Blanche de pe Pinterest

Pierdeam într-o seară vremea pe Pinterest, când am dat de poza asta:

Și ceva în mine s-a mișcat. Nu știu dacă de la Paris și de la dorul de ducă pe care îl am de ceva vreme, nu știu dacă de la nerăbdarea de a mai călători prin locuri așa frumoase, sau dacă de la nerăbdarea de a primi primăvara în viața noastră mai repede, nu știu dacă nu cumva pur și simplu de la haine, dar ceva în mine s-a mișcat.

Când ceva în mine se mișcă, îmi place să mă uit în interior, să văd ce-i acolo care se mișcă? Ce s-a mișcat în mine când am văzut poza asta. Am închis ochii, am inspirat de multe ori și am lăsat mintea să alerge liberă. Am simțit întâi căldura razelor de soare. Apoi m-am văzut pe mine. Pe vremea când aveam 5 kg mai puțin, când nu aveam fire de păr albe și nicio grijă pe lumea asta. Pe vremea când criteriile de selecție a hainelor nu erau ”să pot să le arunc repede pe mine dimineața înainte să fugim pe ușă”. Pe vremea când aveam cum să fac un duș în tihnă dimineața, când nu ieșeam din casă nemachiată și când hainele de pe mine efectiv spuneau o poveste… Nu erau haine, erau costume de povești.

Urmărește-mă pe Pinterest

Dimineața, când îmi alegeam hainele, îmi spuneam în minte o poveste, inventam un personaj și îmi trăgeam haine pe mine care să se potrivească personajului. Așa că azi arătam ca o adolescentă picată din 1970 toamna, mâine parcă mă pregăteam să sărbătoresc revelionul anului 1932, poimâine eram scoasă dintr-o poveste cu nomazi, răspoimâine eram o stewardesă între două zboruri. Personajele aveau un nume, o personalitate proprie, erau un rol.

M-aș fi îmbrăcat ca doamna din poză, dar aș fi adăugat o beretă crem și un ceas auriu micuț la mână și mi-aș fi spus ”Blanche”. O doamnă hotărâtă și conștientă de sine, care poate spune lucrurilor pe nume atunci când e nevoie, fiind delicată și blândă în același timp. Doamna are un soț, cu care călătorește foarte mult (observați laitmotivul călătoriei, da? Simt că mă sufoc dacă nu plec pe undeva curând) și doi copii de 7 și 10 ani, cărora le plac: cititul, avioanele și echitația.

Blanche este foarte cumpătată. Nu îi place înghesuiala și o obosește agitația. E și foarte organizată. De exemplu, ca să rămânem la ideea de haine, că doar de la ea am pornit, are câteva outfituri aranjate într-un dulap, un număr echilibrat de farduri, creme și alte cosmetice și un stil destul de relaxat, în general. Casa ei e foarte frumoasă, ceea ce oglindește foarte bine meseria lui Blanche. Blanche este arhitect, dar, în ultimii ani și-a canalizat energia către design-ul interior. L-a cunoscut pe soțul său la o expoziție de mobilă de designer și amândoi au simțit imediat că lucrurile se leagă. S-au căsătorit repede după ce s-au cunoscut, iar familia lor a crescut la fel de repede, când s-au născut băieții lor, la un interval de 3 ani

Dar Blanche n-a fost așa întotdeauna. A lucrat mult cu sine însăși, ba chiar și acum face terapie în fiecare marți, de la ora 10.00. Se trezește, ia micul dejun împreună cu familia ei, apoi duce băieții la școală și pe ea însăși la ședința săptămânală. A plâns mult în terapie, a și râs, a vorbit, a tremurat, a fost vulnerabilă, dar și închisă, a fost nemulțumită și a vrut să renunțe, a luptat cu ea și a mers în continuare. Și a evoluat. Și a crescut. Și încă mai are de crescut. Sfârșit.

Hainele voastre au povești? Voi sunteți vreodată personaje? Vă permiteți să intrați într-un rol? Cum e rolul vostru?