Cum să îți alegi terapeutul
Nu mai creșteți victime și abuzatori

Săptămânile astea am tot scris despre părinții toxici, despre relațiile toxice, despre cum le evităm și despre cum le gestionăm. Pentru că da, în viața noastră pot exista și oameni toxici, fie că sunt ei părinți, iubiți sau chiar prieteni (o să scriu săptămâna viitoare și despre prieteniile toxice). Și pentru că tot am scris despre asta, am primit o grămadă de întrebări pe email, iar cele mai multe se legau de relațiile cu părinții toxici, pentru că sunt niște relații foarte greu de gestionat.

Am scris aici despre ce sunt părinții toxici, despre cum îi recunoaștem, despre cum și ce simt și gândesc copiii cu părinți toxici. Și v-am promis la finalul articolului că voi reveni cu strategii de gestionare a acestor relații. Pentru că părinții nu devin brusc ne-toxici atunci când copiii cresc, ci păstrează același tipar și aceleași comportamente și față de copiii lor deveniți adulți.

Deci? Ce facem cu mama toxică, ce facem cu tatăl toxic? Ce facem cu o bunică toxică? Cum ne poziționăm în relație cu ei pentru a putea fi liberi și fericiți?

1. Poți să pleci sau poți să stai

Cumva avem impresia că lucruri miraculoase se întâmplă atunci când vom pleca de acasă. Că atunci când n-o vom mai vedea pe mama sau pe bunica, brusc vom fi liberi din relația asta, vom putea fi fericiți și autonomi. Iar asta e parțial corect și parțial greșit. Să te dezlipești fizic de părintele toxic nu este suficient. Să pleci din casa părintească nu este suficient. Mesajele primite pe tot parcursul copilăriei le purtăm cu noi pretutindeni toată viața sau până când reușim să le schimbăm. Cu alte cuvinte, fără altă intervenție, a pleca de acasă poate ajuta puțin, dar părintele toxic va rămâne în noi, transmițându-ne același mesaje permanent.

Plecatul de acasă este o soluție abia atunci când rănile sunt vindecate sau pe cale de a se vindeca. Iar pentru asta avem nevoie de cele mai multe ori de:

2. Terapie

Cel mai important pas atunci când vrem să schimbăm ceva este să cerem ajutor. Ajutor specializat, de la cineva care știe și poate să ne îndrume în așa măsură încât să putem să schimbăm mesajele primite de la părinții toxici de care încercăm să ne eliberăm. Despre cum alegem terapeutul potrivit, în articolul de mâine.

 

Desigur, terapeutul nu va face el treaba asta pentru tine, dar te va susține și te va îndruma astfel încât, la un moment dat, să iasă și soarele pe strada ta.

De multe ori e suficient să rezolvăm problema asta în terapie pentru a ne putea raporta diferit la părinții toxici și pentru a putea stabili:

3. Limite

Una din problemele din relațiile toxice cu părinții (și nu numai) este faptul că nu reușim să stabilim limite. Pentru că nici noi nu ne cunoaștem limitele de multe ori. În plus, cum o facem fără să supărăm și apoi, fără să ne simțim vinovați? Și cum facem ca limitele să fie respectate? Ce limite punem și ce limite nu punem? Cu ce mai vin la pachet limitele astea?

De obicei, atunci când pui o limită unui părinte toxic, tendința lui va fi să o ignore. Așa că e foarte importantă consecvența, pentru ca părintele tău să învețe să accepte limitele și regulile tale de adult. Pui limita, stabilești consecințele și le aplici. De fiecare dată, până când părintele tău va învăța să le respecte și el. Chiar dacă o va face împotriva voinței sale, până la urmă. Una din limite poate fi chiar:

4. Timpul petrecut împreună

Părinții toxici au, de multe ori, tendința să acapareze cât mai mult din timpul copiilor, pentru a păstra relația de dependență/codependență.

 

Hai în Comunitatea Părinților Implicați!

Nu ai de ce să te simți vinovat/ă atunci când ceva ți se pare prea mult. Atunci când ai nevoie de timpși spațiu, să știi că ai dreptul să le ceri. Ai dreptul să nu vrei să vorbești în fiecare zi cu mama ta la telefon, nici s-o vizitezi în fiecare dimineață. Ai dreptul să nu vrei să-i dai cheia de la casă, ai dreptul la intimitate în termenii tăi. Iar asta cel mai bine e s-o faci arătându-i…

5. Respect

Poate pare dificil să tratezi un părinte toxic, pe care ești extrem de furios, cu respect. Poate ți se pare nedrept. Până la urmă, părintele nu te-a tratat nici el pe tine cu respectul de care aveai nevoie și uite unde v-a adus asta. E normal să simți toată furia și e normal să o exprimi. Dar furia nu-i musai să o exprimi exploziv (de fapt, nu e deloc eficient să o exprimi exploziv). Du-ți furia în terapie și lucrează acolo cu ea.

Îți mai recomand și materialul ”Cunoaște-ți furia” (costă 12 lei și puteți plăti cu cardul direct pe site), pe care îl găsești la mine în Shop. Am scris acolo despre ce este furia, despre când și cum o simțim, despre cum e ea o emoție care creează legături între oameni (surprinzător, nu?) și despre cum putem să o exprimăm în mod eficient, ca să ne ajutăm de furia pe care o simțim, în loc să ne încurcăm de ea. Cunoaște-ți furia [pdf]

6. Vezi dacă nu cumva s-a schimbat

De multe ori, furia asta de mai sus ne blochează și nu mai vedem lucrurile logic. Poate că părintele tău toxic s-a schimbat, poate că a înțeles mesajele tale, poate că a învățat să respecte limitele tale. Dar tu nu te-ai oprit în loc să vezi evoluția, ci ai rămas blocat în același punct în care părintele tău era diferit.

Ia o pauză și analizează. Vezi dacă s-a schimbat ceva în comportamentul părintelui tău. Și vezi dacă te ajută cu ceva schimbarea asta. Cum te face să te simți? Aici și acum… Ce arată asta despre părinte? Dar despre tine? Dar despre relația voastră? Simți acum cum contezi? Cum ești important? Sau încă nu le simți?

7. Privește-te prin ochii tăi

Da, prin ai tăi, nu prin cei ai părintelui tău toxic. Ai ajuns în viața de adult cărând cu tine multe judecăți de pe vremea când erai copil. Multe dintre ele nu erau adevărate nici atunci. Și mai multe nu-s adevărate nici acum. Chiar ești o/un ratat/ă? Chiar nu ai ambiție? Chiar nu reușești nimic din ceea ce îți propui?

 

Pune pe hârtie toate judecățile astea pe care le-ai primit  și pe care ți le-ai însușit, apoi fă o coloană lângă, în care să le combați. De ce nu ești o/un rata/ă? Ce lucruri minunate ai făcut în viață? Poate ai o familie fericită, niște copii minunați, poate ai un job bun, poate ai mulți prieteni adevărați, poate lucrezi ceva ce îți place, poate ai grijă de sănătatea ta, iar asta se vede, poate poate poate…

8. Nu uita că nu poți să-i schimbi

… și nici ceea ce a fost. Poate suna extrem de dureros și de neplăcut și de frustrant și cum mai vrei tu. Dar orice ai face tu acum, asta n-o să schimbe trecutul. Și e foarte posibil ca orice ai face tu, să nu-i schimbe pe părinții tăi toxici.

Nu putem să-i schimbăm pe ceilalți, dar putem să schimbăm ceea ce simțim, gândim sau facem noi. Cum ne raportăm noi la părinții noștri toxici. Cum preluăm noi responsabilitatea asta majoră a vieții noastre.

Deci, nu. Nu poți s-o schimbi pe mama ta care încearcă să-ți controleze viața chiar și la 40 de ani. Dar poți schimba ceea ce faci tu în legătură cu asta.

La final vin și eu cu o recomandare. Lucrați cu voi. Iar când ajungeți într-un punct din care nu mai reușiți singuri, cereți ajutorul unui terapeut. E greu să ne dezlipim de părinții toxici tocmai pentru că sunt părinții noștri. Ne e mai ușor să ieșim din relații toxice sau să lăsăm în urmă prietenii toxice. Dar cu părinții ne e mai greu. Mergeți la terapeut dacă nu mai vreți să funcționați așa. Dacă simțiți că relația asta toxică vă răpește fericirea. O singură viață avem… De ce s-o irosim?

Ca un punct de pornire, vă recomand și cursul ăsta al meu. E un material de o oră și un pic în care sigur o să găsești răspunsuri legate de anumite blocaje pe care le întâmpini. E un material care îți oferă informația, exerciții și care te invită la a te gândi la tine, la a căuta. Și la a rezolva.

Vă țin pumnii să reușiți să vă eliberați, să vă descoperiți pe voi, să vă respectați demnitatea și să vă priviți cu bunătate și iubire. De fapt, asta e. Iubiți-vă pe voi înșivă/însevă.

Unde sunt tații?

– Observ că ați vorbit foarte mult despre mame. Despre ce pun mamele în farfuria copiilor, despre ce fac ele pentru copiii lor. Și mă întreb unde sunt tații. De ce nu vorbim și despre ei? 

33 de zile cu intenție

Carevasăzică, în concluzie, dacă tot împlinesc 33 de ani, o să încep mâine cu #33dezilecuintenție, o provocare care să mă facă să trăiesc mai conștient, pentru că, pentru mine, despre asta e vorba.

Cum să îți alegi terapeutul
Nu mai creșteți victime și abuzatori