Rețetă delicioasă de turtă dulce (fără zahăr)
Bolovanul pasiv-agresiv care mi-a spart bula

inspiratia zilei

 

E ora 11.30. Am ajuns la birou acum o oră și jumătate și de atunci am deschisă în față coala asta albă, virtuală, care așteaptă să fie scrisă. Era prioritatea pentru dimineața asta. Ce am făcut, în schimb? Mi-am pus cremă pe față, am dat 14 mailuri, dintre care nu toate urgente, am căutat pe google numele stră-străbunicilor mei, curioasă de ce o să mai găsesc, am dezbătut o teorie cu colega mea de birou, am citit și m-am implicat activ în niște discuții referitoare la importanța Regelui Mihai I în istoria recentă și mai puțin recentă a țării noastre, am tras de o cafea, am vorbit la telefon.

Foaia, a rămas tot goală, în ciuda mea, în fața mea. Vorba bunică-mii, ”tai, tai, și tot mic rămâne”. Așa și eu. ”Amân, amân și tot nu se scrie singură”.

Amânarea asta mi-a mâncat sufletul o bună parte din viața mea. Aveam ceva de făcut? Amânam până când trebuia să fac totul în stres, ca să termin fix cu o secundă înainte de deadline. Sau amânam până când mai era nițel și îmi bătea careva obrazul că n-am făcut.

 

Ce lucruri amân?

Am stat și m-am gândit. Ce amân? Că doar nu amânam lucrurile care îmi făceau plăcere, nu? Nu pe toate. Într-adevăr, nu amânam atunci când era ceva de schimbat lumea. De luptat cu cineva sau cu ceva. De apărat o idee, o valoare. De construit. De ajutat. De îmbunătățit. În general, lucruri care îmi aduceau satisfacție emoțională, pe alea nu le amânam.

Dar amânam restul. Să mănânc. Să dau un email. Să scriu un text. Să mă ridic din pat. Să sun pe cineva. Invariabil ajungeam să uit, să amân prea mult, să se adune prea multe și să simt că nu le mai fac față. Era clar că nu mai puteam funcționa așa, ba chiar mă întrebam cum de am funcționat vreodată așa.

 

De ce amân lucrurile?

Am identificat în primul și în primul rând de unde vine amânarea asta. Ce o generează și ce generează ea mai departe. Care sunt tiparele, de unde vin ele. N-o să vi le dezvălui, pentru că fiecare dintre noi are tiparul său. Poți să amâni ceva pentru că n-ai învățat niciodată inițiativa, poți să amâni ceva pentru că ți-e teamă că o să dai greș sau poți să amâni ceva pentru că ți-e teamă că o să reușești. Sau alte ”poți să”. Motive sunt multe.

Deci da. Mi-am dat seama de unde vine. M-a ajutat asta cu ceva? Parțial. M-a ajutat să-mi dau seama că nu sunt eu o nasoală care amână din rele intenții și mi-am putut acorda nițică autocompasiune. Dar mai departe de atât nu s-a întâmplat nimic.

Am amânat în continuare, conștientă de unde vine amânarea și ce se întâmplă cu mine atunci când amân. Până într-o dimineață când m-am trezit la viață. ”Măi, dar nu mai pot așa. Îmi e greu să funcționez așa, e prea multă presiune. Și, în plus, ce lecție îi învăț eu pe copiii mei. Acum e momentul să schimb”.

 

Ce-am făcut ca să nu mai amân lucrurile?

Și mi-am propus ca din acel moment, de fiecare dată când constat că amân, să mă ridic fain frumos de pe scaun și … să fac. Pur și simplu așa, împotriva voinței mele, sau din pura mea voință.

A funcționat? Da! A fost greu? Nu foarte. Mai uit câteodată? Da. Ca azi dimineață.

Așa că dacă și tu amâni, încearcă să-ți dai seama de unde vine amânarea asta. Dar, mai presus decât asta, pune mâna și fă! Just like that. Fără scuze și fără justificări! Ridică-te de pe scaun, pune un zâmbet pe față (sau trage o înjurătură, dacă simți că te ajută asta) și pune mâna și fă.

Atât. Și iaca, am făcut și eu azi ce aveam de făcut. Să vedem ce e următorul lucru pe listă…

Neconditionat

Trusa de machiaj - Strictul necesar
Cum am invatat eu sa cheltuiesc mai putini bani

Oh, ce subiect greu pentru ziua de astăzi. Necondiționat. Ce-o fi necondiționatul ăsta? Că mulți dintre noi habar n-avem.
Mai țineți minte când erați adolescenți în focurile iubirii, cum vă întrebați partenerii ”Da tu de ce mă iubești?”
Pentru că ai ochii albaștri, pentru că ești inteligentă, pentru că ai fundul bombat și mergi bine pe tocuri, pentru că citim aceleași cărți, pentru că mă simt bine cu tine… Și de multe ori parcă nici nu știați ce să răspundeți, nu? Și inventați pe loc ceva, că parcă nu era ok să vă uitați ca un schnauzer la ecuații cu trei necunoscute, nu dădea bine.

Trusa de machiaj - Strictul necesar
Cum am invatat eu sa cheltuiesc mai putini bani

Rezoluții pe 2018

Program de mamă fără copii
Voi ce cadouri ați luat? O pompă de apă, o parcare pentru mașini, un șemineu?

Când am decis că voi fi freelancer, m-am pus frumușel la masă și am început să mă gândesc de unde și cum să încep. Google îmi propunea o mie de soluții magice, toate cursurile pe care le-am ascultat propuneau aceleași soluții la fel de magice, cărțile pe care le citeam îmi propuneau aceleași soluții magice.

Program de mamă fără copii
Voi ce cadouri ați luat? O pompă de apă, o parcare pentru mașini, un șemineu?

Iubeste-te tu

Despre homeschooling, cum vad eu
Eu vreau sa-l ajut pe Robert

E ora 15.00 şi încă nu te-ai spălat pe dinți pe ziua de azi. Au trecut chiar şi vreo două zile de când te-ai pieptănat ultima oară. Însă e foarte important să ştii pe unde îţi e deodorantul. Asta chiar e, pentru că nici de duş nu ai mereu timp, deşi eşti acasă aproape toată ziua…

Despre homeschooling, cum vad eu
Eu vreau sa-l ajut pe Robert

”Nu te mai uita la copilul meu” – O perioadă care a trecut

Călătoria copiilor mei prin toate emoțiile - în 9 minute
Printese și acte caritabile - Jocuri de copil și de adult

De când sunt mamă m-am schimbat mult. Nu doar că m-am schimbat mult față de cum eram eu înainte de copii, dar m-am schimbat mult și față de cum eram eu la începutul călătoriei mele de mamă.
Era o vreme în care nu te puteai uita la copilul meu

Călătoria copiilor mei prin toate emoțiile - în 9 minute
Printese și acte caritabile - Jocuri de copil și de adult

Secretul unei relații de succes, explicat copiilor

Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii
Cum ne putem îmbunătăți calitatea vieții prin utilizarea unui purificator de aer

Ema: Auzi mami, dar voi nu vă certați niciodată?
Fip: Da, nu vă sitați nisiodată?
Mă uit așa lunguț la ei. Cine să nu ne certăm? Acum 2 minute măcinam migdale pentru tort și mâncau zmeura pentru cremă. De unde o fi pornit discuția asta?

Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii
Cum ne putem îmbunătăți calitatea vieții prin utilizarea unui purificator de aer

Despre bătrânețe și responsabilități

Cum să scapi de păduchi
Ce-o fi fost în capul meu?

Părerea mea e diferită și probabil că o să-mi atrag multe antipatii după articolul ăsta. Părerea mea e că respectul nu vine odată cu un spermatozoid și un ovul pe care le-ai dat. Nu vine nici odată cu vârsta, nici sub presiunea familiei sau societății. Eu cred că a-ți îngriji părintele bătrân și bolnav nu e o îndatorire care vine automat, scrisă în certificatul de naștere, ci e o decizie pe care trebuie să o ia fiecare dintre noi. E o întrebare la care trebuie să răspundem, simplu, cu ”da” sau cu ”nu”.

Cum să scapi de păduchi
Ce-o fi fost în capul meu?

Victime devenite agresori, sau de ce să nu ne lovim copiii

Povestea Cristinei, un adult care încă lucrează să vindece traumele legate de violența din familie
Ce facem când un bebeluș se îneacă

Suntem o generație de părinți cu traume. Nu sunt traumele noastre, sunt traumele părinților noștri, pe care le-am preluat și le ducem mai departe. Sunt bagajele lor grele, pline cu lucruri dureroase, pe care ni le-au pus în cârcă pentru că nu le mai puteau duce singuri și acum suntem prinși.

Povestea Cristinei, un adult care încă lucrează să vindece traumele legate de violența din familie
Ce facem când un bebeluș se îneacă

Cum facem să lucrăm de acasă… eficient!

Idei îndrăznețe de amenajare a holurilor
3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cine mă aude că pot lucra de acasă, dar că mi-am găsit totuși un birou unde să mă duc și de unde să lucrez, zice că-s nebună. Cum vine aia? Să poți lucra din intimitatea casei tale, de la biroul de lângă dormitor, din pijama, fără să te bârâie nimeni la cap, iar tu să alegi, ca o ciudată, să te îmbraci, să-ți cari laptopul după tine, să călătorești niște kilometri ca să ajungi la un birou? Pentru ce?

Idei îndrăznețe de amenajare a holurilor
3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cărți inteligente pentru părinți (și nu numai)

Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță...
Cei mai bogați români din 2017 - discuții cu copiii despre bani

Citesc tot felul de cărți, dar, în general mă cam feresc de cărți autosuficiente, care îți promit bunăstare, bogăție, fericire și o viață în rai în 5-7-9-10 pași simpli sau mai complicați. Cu alte cuvinte, n-o să prea găsiți în recomandările mele bestselleruri care să ne îmbunătățească viața.

Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță...
Cei mai bogați români din 2017 - discuții cu copiii despre bani

Bolovanul pasiv-agresiv care mi-a spart bula

Amân lucrurile. Și tu?
Rețetă ultrarapidă de tocăniță de vită

Am vrut să încep articolul scriind că ”am avut noroc să trăiesc într-o bulă”. Am luat o pauză, am respirat și m-am gândit mai bine. Nu am avut noroc. Mi-am clădit-o. E un merit al meu, pe care e ok să mi-l asum. Mi-am clădit o bulă, în care trăiesc, cât pot eu de departe de comportamente care să mă doară.

Amân lucrurile. Și tu?
Rețetă ultrarapidă de tocăniță de vită
Rețetă delicioasă de turtă dulce (fără zahăr)
Bolovanul pasiv-agresiv care mi-a spart bula