Câinele-ninja
Ce si cum sunt parintii toxici

baie uda

În principiu, știu că dacă citiți articolul ăsta, (aproape) sigur sunteți femei. Aproape sigur aveți și un copil și aproape sigur și un partener. Sau dacă nu-l mai aveți acum, sigur l-ați avut la un moment dat și e foarte probabil să fi împărțit măcar la un moment dat în viața voastră casa cu un bărbat (iau în calcul media de vârstă a cititoarelor mele, conform statisticilor și cam așa presupun eu).

 

Hai în Comunitatea Părinților Implicați!

Acum mulți ani (10-15) era la modă o carte care zicea că femeile erau de pe o planetă, iar bărbații de pe alta. Mă rog, esența era că femeile și bărbații funcționează diferit și nu mai știu ce alte detalii, pentru că pe mine nu prea m-a prins cartea aia nici măcar pe vremea aia. Dar oricât aș încerca eu să neglijez diferențele alea, oricât aș încerca să văd și să cred că , băi, oamenii sunt diferiți doar pentru că sunt oameni și sunt, implicit, diferiți, nu pentru că unii au penis și alții vagin… nope. Realitatea mă pune la punct de fiecare dată.

Și poate știți și voi că lupta asta e reală. Și nu vorbesc despre ridicat capacul de la wc, că asta e deja old news și pot trăi cu ideea că de fiecare dată când mă duc la wc trebuie să las capacul jos. Vorbesc despre alte lucruri care se repetă ciclic în foarte multe case, case în care, întâmplător, trăiesc bărbați. În fine, acum mă amuză, pentru că am învățat să trăiesc cu ele și pentru că știu că părțile bune atârnă mult mai greu în balanța sănătății mele mentale, dar jur că îmi vine să înnebunesc câteodată când:

1. Intru în baie și e apă peste tot

Peste tot! Pe sus, pe jos, pe oglindă. Baltă pe gresia alunecătoare, baltă pe covorașul de baie, baltăăăăăă. Intru în baie și sunt ca în desenele animate cu Tom și Jerry, când Tom calcă pe o coajă de banană și alunecă pe spate. Sau îmi iau costumul de scafandru, ca să știu o treabă.

Dragii mei bărbați. Să facem o recapitulare. Dușul se folosește cu grijă, pentru a spăla pielea proprie. Dacă știți că nu îl puteți folosi cu grijă, puneți pereți de sticlă de sus până jos pe marginea căzii sau în jurul dușului, pentru că perdeaua de duș știu bine că e inutilă în contextele astea. Folosiți muuuuult silicon sanitar ca să îmbinați pe la colțuri sau pe unde mai poate curge apa, pentru că, vă zic din proprie experiență, cât timp face un bărbat duș, printr-o gărică de 1 cm pătrat se pot scurge două găleți de apă. E magie, vă jur!

Așa, după ce ați făcut duș, închideți apa și luați un prosop. Nu. Covorașul de baie, oricât de pufos și absorbant ar fi el, nu-i pus acolo ca să înghită 3 l de apă, ci ca să absoarbă niște apă puțină care a mai rămas DUPĂ ce v-ați șters cu prosopul în cadă, înainte să ieșiți și ca să nu alunecați pe gresia udă și să vă rupeți gâtul.

Dacă nici așa nu reușiți să nu înecați baia, există o invenție fantastică pe lumea asta, de care poate că nu ați auzit. E un gadget magic, o nebunie a tehnicii. Arată ca un băț care are la capăt niște firișoare dintr-un material textil realizat în laboratoarele de la NASA. Se utilizează extrem de ușor. Aparatul vă citește gândurile, așa că dacă plimbați capătul cu firișoarele prin lacul artificial de pe podeaua din baie, va absorbi lichidul inodor, incolor și insipid care m-ar putea face pe mine să-mi rup gâtul și toată lumea va fi fericită. Mulțumesc!

 

2. Alimentele alterabile zburdă voioase pe blatul din bucătărie

Inspir. Expir. Inspir. Expir. Laptele. Laptele este băutura aia albă care vine în sticle, cutii sau bidoane. Ei, băutura asta este foarte ușor alterabilă. Cu alte cuvinte, locul ei este în obiectul ăla argintiu, a cărui ușă, dacă o deschizi, permite accesul către tărâmul magic și rece, denumit ”interior de frigider”. Acolo ne ținem noi, cum s-ar zice, MÂNCAREA! Ca să nu se strice și s-o aruncăm la gunoi (asta în cel mai bun caz). Oameni au murit la revoluția tehnică (sau ce revoluție o fi fost) ca să avem noi un frigider și nu o cutie de lemn în care să băgăm gheață, așa că ce super ar fi dacă l-am putea și folosi! Mulțumesc!

3. Sticlele, bidoanele și farfuriile goale trăiesc în frigider

Știu că e departe coșul de gunoi și că e un efort în plus să mai faci doi pași ca să pui în chiuvetă farfuria aia goală, în loc s-o bagi în frigider, dar știi bine că viața tuturor din familia asta ar fi mai frumoasă dacă afurisitele alea de ambalaje ar ajunge la gunoi, nu lângă gunoi, pe gunoi, pe blat, înapoi în frigider, într-un dulap, etc.

Sigur știi ce e ăla un gunoi, pentru că dacă nu-l duci tu, ne înghite de vii :)) Așa că îți mulțumesc, în prealabil, că o să duci tot tu gunoiul după ce te întorci din călătoria de afaceri

4. Rufele murdare vegetează pe coșul de rufe

Viața asta n-are sens atunci când coșul de rufe e gol în interior, dar tu îți arunci tricourile murdare PE coșul de rufe. De ce PE și nu ÎN? Cât durează să ridici capacul și să-l lași la loc? Câtă energie îți consumă? De ceeeeeeeeeeee? În coșul de rufe stau bine acolo, e căldurică, e întuneric, e un spațiu în care se pot întâlni apoi cu alte tricouri murdare și pot discuta liniștiți, departe de ochiul nostru critic. ”Măi, pe tine unde te-a dus de te-a murdărit așa?” ”Păi eu l-am ajutat să vopsească masa aia super tare pe care au pus-o în sufragerie. Tu ce ai făcut cu viața ta? ”Meh, pe mine m-a purtat pe sub cămașă, la birou. Cred că trebuie să-mi găsesc un terapeut, pentru că devine din ce în ce mai grea claustrofobia asta”…

Mai sunt și altele, dar mi-am vărsat năduful pentru seara asta. Voi ce ați mai adăuga la listă?

Ar fi interesant să răspundeți și voi, bărbații, cu ce facem noi de vă scoatem din minți.

 

Miorlăiala copiilor

”Miorlăiala” copiilor e unul din comportamentele lor care îi deranjează cel mai tare pe adulți. Și pe care, cel mai des, adulții îl iau în derâdere. Până la urmă, nu urlă și nu plânge. Doar se miorlăie. Miorlăiala nu e de luat în serios, nu?

Ba da. Miorlăiala e

Cum facem să lucrăm de acasă… eficient!

Cine mă aude că pot lucra de acasă, dar că mi-am găsit totuși un birou unde să mă duc și de unde să lucrez, zice că-s nebună. Cum vine aia? Să poți lucra din intimitatea casei tale, de la biroul de lângă dormitor, din pijama, fără să te bârâie nimeni la cap, iar tu să alegi, ca o ciudată, să te îmbraci, să-ți cari laptopul după tine, să călătorești niște kilometri ca să ajungi la un birou? Pentru ce?

Câinele-ninja
Ce si cum sunt parintii toxici