Cum organizezi o petrecere de revelion într-un apartament mic
Încă 30 de idei de cadouri care nu sunt jucării (partea a II-a)

– Am nevoie de un om pe canapea. Să stea, așa, într-o parte. E prea goală poza. Fip, vrei să fii modelul meu?

Ema e fotograf amator. Are aparatul ei, primit anul trecut, cardul ei, un album foto (în care încă n-a pus nicio poză), poze puse în rame prin casă.

Acum că am făcut și noi, în sfârșit, bradul, îmi zice că îmi trebuie musai un fotograf profesionist, care să îl pozeze. Iar în timp ce poza bradul, a lovit-o inspirația, și a decis că-i musai să pozeze și canapeaua. Cum canapeaua fără subiect e ca cerul fără stele, a început să-l direcționeze pe Fip cum să stea, în ce unghi, în ce poziție, cum să se așeze față de lumină, etc.

În timp ce Fip se așezase (în picioare) exact în poziția dorită de fotograf, în sfârșit!, pe fotografă o mai lovește și altă inspirație.

– Mă scuzați, fug la baie. Am o treabă foarte urgentă. 

În timpul ăsta, eu curățam cartofi în bucătărie. Ne-am luat de Black Friday un Airfryer și profităm de el cât se poate.

Azi în meniu: friptură la multicooker de vită argentinană cu ceapă roșie, românească, sare himalayană și piper spaniol (globalizarea la bucătărie) cu cartofi făcuți la airfryer. În traducere liberă, timp de preparare cât o fi, apoi dulce libertate, pentru că nu trebuie să le mai și păzesc până sunt gata, nici să amestec în ele, nici nu sare nimic pe nicăieri. Bucuria oricărei adevărate gospodine.

Deci, da. Preparam ingredientele, în timp ce ascultam monologul din baie.

Poate știți (sau nu) despre mine, dar eu nu cred în Moș Crăciun sau în magia de Crăciun. Nici în Dumnezeu. Nici în Allah. Nici în Buddha. Cred în mine, cred în bunătate, cred în iubire, cred în respect, cred în liber arbitru, cred în responsabilitatea faptelor și vieții proprii. Cred în multe, până la urmă. Ei, astăzi parcă mi se clatină pragmatismul și necredința asta.

Monologul din baie, transformat în dialog cu mine, zicea așa:

– Mami, a ieșit. Nu poza, ci caca. Și știi ceva? Vreau să-i fac o poză. Să-i fac o poză pe care să o păstrez amintire. 

OMG, aud bine. Sper doar să nu vrea să o și înrămăm. Tai, în continuare la cartofi, imaginându-mi cum o să-i arate ea pozele făcute de ea lui Buni, printre care și asta. Sau… cum o să salvăm pozele ei pe laptop, fie eu, fie ta-su, și apoi, într-o prezentare foarte importantă, sau pur și simplu cu oameni necunoscuți, o să selectăm fix poza asta din greșeală, îngrețoșând teribil auditoriul.

 

Apoi mă gândesc cum orice mamă normală de pe lumea asta ar explica fetiței ei fotograf că așa ceva nu se pozează, că nu se face, că nu trebuie. Mda, doar că eu nu sunt ”orice mamă normală de pe lumea asta”, așa că înghit în sec și îmi dau seama că nu voi face asta.

Dialogul se transformă iar în monolog. La un moment dat, aud:

– C-A-R-D-P-L-I-N. Maaaami, pe ecran scrie că e plin cardul. Nu mai pot să fac nicio poză.

Oh, da… Mulțumesc Providenței, lui Moș Crăciun, lui Dumnezeu, lui Allah sau lui Buddha, sau oricui a reușit această minunată faptă de Crăciun. Din fericire, a tras apa înainte să golim cardul. Magia există!

Și bloggerii au facturi și-s oameni

Rupture - O părere

Și cu ocazia asta mi-am amintit despre ce vor și ce nu vor oamenii să vadă pe un site sau pe un blog și cât respect am pentru cei care, în condițiile astea, tot reușesc să se întrețină din blogging.

Rupture - O părere

Cum să (nu) faci să ai NINISTE la grădiniță

Diabetul gestațional - Interviu cu Diana Știrbu
Când proiectăm asupra copilului

Într-o astfel de seară, când orologiul urma să bată orele 10 trecute fix, Fip deschide discuția:
– Mami, câteodată e ulât la gădăniță.
Hait!

Diabetul gestațional - Interviu cu Diana Știrbu
Când proiectăm asupra copilului

Balul Britanic – ediția din 2018

Spovedania unui preot ateu - o părere
Idei de folosit mostrele de parfum

Tot anul trecut am fost și la un eveniment organizat de ei, la Balul Britanic. M-a atras atunci miza caritabilă a evenimentului, dar când am ajuns acolo, tare m-am bine. Am văzut mulți copii veseli, îmbrăcați ca de bal, multă bucurie și libertate de mișcare, am văzut un mix (bun 🙂 ) între

Spovedania unui preot ateu - o părere
Idei de folosit mostrele de parfum

Idei de amenajare a băii – Oglinda

6 cărți despre frați
Ce să faci în loc să-ți obligi copilul să-și ceară scuze

Bine, e mult spus că le-am ales, pentru că în una dintre băi mobila a fost construită de soțul meu cel priceput. Și pentru că mobila este ușor deosebită în baia aceea, la fel trebuia să fie și oglinda

6 cărți despre frați
Ce să faci în loc să-ți obligi copilul să-și ceară scuze

8 lucruri pe care și le doresc proaspetele mame de 8 martie

Luptele pentru putere cu copiii și cum ieșim din ele?
De ce sunt eu asistenta copiilor mei

Așadar, ce își doresc mamele mainstream de bebeluși (adică exact categoria majoritară de femei care are în grijă și un bebeluș, și o casă, și mâncare, și vase, și rufe) de 8 martie? Sau în oricare altă zi?

Luptele pentru putere cu copiii și cum ieșim din ele?
De ce sunt eu asistenta copiilor mei

De ce sunt eu asistenta copiilor mei

8 lucruri pe care și le doresc proaspetele mame de 8 martie
Va fi vreodată suficient?

Cu toate astea, de 5 ani sunt secretară. Secretara copiilor mei. Inițial aveam un singur șef. Acum sunt doi…
De ce sunt eu secretara copiilor mei?

8 lucruri pe care și le doresc proaspetele mame de 8 martie
Va fi vreodată suficient?

Cum m-am căsătorit eu a doua oară

Va fi vreodată suficient?
Tartă rapidă din resturi

Acum, însă, aș face lucrurile altfel. Aș simplifica multe lucruri, ca să mă pot bucura și mai tare de tot. Ca să fiu mai conectată la moment, la oamenii din jurul meu, ca să simt chiar că sărbătorim … iubirea. Despre asta e vorba, până la urmă, nu?

Va fi vreodată suficient?
Tartă rapidă din resturi

Un viscol de gânduri, emoții și trăiri

Tartă rapidă din resturi
Decizia de a adopta

Așa că am ieșit. Am deschis larg ușa și m-a orbit. Mi-am adunat tot curajul, l-am ținut strâns în brațe și am ieșit afară. Soarele ardea umilitor peste corpul meu.

Tartă rapidă din resturi
Decizia de a adopta

Stil de iarnă pufos

Zilele astea trec prin așa o stare, de nu m-aș mai da jos din pătură. Dacă s-ar putea să nici nu mă dau jos din pat, asta ar fi și mai super. M-aș trezi de dimineața, mi-aș face o cafea și m-aș băga înapoi în plapumă. La prânz m-aș mai trezi o dată și aș mânca o supă...
Cum organizezi o petrecere de revelion într-un apartament mic
Încă 30 de idei de cadouri care nu sunt jucării (partea a II-a)