Rețetă delicioasă de turtă dulce (fără zahăr)
Bolovanul pasiv-agresiv care mi-a spart bula

inspiratia zilei

 

E ora 11.30. Am ajuns la birou acum o oră și jumătate și de atunci am deschisă în față coala asta albă, virtuală, care așteaptă să fie scrisă. Era prioritatea pentru dimineața asta. Ce am făcut, în schimb? Mi-am pus cremă pe față, am dat 14 mailuri, dintre care nu toate urgente, am căutat pe google numele stră-străbunicilor mei, curioasă de ce o să mai găsesc, am dezbătut o teorie cu colega mea de birou, am citit și m-am implicat activ în niște discuții referitoare la importanța Regelui Mihai I în istoria recentă și mai puțin recentă a țării noastre, am tras de o cafea, am vorbit la telefon.

Foaia, a rămas tot goală, în ciuda mea, în fața mea. Vorba bunică-mii, ”tai, tai, și tot mic rămâne”. Așa și eu. ”Amân, amân și tot nu se scrie singură”.

Amânarea asta mi-a mâncat sufletul o bună parte din viața mea. Aveam ceva de făcut? Amânam până când trebuia să fac totul în stres, ca să termin fix cu o secundă înainte de deadline. Sau amânam până când mai era nițel și îmi bătea careva obrazul că n-am făcut.

 

Ce lucruri amân?

Am stat și m-am gândit. Ce amân? Că doar nu amânam lucrurile care îmi făceau plăcere, nu? Nu pe toate. Într-adevăr, nu amânam atunci când era ceva de schimbat lumea. De luptat cu cineva sau cu ceva. De apărat o idee, o valoare. De construit. De ajutat. De îmbunătățit. În general, lucruri care îmi aduceau satisfacție emoțională, pe alea nu le amânam.

Dar amânam restul. Să mănânc. Să dau un email. Să scriu un text. Să mă ridic din pat. Să sun pe cineva. Invariabil ajungeam să uit, să amân prea mult, să se adune prea multe și să simt că nu le mai fac față. Era clar că nu mai puteam funcționa așa, ba chiar mă întrebam cum de am funcționat vreodată așa.

 

De ce amân lucrurile?

Am identificat în primul și în primul rând de unde vine amânarea asta. Ce o generează și ce generează ea mai departe. Care sunt tiparele, de unde vin ele. N-o să vi le dezvălui, pentru că fiecare dintre noi are tiparul său. Poți să amâni ceva pentru că n-ai învățat niciodată inițiativa, poți să amâni ceva pentru că ți-e teamă că o să dai greș sau poți să amâni ceva pentru că ți-e teamă că o să reușești. Sau alte ”poți să”. Motive sunt multe.

Deci da. Mi-am dat seama de unde vine. M-a ajutat asta cu ceva? Parțial. M-a ajutat să-mi dau seama că nu sunt eu o nasoală care amână din rele intenții și mi-am putut acorda nițică autocompasiune. Dar mai departe de atât nu s-a întâmplat nimic.

Am amânat în continuare, conștientă de unde vine amânarea și ce se întâmplă cu mine atunci când amân. Până într-o dimineață când m-am trezit la viață. ”Măi, dar nu mai pot așa. Îmi e greu să funcționez așa, e prea multă presiune. Și, în plus, ce lecție îi învăț eu pe copiii mei. Acum e momentul să schimb”.

 

Ce-am făcut ca să nu mai amân lucrurile?

Și mi-am propus ca din acel moment, de fiecare dată când constat că amân, să mă ridic fain frumos de pe scaun și … să fac. Pur și simplu așa, împotriva voinței mele, sau din pura mea voință.

A funcționat? Da! A fost greu? Nu foarte. Mai uit câteodată? Da. Ca azi dimineață.

Așa că dacă și tu amâni, încearcă să-ți dai seama de unde vine amânarea asta. Dar, mai presus decât asta, pune mâna și fă! Just like that. Fără scuze și fără justificări! Ridică-te de pe scaun, pune un zâmbet pe față (sau trage o înjurătură, dacă simți că te ajută asta) și pune mâna și fă.

Atât. Și iaca, am făcut și eu azi ce aveam de făcut. Să vedem ce e următorul lucru pe listă…

Amân lucrurile. Și tu?

Rețetă delicioasă de turtă dulce (fără zahăr)
Bolovanul pasiv-agresiv care mi-a spart bula

Amânarea asta mi-a mâncat sufletul o bună parte din viața mea. Aveam ceva de făcut? Amânam până când trebuia să fac totul în stres, ca să termin fix cu o secundă înainte de deadline. Sau amânam până când mai era nițel și îmi bătea careva obrazul că n-am făcut.

Rețetă delicioasă de turtă dulce (fără zahăr)
Bolovanul pasiv-agresiv care mi-a spart bula

Unde sunt tații?

Ce faci când nu mai poți? Nu. Nu mai poți puțin.
Noi, copiii din Bahnhof Zoo - O părere

– Observ că ați vorbit foarte mult despre mame. Despre ce pun mamele în farfuria copiilor, despre ce fac ele pentru copiii lor. Și mă întreb unde sunt tații. De ce nu vorbim și despre ei? 

Ce faci când nu mai poți? Nu. Nu mai poți puțin.
Noi, copiii din Bahnhof Zoo - O părere

Despre bătrânețe și responsabilități

Cum să scapi de păduchi
Ce-o fi fost în capul meu?

Părerea mea e diferită și probabil că o să-mi atrag multe antipatii după articolul ăsta. Părerea mea e că respectul nu vine odată cu un spermatozoid și un ovul pe care le-ai dat. Nu vine nici odată cu vârsta, nici sub presiunea familiei sau societății. Eu cred că a-ți îngriji părintele bătrân și bolnav nu e o îndatorire care vine automat, scrisă în certificatul de naștere, ci e o decizie pe care trebuie să o ia fiecare dintre noi. E o întrebare la care trebuie să răspundem, simplu, cu ”da” sau cu ”nu”.

Cum să scapi de păduchi
Ce-o fi fost în capul meu?

33 de zile cu intenție

3 lucruri pe care să le știi în alegerea culorilor pentru camera copilului
3 lucruri - Cum să ne lăudăm copiii fără să-i stricăm

Carevasăzică, în concluzie, dacă tot împlinesc 33 de ani, o să încep mâine cu #33dezilecuintenție, o provocare care să mă facă să trăiesc mai conștient, pentru că, pentru mine, despre asta e vorba.

3 lucruri pe care să le știi în alegerea culorilor pentru camera copilului
3 lucruri - Cum să ne lăudăm copiii fără să-i stricăm

Cum facem să lucrăm de acasă… eficient!

Idei îndrăznețe de amenajare a holurilor
3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cine mă aude că pot lucra de acasă, dar că mi-am găsit totuși un birou unde să mă duc și de unde să lucrez, zice că-s nebună. Cum vine aia? Să poți lucra din intimitatea casei tale, de la biroul de lângă dormitor, din pijama, fără să te bârâie nimeni la cap, iar tu să alegi, ca o ciudată, să te îmbraci, să-ți cari laptopul după tine, să călătorești niște kilometri ca să ajungi la un birou? Pentru ce?

Idei îndrăznețe de amenajare a holurilor
3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Eu, copilul etern

Cărți cu dinozauri pentru copii
Agresivitatea copiilor

Ăsta a fost unul din cele mai profunde momente din viața mea. Mai dureroase, mai ca un deget care apasă pe o rană purulentă. Acum că îmi amintesc, încă îmi mai sună în minte. ”Pare să fie un loc tare singur acolo” și ”Câți ani ai acum?”.

Cărți cu dinozauri pentru copii
Agresivitatea copiilor

Despre plâns – o perspectivă diferită

Ce culoare are NU?
Amintiri din copilaria Emei

Mda… și mie îmi cam dădea cu virgulă. Mă uit la mine. Da, sunt dăți când am nevoie de un plâns bun, care mă răcorește și mă face să mă simt om din nou. Dar rar. Foarte rar. În niciun caz la fiecare colț de stradă cum tot citeam prin diverse articole sau cărți, sau auzeam la tot felul de experți sau persoane cu multă încredere în experții ăștia.

Ce culoare are NU?
Amintiri din copilaria Emei

Depresia postpartum

Comunitatea Mamelor Reale
Dacă voi nu mă vreți, eu oricum nu vă voiam

Depresia postpartum nu o afectează doar pe mamă, ci și copilul. Din păcate, copilul poate fi afectat pe termen lung, deoarece interacțiunea cu mama este trunchiată exact în momentul în care bebelușul începe să-și însușească astfel de deprinderi

Comunitatea Mamelor Reale
Dacă voi nu mă vreți, eu oricum nu vă voiam

Lista mea de 7 fapte bune pentru decembrie 2017

Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați
Cum a descoperit Fip o metodă revoluționară de a calcula numărul PI

Despre asta am mai scris eu, inclusiv despre cum putem include copiii în ritualul ăsta al nostru de generozitate, de a da înapoi din bunul și frumosul nostru, am mai scris aici. Dar astăzi n-o să povestesc despre lucruri generale, ci o să vă dau idei punctuale, cu ce am ales eu să fac în luna decembrie pentru a da mai departe din ce am eu, din ce pot eu, din ce e nevoie de la mine.

Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați
Cum a descoperit Fip o metodă revoluționară de a calcula numărul PI

Neconditionat

Trusa de machiaj - Strictul necesar
Cum am invatat eu sa cheltuiesc mai putini bani

Oh, ce subiect greu pentru ziua de astăzi. Necondiționat. Ce-o fi necondiționatul ăsta? Că mulți dintre noi habar n-avem.
Mai țineți minte când erați adolescenți în focurile iubirii, cum vă întrebați partenerii ”Da tu de ce mă iubești?”
Pentru că ai ochii albaștri, pentru că ești inteligentă, pentru că ai fundul bombat și mergi bine pe tocuri, pentru că citim aceleași cărți, pentru că mă simt bine cu tine… Și de multe ori parcă nici nu știați ce să răspundeți, nu? Și inventați pe loc ceva, că parcă nu era ok să vă uitați ca un schnauzer la ecuații cu trei necunoscute, nu dădea bine.

Trusa de machiaj - Strictul necesar
Cum am invatat eu sa cheltuiesc mai putini bani
Rețetă delicioasă de turtă dulce (fără zahăr)
Bolovanul pasiv-agresiv care mi-a spart bula