Organizarea dulapului și dezvoltare personală – De-clutter

Când eram eu copil, multe lucruri se întâmplau ritualic. Sâmbătă dimineața, în fiecare sâmbătă, se făcea curățenia săptămânală. Vineri seara mama gătea. Duminică la prânz mâncam grătar cu salată. Înainte de Paște și de Crăciun se făcea curățenie generală. Iar când se schimbau anotimpurile, începea agitația.

Trei oameni cu multe posesiuni fizice vestimentare (și nu numai), ca să zic așa, într-un apartament cu două camere, dă cu virgulă. N-aveam loc în dulapuri de absolut toate hainele pe care le aveam. Așa că, în primăvară și în toamnă, se făcea Marea Schimbare. Mama scotea tot de prin toate dulapurile și băga tot tot-ul ăsta în saci, care intrau în debara, în locul sacilor cu cealaltă jumătate de tot. Practic, atunci când venea TIMPUL din calendar, după fix două săptămâni în care vremea părea să se fi schimbat, ne apucam de treabă.

La final de vară, băgam în sacii din debara toate hainele subțiri, toate tricourile, costumele de baie, eșarfele, rochițele, absolut tot. Și scoteam de acolo haine groase, de toamnă și de iarnă. Iar la final de iarnă, făceam invers. Înțelegeți, dară, că era musai să avem haine separate de vară și de iarnă. Și că dacă voiam să port iarna un tricou, n-aveam decât să mai aștept câteva luni, până la vară.

N-am înțeles niciodată asta. Adică, de fapt, am înțeles-o. Nu era loc pentru toate. Dar n-am fost de acord. De ce să am haine de vară și haine de iarnă? De ce nu pot adapta ceva ce port vara, ca să meargă și iarna? Nu trebuie și pot.

Când m-am mutat la casa mea, am venit cu muntele de haine după mine. După chipul și asemănarea mamei, strângeam toate hainele și nu dădeam nimic. Poate îmi mai place, poate îmi mai vine. Umpleam dulapurile cu ele, uitam că le am, îmi luam altele la fel. Mă plângeam mereu că nu am cu ce să mă îmbrac, dar, de fapt, cădea dulapul pe mine. Și nu era nimic exagerat. Chiar simțeam că n-am cu ce să mă îmbrac. E clar și studiile arată, că a avea prea multe opțiuni te copleșește în asemenea măsură, încât te blochezi și nu mai poți alege nimic.

Ce a însemnat pentru mine dulapul care pica pe mine

Nu mi-am dat seama de la început cât de mult îmi afectează viața de zi cu zi un dulap plin cu lucruri care nu îmi trebuie sau pe care nu mai știu că le am. Mi se părea normal să fie așa, doar asta văzusem și acasă și în jur. Doar că, la un moment dat (nici nu mai știu care), am conștientizat că nu e normal. Și că nu mi-e bine așa.

Pierdere de vreme

În fiecare dimineață pierdeam vreme alegând dintre teancurile de haine. Nu-mi plăcea nimic, pentru că nu mai alegeam rațional. Știu, pare o frivolitate, dar nu e. Să-ți începi ziua astfel, enervându-te că nu-ți place nimic, copleșită de varietatea de opțiuni, te setează pentru o zi întreagă cu aceeași energie.

Pierdere de energie

Consumam o bună parte din energia mea de fiecare dimineață, încercând să aleg dintre ele. Cred că v-ați prins că nu-mi place să fac alegeri. De fapt, studiile arată că multor persoane le displace să facă alegeri. Nu-s singura.

Mă îmbrăcam urât

Fiindcă nu reușeam să-mi limpezesc mintea suficient, ca să iau niște decizii bune, ajungeam să mă îmbrac urât. Și să ies din casă așa. Apoi intram într-un magazin, unde îmi luam alte haine, ca să mă simt mai bine. Haine pe care, ulterior, le pierdeam în mormanul de lucruri. Și tot așa înainte.

Oboseală psihică

Nu doar dimineața, dar și la schimbarea asta de anotimpuri, de care ziceam mai sus. De fapt, de când eram mică, îmi doream să nu mai fie nevoie să rotesc așa hainele. Să știu că dacă în iulie dă zăpada, am cu ce mă îmbrăca. Sau că dacă în ianuarie se fac 30 de grade, am un tricou să-l pun pe mine. Doar că asta însemna pentru mine să am o casă mare cu un dressing imens. Nu mă gândeam că aș putea să am mai puține haine, de exemplu :))

Pas cu pas am conștientizat că nu îmi e ok așa și că nu pot să funcționez așa

Cel mai important a fost, însă, să conștientizez că nici nu trebuie să funcționez așa. Că doar pentru că asta am văzut în jurul meu și că pare că ”așa se face”, nu înseamnă nimic. Că am acum puterea să fac așa cum îmi doresc eu. Știu, pare banal, la fel cum a părut banal să rup frunzele de salată mici de tot, nu mari cum făcea mama și zicea că așa trebuie. Atunci, deși poate o să râdeți, a fost cred că primul meu pas real în asumarea unei autonomii, separarea din relația simbiotică, toxică deja la vârsta asta, de familie. Amărâtele alea de frunze de salată. Și, ulterior, dulapul.

Hainele sunt o extensie a noastră

Procesul de de-clutter (adică de donat saci întregi de haine) nu l-am făcut de pe o zi pe alta, ci a durat niște ani. Niște ani în care am învățat mai multe despre mine, să mă ascult, să mă privesc cu adevărat și să mă accept. Deja nu mai e vorba doar de de-clutter aici, ci de dezvoltarea mea personală. Hainele sunt mai mult decât niște bucăți de material, pe care le tragem pe noi.

Cum am început eu de-clutter-ul

Hainele au devenit o extensie a noastră. Sunt masca pe care o punem pe noi, ca să ne arătăm într-un anume fel. Sunt instrumente de a ne simți bine cu noi înșine. Sunt o formă de terapie. Sunt amulete. Sunt amintiri. Creează sau strică relații. Creează sau distrug oportunități. Să-ți dai hainele e ca și cum ți-ai da o parte din viață.

Dar, să ne păstrăm pragmatismul

Am zis bine. E ”ca și cum”. Atât și nimic mai mult. Ne atașăm prea tare de haine, pentru că n-avem încredere în noi. Pentru că hainele ne ascund și pentru că hainele arată doar ce vrem din noi. Pentru că hainele sunt o mască și ne ajută să ne placem cât de cât atunci când ne uităm în oglindă. Ce-ar fi dacă n-ar trebui să ne ascundem? Cum ar fi?

Ar fi super. Și asta ar însemna să privim hainele cu pragmatism. Hainele sunt niște obiecte din material textil, care să ne placă și în care să ne simțim bine. Odată ce am ajuns la conștientizarea asta, parcă mi s-au deschis cerurile.

De ce haine am scăpat eu și, probabil, trebuie să scapi și tu?

Înainte greșeam și scăpam doar de hainele care nu-mi mai veneau sau care nu-mi mai plăceau. De fapt, erau mult mai multe haine de care trebuia să scap. Și de care ar trebui să scapi și tu, probabil. Cum ar fi:

Haine care nu te fac să te simți în largul tău

Pentru mine e foarte important să mă simt în largul meu în hainele pe care le port. Să transmită ceea ce simt în ziua respectivă și în momentul respectiv. Și avem în dulap haine primite, sau cumpărate după ce ne-am lăsat influențate de alte persoane sau situații, dar care nu ne reprezintă sau în care nu ne simțim bine. La revedere!

Haine care nu îți mai vin

Dacă îți sunt prea mici, nu mai aștepta să slăbești, dacă le ții de nu știu câte luni sau ani și le păstrezi de pomană. Dacă îți sunt mari, felicitări că ai reușit să slăbești și acum dă-le cuiva care le poate purta la adevărata lor valoare

Haine care încă mai au etichetele pe ele, deși le-ai cumpărat acum mult timp

Dacă nu aștepți un moment concret din viață ca să le porți (de exemplu, dacă le-ai cumpărat pentru o anumită nuntă, sau pentru jobul pe care urmează să-l începi peste două luni) și doar le ții acolo pentru că îți pare rău să fi dat banii de pomană pe ele, gândește-te că ori că le ții și nu le porți, ori că le dai, asta tot nu înseamnă că o să-și scoată banii. Iar dacă le mai și vinzi, măcar îți recuperezi o parte din investiție.

Haine uzate

Le-ai purtat până s-au stricat. Mulțumește-le că ți-au fost alături atât de mult timp și ia-ți la revedere de la ele.

Multe haine de casă

Aici nu știu dacă e și cazul tău, dar cazul meu a fost. Pentru că am lucrat mult timp de acasă și pentru că am stat mult acasă cu copiii, mi-am dat seama că aveam exagerat de multe haine de casă. Ducă-se dintre ele, chiar dacă erau bune și ar mai fi putut fi purtate. Doar că întrețineau haosul și aglomerația de la mine din dulap. Not OK. Dacă și tu ai disporporționat de multe haine de casă, gândește-te dacă ai, într-adevăr, nevoie de toate.

Haine care nu îți plac

Ok, pot să-ți vină strună și să se potrivească pe stilul tău și să fie și noi, dar să nu le porți pentru că, efectiv, nu-ți plac. La ce le mai ții?

Haine pe care nu le porți niciodată

Te îmbraci mereu cu ele, dar înainte să ieși pe ușă, constați că simți nevoia să te schimbi. Eu am ales o altă metodă de a scăpa de hainele astea. Când mi se întâmpla așa ceva, le puneam separat de restul hainelor. Încercam să le port și a doua oară, și făceam la fel? Le dădeam direct. Nici nu le mai puneam înapoi în dulap. Pur și simplu nu eram compatibilă cu ele.

Haine pe care le-ai cumpărat pentru ocazii speciale

De exemplu, acum câțiva ani, am dat o petrecere de casă nouă cu tema ”Pițipoance și cocalari”. Nu aveam haine ca să mă integrez în peisaj, așa că am plecat la cumpărături și mi-am luat niște haine cu multe paiete și mult auriu. Evident, nu le-am mai purtat de atunci, dar le-am păstrat. Pentru ce? Dacă aduni costume pentru carnaval, pentru petreceri tematice, nu știu ce alte haine pe care nu le-ai purtat decât o singură dată și nu te aștepți să le mai porți din nou, o să vezi că îți ocupă o grămadă de spațiu.

Haine care prind mirosuri ciudate

Hainele de poliester cam au problema asta. Oricât de frumoasă ar fi o rochiță sau o bluză, dacă începe să miroasă urât după 20 de minute de purtare, n-o să te simți niciodată ok cu ea pe tine. Caută să o înlocuiești cu altceva dintr-un material natural, care să nu aibă problema asta.

Haine care sunt descusute, dar nu apuci deloc să le repari

Aici ori rupi pisica în două și le repari, ori le dai. Intuiția îmi zice că e un motiv pentru care nu te-ai ocupat de ele de atât de mult timp. Și anume că oricum nu-ți erau pe suflet.

Regula 80/20

Regula asta se aplică la multe aspecte din viețile noastre, inclusiv la dulapul de haine. E foarte probabil ca tu să porți 20% dintre hainele pe care le ai în 80% din timp. Vezi care sunt alea 20%.

Nu-ți lua o barcă mai mare

În engleză e o expresie simpatică. Atunci când nu-ți mai încap lucrurile în spațiul pe care îl ai, zici că ”you’re gonna need a bigger boat”. Încearcă să vezi altfel lucrurile. Nu să adaptezi dimensiunea dulapului la numărul hainelor pe care le deții, ci invers.

Rutina de 30 de minute pe săptămână

Odată ce ai reușit să parcurgi toți pașii de mai sus și să golești dulapul, o să ai nevoie să îl umpli, cât de cât, cu niște haine. Vezi cum arată cele 20% din cele pe care le porți frecvent și caută ceva similar. Despre garderoba capsulă discutăm mâine. Azi vreau doar să-ți recomand să îți aloci 30 de minute săptămânal, timp în care să-ți ordonezi dulapul. 30 de minute o dată pe săptămână înseamnă să nu mai ajungi la a avea un dulap scăpat de sub control, pe care ți-e și teamă să-l deschizi.