Ghid de supraviețuire pentru proaspetele mame – 10 sfaturi utile!

Să vină o asistentă și să schimbe copilul!

Pentru că ele știau mai bine și puteau mai bine. Să vină și să ia copilul ăsta murdar și să mi-l aducă înapoi curat, cu scutec nou! Așa am funcționat în primele zile. Pierdută în spațiu. De fapt, ce zic eu… Nu în primele zile, ci în primele săptămâni. Nu eram deloc sigură pe mine. Și cum aș fi putut să fiu? Când habar n-aveam să fiu mamă, când copilul ăsta se născuse fără instrucțiuni de folosire și când instrucțiunile pe care le primeam de la alții nu erau universale? Mi-am intrat, ușor-ușor, în ritm. Dar la început a fost greu. Ce mi-ar fi plăcut atunci să știu, ca să-mi fie viața mai ușoară?

1. Viața nu trebuie să fie ca înainte, dar poate fi. E OK și așa, dar și așa

Auzeam în jurul meu despre mame model, care arătau la fel ca înainte de sarcină, imediat ce născuseră. Îmi aminteam de o tipă pe care o întâlnisem la salon, pe vremea când eram însărcinată. Venise să-și facă unghiile, iar manichiurista era uimită de cât de bine arăta. ”Păi, când ai născut?” ”Acum 5 zile” Wow… după 5 zile ea era ca scoasă din cutie, la manichiură? Și nu e vorba aici doar despre cum arăta, ci și despre ce făcea. Putea să iasă din casă la 5 zile de la naștere, fără copil, fără nimic? Oare chiar s-o fi simțit așa de bine cum spunea? Nu îi era dor de bebeluș? Nu era îngrijorată că plânge după ea? Poate da… Poate nu… Poate așa îi era ei ok. Poate așa credea ea că trebuie să-i fie ok. Esențial e că nici măcar nu era treaba mea.  Și tot esențial e că ce e ok pentru alții, nu e musai ok și pentru mine. Că e ok dacă eu la 5 zile de la naștere încă simt dureri mari. Că e ok dacă nu reușesc să ajung la salon. Că e ok inclusiv să nu-mi doresc să ajung la salon. Că e ok să fiu nepieptănată și să mă concentrez doar pe bebeluș. Sau că e ok să le fac pe amândouă, imperfect, cât să fim sănătoși mental amândoi. Tot ce vă face pe voi, pe tine și pe bebeluș, fericiți (sau ”nu nefericiți”) e perfect. Mai ales pentru perioada asta. Copiii cresc și timpurile alea, parcă demult apuse, revin. Copiii vor la bunici, în tabere, să doarmă la prieteni. Dă-ți timp și nu te grăbi să ajungi acolo. Nu pune presiune pe tine să poți face imediat ce ai născut tot ceea ce puteai face înainte. E minunat dacă poți să le faci. Dar e minunat și dacă nu poți să le faci…

2. Nu te izola

Faptul că am născut și că am mereu un copil după mine nu înseamnă că trebuie acum să mă izolez de specia umană. Am suferit mult pe tema asta, o vreme. Când toată ziua nu socializam decât cu doamna de la supermarket, iar când venea seara V. eram atât de nevorbită și de nesocializată, că îl zăpăceam…

Hai în Comunitatea Părinților Implicați!

Îmi era greu din punct de vedere logistic. E complicat cu căruciorul după tine, pentru că e greu pe borduri, pe scări, în zone înguste, în unele magazine. E complicat cu alăptatul, atunci când ți-e rușine să o faci în public. E complicat să pleci cu tot arsenalul după tine. Doar ai văzut peste tot că trebuie să fii super organizată ca mamă și să ai o geantă de cărucior de dimensiunile unei mașini mici.

După câteva luni (și – mai ales – la al doilea copil), am prioritizat diferit. Am lăsat căruciorul greoi și am pus copilul în wrap. Am învățat să alăptez din wrap, ca să nu mă mai stresez cu asta. Am selectat din arsenalul recomandat și am plecat cu o gentuță mică, dar suficientă, după mine. Cu ocazia asta, am reînceput să socializez. Am reînceput să ies la cafele (ce bine că nu se mai fumează în spațiile publice!), să mă plimb aiurea pe străzi, să mă văd cu prietenele fără copii, să bat librăriile și mallurile, să văd oameni, să-mi fac prieteni noi.

3. Pune-ți mintea la contribuție

De multe ori, faptul că centrul universului nostru e acum bebelușul, ne face să simțim că ne plafonăm. Dacă nu e cazul tău, mergi la punctul următor. Dar dacă e, dacă simți că ți-e dor de discuții inteligente, dacă simți că te ofilești intelectual sau practic, pune mâna și fă ceva. Învață limbi străine, fă cursuri de mărgelit, citește despre antropologie, economie sau ce te interesează pe tine. Citește în timp ce doarme bebelușul, sau în timp ce te plimbi prin parc, pune-ți cursurile audio în căști sau în boxele mașinii (când va mai crește copilul s-ar putea să nu mai fie de acord să asculte despre strategii de marketing, așa că profită acum, cât poți), caută audio-bookuri

Sunt multe cursuri pe care le poți face de acasă, în ritmul tău. Dacă simți că te plafonezi, nu te mai plafona!

4. Dormi

OK, asta e overrated. Și știu că după ce adoarme bebelușul ai nevoie de timpul tău. Dar… îl folosești eficient? Dacă faci ceva util pentru tine, care îți bucură sufletul, e ok. Dar dacă e ceva gol de sens, care nu face decât să treacă timpul și nu-ți aduce niciun beneficiu, oprește-te și culcă-te.

Energie primești din somn sau din lucrurile relevante pentru tine pe care le faci. Nu din scrollat obsesiv feedul de facebook și instagram timp de o oră.

5. Copilul nu ”trebuie”

Serios, fiecare copil e diferit și nu trebuie decât iubit și respectat. Dă foc tuturor cărților care îți propun soluții magice pentru o noapte de somn neîntreruptă, un bebeluș ”ascultător” sau mai știu eu ce. Nu există soluții magice. Există soluții care pot funcționa, dar cu mult efort din partea ta, deci frustrante. Și, de cele mai multe ori, afectând dezvoltarea naturală a copilului.

Atunci când îți e greu cu ceva, a schimba bebelușul nu e cea mai bună soluție (sunt delicată… aș vrea să spun că asta nu e o soluție deloc). Caută soluțiile în altă parte, caută ajutor, caută sprijin, schimbă mediul, schimbă rutina, schimbă așteptările.

6. Poartă-ți copilul

Multe din problemele tinerelor mame se rezumă la ”bebelușul nu stă deloc singur, iar eu nu apuc deloc să spăl rufe/gătesc/fac curat/altele”

Asta e problema cel mai simplu de rezolvat. Cere ajutor să înveți să porți un wrap/sling/ssc și pune bebelușul acolo. Poți găti cu el în sistem, poți da cu aspiratorul, poți face orice. Reticența multor mame vine din motive ce nu au nicio legătură cu purtatul în sine, ci mai degrabă cu așteptările pe care ea le are de la copil și viața ei. E adevărat, am fost crescuți diferit, vedem la televizor modele diferite de copii, unii care stau și se joacă singuri, dorm singuri după ce mama a stins lumina și se mai trezesc dimineața, dar asta nu e norma. Astea sunt, mai degrabă, excepțiile.

Nu vrei să-ți porți bebelușul în brațe? De ce? Ia o pauză și gândește-te, pe bune. Te doare spatele? Sau te temi de cuplul malefic Senvață Înbrațe? Gândește rațional. Până la ce vârstă te temi că va cere să fie purtat? Ce o să se întâmple dacă n-o să mai vrea jos din brațe? Toate temerile au soluții. Te temi că o să fie nevoie să-l porți în brațe până când o să fie prea greu? Ok. Atunci, când o să fie prea greu, o să-l dezveți, dacă va fi nevoie. Te temi că n-o să mai vrea să stea și cu altcineva? E perfect normal să te prefere pe tine. Cu toate astea, în ciuda purtatului în brațe, copilul poate dezvolta o relație și cu alt adult, nu?

Caută bine temerea reală. Și caută-i și soluția. Te provoc: soluția să fie diferită de ”nu-l port, mai bine îl învăț să stea și singur” 🙂

7. Renunță la pijamale

Știu, sunt confortabile. În primele săptămâni de viață ale copilului sunt o uniformă minunată. Dar, să petreci 2 ani în pijamale e cam mult. Chiar dacă stai mult timp pe acasă, cumpără-ți niște haine de casă drăguțe. Ia copilul la baie cu tine, poartă-l dacă e nevoie și piaptănă-te. Pune-ți și un rimel pe gene, dacă reușești. Dacă nu, e ok. Dar ieși din pijamale!

Poartă fusta aia de piele care îți place. Poartă tutu-ul ăla turcoaz. Ce-o să se întâmple? Se vor murdări dacă te tăvălești pe jos cu copilul? Foarte bine. De-asta avem mașină de spălat și servicii de curățenie.

Pune ceva pe tine care să te facă să zâmbești atunci când te uiți în oglindă sau când îți faci un selfie cu bebelușul.

8. Încearcă să alăptezi

Știu că poate părea dificil și dureros și complicat și obositor. Dar poate să nu fie așa. Poate să fie chiar mai simplu decât hrănitul cu biberon. Pe lângă faptul că așa e natural să facem și că asta e cea mai sănătoasă variantă pentru bebeluș și pentru tine, poate chiar să-ți fie și ție mai simplu. Gândește-te: nu ai biberoane de spălat, nu trebuie să cumperi lapte praf, când pleci în oraș nu trebuie să iei termosuri cu tine, nu trebuie să te întorci acasă pentru că ai uitat sau nu-ți mai ajunge laptele praf/apa, în concedii e de vis, noaptea nu trebuie să fugi până la bucătărie șamd.

Dacă simți că e dureros, să știi că nu așa trebuie să fie. Deci, dacă e dureros, ceva nu se întâmplă ok acolo. Cheamă un consultant în alăptare (certificat IBCLC) să te ajute. 

9. E OK să nu le poți face pe toate

Nu, pe bune. Chiar e OK. Și cine nu e de acord cu asta, să fie sănătos. Dar, în primul rând, tu trebuie să fii de acord cu asta. Și să stabilești niște limite. Știu că soțul vrea o ciorbă caldă când ajunge seara acasă și că mama vrea să-i primești pe verii nu știu care, ca să vadă copilul, și că soacra se așteaptă să ai perdelele și geamurile curate și că prietenii vor să-i primești cu prăjituri și suc. Spune-le că nu poți. Și cere-le ajutorul. Nu reușești să gătești o ciorbă. Soțul vrea musai? Găsiți alte soluții. Să gătească altcineva pentru voi o vreme. Să o mănânce la restaurant. Să o comandați acasă. Să o pregătească el… Fă-te auzită! ”Nu pot! Ajutați-mă!”

10. Include și tatăl

Știu, nu schimbă scutecul la fel de bine ca tine, nu-i ține capul suficient de bine, deranjează tot sertarul de haine atunci când caută o pijama… Lasă-l să încerce. Lasă-l să se implice. Lasă-l să învețe. Nici tu nu schimbai scutecul la fel de repede ca acum. Și nici nu-i țineai capul prea bine. Și intrai în panică atunci când nu găseai ceva ce-ți trebuia. Dar, pentru că petreci atâtea ore cu bebelușul și pentru că ai exercițiu, le faci mult mai repede și mai bine acum. Lasă-l și pe el să exerseze.

De multe ori, clientele mele se plâng de soți. Că nu ajută, că nu petrec timp cu copilul. Dar, când ne întoarcem la perioada de după nașterea bebelușului, aflăm că tații au fost excluși din uniunea mamă-bebe… Nu ajunge acolo. Iar dacă îl vezi că evită, ei bine… află că și lui îi e frică. Și că cea mai bună metodă să scape de frică e să vadă că poate. Încurajează-l, oferă-i ocazii, susține-l. Nu-l opri, nu-l încurca, nu-l critica. Nu uita, sunteți în aceeași echipă 😉

Iar ASTA este pentru tați…