sursa foto: trilulilu.ro
Prima oară când am văzut un brad de Crăciun anul ăsta, împodobit frumos și voios, a fost undeva prin octombrie, într-un mare magazin de mobilă. Până la urmă, a fost bine, pentru că în anii trecuți bradul de Crăciun îl vedeam permanent împodobit la intrarea în cartierul în care locuiesc, cu singura diferență că în timpul anului nu îi aprindeau beculețele. Bradul exista tot timpul anului și lumina doar de Crăciun. La un moment dat, după câțiva ani în care am funcționat așa, l-au scos.
Pe lângă magazine, care de acum sunt cam toate împodobite, am văzut și la prietene că au deja bradul cu globuri în casă. Am văzut deja brazi de cumpărat, tăiați frumos și aliniați, așteptând oameni care să-i ducă acasă, să-i pună în suport și să agațe beteală în ei. Am văzut și brazi la ghiveci, scoși la șosea. Deși nu-i frumos, mă mai surprind câteodată trăgând cu ochiul prin ferestrele pe lângă care trec. Am văzut deja, și în spatele acestor ferestre, beculețe de brad pâlpâind frumos.
Crăciunul toamna
Mi s-a părut ciudat. În fiecare an mi se pare ciudat să văd că nici n-a început bine școala și deja ne pregătim de Crăciun. Superficial, mercantil, obositor. Dar, apoi am înțeles motivul și de ce toată lumea se grăbește să fie Crăciun repede, repede de tot.
Un psihanalist, Steve McKeown, a ajuns la următoarea concluzie. Și citez de pe Unilad:
”Deși ar putea exista o serie de motive simptomatice pentru care cineva ar dori să decoreze pentru Crăciun obsesiv de devreme, cel mai adesea, motivele sunt legate de nostalgie, de a retrăi magia sau de a compensa pentru emoții de neglijare, simțite în trecut.
Într-o lume plină de stres și de anxietate, oamenii doresc să se asocieze cu lucruri care îi fac fericiți, iar decorațiunile de Crăciun evocă acele sentimente puternice ale copilăriei.
Decorațiunile sunt, pur și simplu, o ancoră sau o cale către acele emoții magice ale entuziasmului din copilărie. Așa că, a decora pentru Crăciun atât de devreme, extinde perioada entuziasmului.”
Bun. Ce frumos, deci, până la urmă e de bine și nu e doar ceva mercantil. Sau, chiar dacă e, avem și ceva de câștigat din povestea asta.
Împodobește, mamă, bradul, dar închide colindele alea!
Doar că două zile mai târziu, când deja eram liniștită și mă întrebam unde or fi decorațiunile noastre (celelalte, în afară de coronița de la Crăciunul trecut, pe care încă nu am dat-o jos de pe ușă, asemeni bradului de la intrarea în cartier), dau peste altă știre, care zice ceva diferit.
Mă rog, știrea asta nu se leagă de decorațiuni, ci de colinde.
Linda Blair, psiholog clinician, zice așa despre colindele ascultate prea devreme:
”Ar putea să ne facă să ne simțim prinși – Este o reamintire că trebuie să cumpărăm cadouri, să avem grijă de oameni, să ne organizăm pentru sărbători.” Cu alte cuvinte, mai spune ea, a asculta muzică de Crăciun atât de mult și atât de devreme, poate provoca anxietăți.
Și m-am blocat. Măi, dar până la urmă cum e bine? Mai devreme? Mai târziu? Să împodobesc casa, dar fără să ascult colinde? Prea multă presiune. Confuzați lumea, și mai multe nu. Serios… Până la urmă o s-o las baltă și o să fac așa cum cred și știu eu.
În decembrie începem cu coronița și cu calendarul de advent, pe 5 pregătim puțin casa pentru Moș Nicolae și apoi, în funcție de ce și unde ne prinde Crăciunul, împodobim bradul și casa mai aproape sau mai departe de Crăciun.
Până atunci, ne delectăm privirile cu casele decorate cu beculețe din cartier, cu moșcrăciunii din magazine, cu globurile din magazinele de bricolaj și cu coronița de pe ușa de la intrare.
Voi când împodobiți casa?