Idei de cadouri pentru bărbați - 10+ idei de gadgeturi
Căderea părului la femei

Stateam in dimineata asta si ma gandeam: „Oare ce sa mai scriu eu pentru serialul vietii noastre?”

In ultima vreme, lucrurile au fost destul de asezate. Nu stiu cum, probabil pentru ca eu am fost mai asezata, probabil pentru ca eu am avut mai putine nevoi neimplinite, probabil pentru ca eu am fost mai echilibrata emotional. Asa au fost si copiii, cu exceptia situatiilor limita, care au loc in casele tuturor. Cel putin sper ca n-au loc doar la noi. Ma refer la dorinta copilului mic de a detine tot de pe lumea asta, de la aer pana la jucarii. Desigur, manifestarea acestei dorinte e intotdeauna foarte intensa. Siroaie de lacrimi se scurg atunci cand paltonul meu nu e al lui, ci al meu si atunci cand sora lui vrea sa coboare din masina pe aceeasi usa pe care a urcat el. Sau in alte situatii similare.

In fine…  Si cum conduceam eu azi dimineata spre gradinita si imi puneam acea intrebare in minte, ma trazneste.

Nu stiu daca ati vazut filmuletul cu mama urs panda, care a tot circulat saptamanile astea pe retelele de socializare. Daca nu l-ati vazut, vi-l descriu. O mama urs panda sta linistita in fund si mananca niste bambus. In spatele ei, un pui de urs panda isi face de lucru. La un moment dat, mama de urs panda este lovita de simtul responsabilizarii si pare sa-si aminteasca brusc despre existenta puiului. Se intoarce, bulversata, pentru a se asigura ca puiul e inca acolo. Imaginea e foarte amuzanta. Fix asa m-am trezit si eu din reverie.

Citește mai departe

Despre mine

Despre mine, cea de după copii Despre mine înainte de copii v-aș scrie multe, aș avea multe de împărtășit, dar nu mai are rost. Eu, înainte de copii, nu mai exist. Acum exist doar eu, cea de după copii. Da, înainte să am copii, nu aveam fire de păr albe în cap. Asta...

Vocea Ta: Tu stai aici şi plângi – Joc de conectare

”Încă una care mă ia cu conectarea” Când nu suntem conectate e de rău. Ea plânge, eu clocotesc, ea trântește, eu pufnesc, ea țipă, eu mă iau de cap. Și când e așa, sigur sigur trebuie să ne conectăm. Știu că poate o să-ți dai ochii peste cap și o să te gândești ”Încă...

Episodul 11: Doi parinti scapati de acasa…

Ce facem acum fara copii?
Nu stiu sa spun despre mine daca sunt o persoana organizata sau nu (sincer va spun, ca nu stiu daca sunt cea mai organizata persoana de pe fata pamantului, ori ca poate sunt cea mai haotica… asta e un mister pentru mine), dar, in contextul dat, am considerat ca e absolut necesar sa fac un plan.
Se vor lua cei 5 ani din urma, in care nu am petrecut nicio noapte departe de copii, se va face o lista cu toate lucrurile pe care ne-am fi dorit sa le fi facut in perioada asta si se vor imparti toate aceste activitati pe urmatoarele 2 zile, pe care urma sa le petrecem doar noi doi.

Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați

Atunci când m-am apucat să-mi cresc copiii, mi-am setat și eu, ca orice mamă fost sau actual-corporatistă, niște scopuri. Ce urmăresc eu să fac cu treaba asta, unde vreau să ajungem… Da. Și m-am concentrat mai puțin pe rezultatele care urmau să vină pe termen scurt, mai degrabă concentrându-mă pe cele pe termen mediu și lung.

De-ale copilariei

Mă uit așa la ea și mă bucur și eu de copilăria ei, de bucuria ei, de noroiul ei de pe picioare. E copil. Un copil curios, un mic om de știință, un laborant sub cerul liber. Descoperă lumea acum și cum să o facă oare mai bine dacă nu prin toate simțurile? Cum altfel...

Episodul 10: Senzorii copiilor mei

Copiii mei au niste senzori. Asa s-au nascut, cu ei. Nu stiu unde sunt ascunsi, pentru ca nu i-am vazut niciodata. Poate ca or fi undeva pe sub piele, de nevazut cu ochiul liber.

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!

– E o puturoasă, dragă. În fiecare zi, la prânz, când o culcă pe fie-sa, stă și ea în pat. Zice că altfel nu adoarme a mică. Ce să zic, parcă eu n-am avut copii. Dar eu n-aveam timp să dorm cu ei în pat, aveam treabă. Asta dă vina pe fie-sa ca să doarmă și să nu facă nimic!

Episodul 14: Creierul meu furios

Mai tineti minte emisiunea aia la care erau invitati copii, ca sa spuna lucruri traznite? Am impresia ca si acum mai exista. Cand eram eu mai mica, tin minte ca ma uitam mereu la emisiune impreuna cu mama si ne amuzam tare. E fascinanta iubirea copiilor, naivitatea lor, deschiderea lor si, in acelasi timp, inteligenta lor nativa si intuitia lor.

Vocea ta: Aşteptările maternităţii

Înainte să nasc primul copil, așteptările mele referitoare la ceea ce va urma erau destul de jos
Știu că vorbeam cu mama la telefon și ea îmi spunea că speră să fie un copil vesel și că, dacă am noroc, poate va fi la fel de cuminte cum fusesem eu.
”Un vis de copil”

Somnul, metodă de tortură

Despre somn și despre copiii mei Vanda Mică urăște somnul. Bine, nici Juniorul nu e de pus în ramă la capitolul ăsta, dar el măcar doarme, odată ce reușești să-l culci. Mă rog, asta cu condiția să fie permanent în mișcare și pe carne de om. Noaptea e mai bine de la o...
Idei de cadouri pentru bărbați - 10+ idei de gadgeturi
Căderea părului la femei