o atinsese. În fine. Lucrurile au evoluat rapid, iar în câteva minute bona și fetița se băteau efectiv pe bicicletă. La propriu. Au început să tragă de ea până când bicicleta căzut sub ele, iar fetița o lovea pe bonă și bona lovea fetița.
Luptele pentru putere dintre copii și părinți nu apar de la începutul vieții lor. În general, luptele pentru putere încep să apară în al doilea an de viață al copilului. Și, ca să nu vă mai simțiți atât de rău și de neputincioși, aș vrea să vă spun că este o etapă normală și benefică în viața copilului. Pentru că, toată treaba asta ține de procesul său de individualizare. Cu alte cuvinte, copilul începe să înțeleagă pe el este un individ în lumea asta largă și încearcă să se afirme. Și nu doar să se afirme, ci și să descopere ce îi place și ce nu, ce îl face să se simtă bine și ce îl face să se simtă rău, cum reacționează ceilalți la ceea ce faci el, și așa mai departe. Drept urmare, este mai degrabă anormal decât normal să fie un copil atât de docil încât să ai impresia ca întotdeauna face ce îi cer părinții.
Ce facem ca să evităm luptele de putere?
Luptele de putere aparatul când ambele părți au nevoie să aibă controlul. Important e să definim acum despre ce control vorbim. Ce putem controla și ce nu putem controla?
Nu-i putem controla pe ceilalți. Asta-i foarte clar. Implicit, nu-i putem controla nici pe copiii noștri. Cu cat înțelegem mai repede că nu ne putem controla copiii, cu atât ne va fi mai ușor nu doar să evităm luptele pentru putere ce și s-avem o viață mai fericită și mai liniștită.
Putem controla, însă, comportamentele noastre. Putem controla cum răspundem la stimuli. Putem controla cum răspundem la provocările copiilor. Iar când simțim că nu putem controla toate lucrurile astea, E momentul să facem ceva pentru noi. E momentul să căutăm sprijin. În familie, la prieteni, în terapie sau consiliere, oriunde simțim că putem prinde puteri.
Mai putem controla și mediul. Mediul în care crește copilul și în care se dezvoltă. Putem menține un mediu mai liniștit și cu mai puțini stimuli pentru copii care sunt foarte ușor stimulabili. Putem scoate televizorul din mediu, putem scoate vizitele în hipermarketurile zgomotoase din mediu, putem crea în familie un mediu blând, calm, liniștit. Din nou, când nu putem face asta, putem cere ajutor specializat.
Dacă simți că intri adesea în lupte pentru putere cu copilul tău, te provoc să privești la toate relațiile din viața ta. Pe care încerci sa le controlezi? Și de ce? Ce se va întâmpla atunci când nu le vei mai putea controla? Ce se va întâmpla cu relația? Ce se va-ntâmpla cu tine? Ce vei gândii atunci despre tine? Ce vei simți?
Și o carte care abordează problematica luptelor pentru putere: Parenting Conștient, de Susan Stiffelman sau, și mai la obiect (dar netradusă în română): Parenting Without Power Struggles.
Cronicile lacului de unghii: Aventurile în Țara Părinților EXTREM de Amuzanți
Astăzi sunt plină de energie și vreau să vă împărtășesc o poveste palpitantă despre întâlniri neașteptate cu gelul de unghii. Înainte de a crede că acest articol este despre manichiură, vă asigur că este vorba despre partea comică a vieții de părinte. Da, nu pot să glumesc pe seama manichiurii mele prost făcute – de când cu pandemia, împinsă de la spate de o prietenă care a scos pe gură cuvintele magice ”Cât de greu poate să fie să ne facem acasă unghiile cu semipermanentă?!” n-am mai trăit mai mult de 2 zile cu unghii ca nescoase din cutie. Dar pot să mă amuz pe seama neîndemănării mele la momente nepotrivite, așa că pregătiți-vă să vă îmbarcați amuzați într-o călătorie plină de degete lipicioase, jocuri imaginative și, desigur, gel de unghii!
7 motive pentru care ar trebui să încurajați copiii să facă sport
Indiferent de vârsta lor, copiii beneficiază în mod semnificativ de practicarea sportului și de implicarea în activități fizice regulate. Să-i încurajăm pe copii să facă sport poate fi o provocare, dar beneficiile sunt numeroase și cred că merită efortul. De fapt, și studiile ne spun că merită efortul. Mișcarea fizică are multe beneficii asupra corpului uman, de la dezvoltarea inteligenței cognitive, până la starea de bine de zi cu zi.
Sfaturi prietenoase pentru a încuraja copiii să mănânce alimente nutritive și sănătoase
Alegerile alimentare sănătoase sunt o abilitate importantă pentru copii, deoarece îi va ajuta să aibă o viață sănătoasă și fericită pe termen lung. Dar cum putem să îi învățăm pe copii să aleagă alimente sănătoase, păstrând un echilibru între ceea ce credem noi că este sănătos și ceea ce își doresc ei sau văd la alți copii?