Episodul 14: Creierul meu furios
7 mituri despre Laponia

vinaE 7 și jumătate seara. Tocmai ne-am întors de la o petrecere de copii. Fip, copilul mic al familiei, a adormit deja. Ema, copilul mare al familiei, e plecată cu tatăl ei în vecini. Iar eu stau pe canapea și mă macină niște vinovății.

Prima vinovăție de mamă m-a măcinat la 3 minute după ce am văzut a doua liniuță de pe testul de sarcină și am zis „eu nu cred așa ceva”. Vinovăția asta a tot crescut, pe măsură ce acceptam ideea că în mine crește un omuleț, pe măsură ce îi auzeam inimioara cum bate, îi simțeam mișcările și îi vedeam fățuca la ecografie. Și ce vinovății! Că n-am primit suflețelul ăsta cum trebuie pe lume și că în primele 2 săptămâni de sarcină eram îngrozită și nu fericită.

Apoi am trecut la alte vinovății. Că nu crește copilul suficient în burtă, că am mâncat o felie de salam, că nu îi pun muzică să asculte în fiecare seară, că nu număr câte mișcări îi simt pe zi.

Am născut și am trecut la nivelul următor.

Citește mai departe

Episodul 14: Creierul meu furios

Mai tineti minte emisiunea aia la care erau invitati copii, ca sa spuna lucruri traznite? Am impresia ca si acum mai exista. Cand eram eu mai mica, tin minte ca ma uitam mereu la emisiune impreuna cu mama si ne amuzam tare. E fascinanta iubirea copiilor, naivitatea lor, deschiderea lor si, in acelasi timp, inteligenta lor nativa si intuitia lor.

Episodul 13: Diminetile cu doi copii

- Buna dimineata, Fip! Hai, trezeste-te! Azi mergi la piata cu colegii tai de la gradinita! - Daaaa, azi melg la piata cu coledzii mei de la gadanita. Ma tlezesc. Apinde lumina! - Hai sa te ajut sa te imbraci. Cu ce vrei sa te imbraci? - Veau sa ma blac...

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri

A fost odata un cizmar care n-avea cizme. Si un frizer care nu era tuns. O make-up artista care nu se machia. Si un medic mereu bolnav. Pe acelasi principiu, a mai fost odata, si inca mai e, ca daca n-ar fi, n-ar avea cine sa va povesteasca, o...

Episodul 8: 7 lucruri pe care le aduc acasa copiii mei

De cand au inceput gradinita, copiii mei aduc tot felul de lucruri acasa. Nu stiu daca si ai vostri fac la fel, dar eu trebuie sa ma duc sa ii iau de la gradinita cu o punguta dupa mine. Nu toate lucrurile pe care le aduc le pot baga in punguta si nu toate lucrurile...

Episodul 5: La bucatarie

Una dintre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea se leaga de bucatareala. Bunica mea, o femeie micuta, cu parul mai alb decat rufele albe din reclamele la detergent si cu ochii mai albastri decat cerul intr-o zi senina de iulie, era mare experta la prajiturit....

Episodul 12: Viata noastra – intre deconectare si reconectare

Ei, iar lipsa asta a mea s-a resimtit la copii. Mai ales la Fip. I s-a golit cupa emotionala, iar eu n-am fost disponibila sa i-o umplu la loc. Timpul pe care l-am petrecut zilnic n-a fost suficient. Am decis ca e momentul sa iau masuri. Ii era greu, se controla greu, se infuria rapid din orice. Era ca o bomba fara ceas.

Albastru pentru fetiţe, roz pentru băieţei

A intrat în mentalul colectiv treaba asta cu roz pentru fetițe și albastru pentru băieței Dacă vrei să anunți sexul viitorului moștenitor al familiei, e suficient să te pozezi cu un balon bleu și toată lumea va ști că urmează un domnișor. Sau, cum am anunțat eu, o...

Despre empatie

Poate vă aduceți aminte vreun episod din viața voastră când o pur și simplu ați izbucnit în plâns auzind durerea celui de lângă voi. Sau când un prieten v-a înțeles emoțiile atât de bine încât parcă nu vă venea să credeți că știe să vă citească gândurile. Poate ați trecut printr-un moment în care ați primit înțelegere și o îmbrățișare strânsă și cinci cuvinte care v-au făcut să simțiți căldura celuilalt: ”Simt că îți e greu”…

Episodul 15: Ce bine ca aseara ne-am grabit si am uitat hanoracul!

Nu stiu daca ati vazut filmuletul cu mama urs panda, care a tot circulat saptamanile astea pe retelele de socializare. Daca nu l-ati vazut, vi-l descriu. O mama urs panda sta linistita in fund si mananca niste bambus. In spatele ei, un pui de urs panda isi face de lucru. La un moment dat, mama de urs panda este lovita de simtul responsabilizarii si pare sa-si aminteasca brusc despre existenta puiului. Se intoarce, bulversata, pentru a se asigura ca puiul e inca acolo. Imaginea e foarte amuzanta. Fix asa m-am trezit si eu din reverie.

Eu cresc oameni

Am început să citesc articolele publicate pe site-ul pe care acum și scriu pentru că mi-a plăcut numele. Creștem oameni… Cât adevăr! Și mi s-a părut că ne potrivim așa bine… Cam ca piesele din puzzle-ul Vandei Mici cu cei trei purceluși. Ne potrivim, pentru că și noi...
Episodul 14: Creierul meu furios
7 mituri despre Laponia