Idei îndrăznețe de amenajare a holurilor
3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională
lucru de acasaCine mă aude că pot lucra de acasă, dar că mi-am găsit totuși un birou unde să mă duc și de unde să lucrez, zice că-s nebună. Cum vine aia? Să poți lucra din intimitatea casei tale, de la biroul de lângă dormitor, din pijama, fără să te bârâie nimeni la cap, iar tu să alegi, ca o ciudată, să te îmbraci, să-ți cari laptopul după tine, să călătorești niște kilometri ca să ajungi la un birou? Pentru ce?

Stați așa, că vă spun imediat. Lucratul de acasă e super. Câteodată. Din când în când. Câteodată, când n-am chef să văd față de om, poate nici măcar pe mine, mă întorc acasă după ce las copiii la grădiniță, mă bag în birou și lucrez de acolo. Câteodată, când am coșul de rufe plin, lucrez de acasă și mai pun o mașină, două, nouă, la spălat, cât lucrez eu, ca să revin la normalitate. Câteodată, când sunt -20 de grade afară, lucrez de acasă ca să nu-l las pe Doni singur în curte (și să înghețe) sau singur în casă (și să se urce pe pereți de plictiseală – ați zice că e la figurat, dar cred că e și la propriu).

 

Dar zi de zi să lucrez de acasă nu e eficient. Să vă explic de ce. Astăzi a fost una din zilele alea în care nu m-am dus la birou. Colega mea oricum era plecată la un curs, așa că tot singură aș fi fost și acolo. Drept urmare, am lăsat copiii la grădiniță și m-am întors. La 8:48, când lumea din cartier pleca la birou, eu intram în casă, ca o floare de cireș. Câtă invidie simțeam pe vremuri când vedeam oameni că intră în casă atunci când eu plecam la birou. Îmi imaginam că se duc direct în cada plină cu spumă sau în pat și că dorm până la prânz.

Să vă zic ce am făcut eu. Am intrat în casă și înainte să urc în birou, am intrat în bucătărie. Aseară am golit toate borcanele cu ingrediente și condimente și le-am pus la mașina de spălat. Peste noapte s-au curățat bine de tot. Așa că, azi dimineață, cel mai logic ar fi fost să le pun la loc, nu? Am golit mașina de spălat vase, am scos borcanele, am pus ingredientele la loc în ele. Apoi am umplut la loc mașina de spălat vase cu castroanele în care turnasem aseară ingredientele și condimentele. La final, era mizerie pe jos. Am aspirat. Dacă tot m-am apucat în bucătărie, am aspirat peste tot. Apoi am spălat pe jos. Apoi, am adunat jucăriile copiilor și am urcat cu ele să le pun la loc. Le-am făcut paturile și am mai ordonat pe la ei prin cameră.

Am intrat în birou și mi-am deschis laptopul. În timp ce-mi făceam lista de priorități pe ziua de azi, mi-am amintit că azi dimineață am dat drumul mașinii de spălat rufe, care acum era gata. Am golit uscătorul și l-am umplut la loc, cu lucrurile din mașina de spălat. Hainele din uscător le-am împachetat și le-am pus la loc prin dulapuri. Am pregătit o nouă mașină de spălat.

Am intrat din nou în birou. Am făcut câteva plăți, apoi mi-am amintit că voiam să fac mâncare de linte pentru diseară, dar că n-o pusesem la hidratat. Am coborât în bucătărie și am pus lintea la hidratat. N-am mai mâncat de ceva vreme și e păcat. Nu știu dacă știați (eu știu de pe vremea când avea Ema anemie), dar consumul de linte, mai precis consumul a 100 gr. linte conține peste 35% din doza zilnică necesară de fier. Și dacă tot m-am gândit la mâncare, mi s-a făcut și foame. Am amestecat într-un castron un iaurt cu o mână de fructe de pădure și câteva migdale și am urcat, din nou.

Am aerisit, am ordonat prin birou și mi-am dat seama că îmi propusesem să mă spăl și pe păr. Cu alte cuvinte, este ora 11 și n-am făcut aproape nimic. Și probabil că așa va fi până când voi pleca după copii. Mai rezolv o treabă, mai șterg un praf, mai rezolv altă treabă, mai organizez un dulap, șamd.

 

O să vă întrebați: dar ce e rău în asta? Păi… Dacă aș fi lucrat încă în corporație, unde salariul ar fi venit la final de lună indiferent cât aș fi lucrat (deși pe vremea aia nu eram așa gospodină și aveam și un apartament mai mic, deci mai puțin de muncă prin casă), ar fi fost absolut minunat. La final de zi aș fi făcut și treaba corporatistă și aș fi avut și casa în ordine. Dar nu lucrez la corporație. Lucrez pentru mine. Și atunci lucrurile stau altfel: timpul pe care nu-l lucrez, nu mi-e plătit. Trist, nu?

Dar se poate și să lucrezi de acasă.

Am făcut-o o vreme, doar că am simțit că am nevoie de prea mult autocontrol și concentrare. Încercam să respect următoarele ”reguli”, ca să pot fi eficientă:

Duș, cafea și haine de lucru

În primul rând, încercam să ies din starea de leneveală tipică pentru diminețile petrecute acasă. Asta înseamnă că era necesar să ies din pijamale, să fac un duș care să-mi dea energie și o cafea caldă, pentru inspirație. Statul în haine pufoase, în timp ce căscam, simțeam că nu mă ajută.

Ușa de la birou stă închisă

Am ținut foarte mult să-mi amenajez un spațiu special pentru lucru. L-am tot plimbat prin casă, până când am reușit să amenajez o cameră pentru a-mi fi birou. Așa că intram în spațiul de birou (acum cameră) și închideam ușa (existentă sau imaginară), ca să nu mai văd mașina de spălat vase, rufe, scame de pe jos, etc, ci să pot sta concentrată pe ceea ce mi-am propus să fac.

Programul zilnic

Deși nu-s as pe planificare (și nici nu-mi doresc), atunci când lucram de acasă era musai să am un program. O listă de priorități, iar printre ele mai puteam strecura x și y activități casnice, atâta timp cât mă țineam de orar. Adică, e ok ca între 2 și 3 să dau cu aspiratorul și să spăl pe jos. Dar la 3, fie că am terminat, fie că nu, mă întorc la birou. Altfel am observat că aveam tendința să mă lungesc mult și să tot trec de la una la alta, așa cum v-am zis că am făcut în dimineața asta.

Pauze puține

Știu, se recomandă pauze multe. Pe mine pauzele multe mă distrag de la muncă și îmi duc iar concentrarea către linte și vasele nespălate și rufele din uscător și scamele de pe jos. Eu prefer muncă intensă o perioadă de timp, până când termin. Iar când am terminat, am cam terminat și ziua de lucru. Da, pot lucra 4-5-6 ore doar cu pauze de mers la baie și sunt mult mai eficientă. Ăsta e unul din avantajele de a lucra de acasă.

Cam asta e la mine. Voi lucrați de acasă? Cum vă organizați?

33 de zile cu intenție

Carevasăzică, în concluzie, dacă tot împlinesc 33 de ani, o să încep mâine cu #33dezilecuintenție, o provocare care să mă facă să trăiesc mai conștient, pentru că, pentru mine, despre asta e vorba.

Sunt norocoasă

Eram într-o seară, pe vremea când Fip nu apăruse în lumea asta, în bucătărie atunci când am luat decizia că, nu doar n-o să mă mai întorc în corporație, dar mă întorc în școală. Că o vreme nu doar că n-o să aduc acasă un salariu, dar o să și investim în școala mea.

Diabetul gestațional – Interviu cu Diana Știrbu

Una din problemele prea puțin discutate în lumea mamelor este, din punctul meu de vedere, cea legată de diabetul gestațional. Și vorbesc despre asta în cunoștință de cauză, pentru că în una dintre sarcini am trecut prin el.

Idei îndrăznețe de amenajare a holurilor
3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională