Organizarea dulapului și dezvoltare personală - De-clutter
Control sau influență? Ce facem cu copiii?
recunoștință

– Uite, mami, e o doamnă care strânge gunoaiele de pe marginea drumului. Unii oameni nu sunt prea civilizați și le aruncă pe unde le vine. Nu respectă deloc natura.
– Da, al tlebui să aluncăm si noi gunoaiele la gunoi.
– Da, Fip. Să le aruncăm la gunoi, nu pe jos. 

Așa ne-am început noi călătoria către grădiniță în dimineața asta. Și mă gândeam: Ce bine că am niște copii care înțeleg cât de important e să fim oameni responsabili, să ne respectăm natura și pe noi înșine! De la dialogul de mai sus a început o discuție mai amplă. M-am gândit să plusez nițel și m-am băgat și eu în vorbă.

– Ce păcat că am trecut așa repede pe lângă ea. Ar fi fost frumos să-i mulțumim pentru că are grijă de natură și de orașul nostru și că strânge după noi…

Copiii m-au aprobat. Așa că am mers și mai departe.

– Și cui am putea să-i mai mulțumim? Suntem înconjurați de oameni care fac lucruri pentru ca nouă să ne fie viața mai ușoară și mai frumoasă.

Au stat ei și s-au gândit. Fip și-a trecut atenția către un excavator care turna niște pământ într-o remorcă. Dar Ema a rămas concentrată.

– Ar trebui să-i mulțumim Adrianei [educatoarea ei], pentru că are grijă mereu de noi. Și Simonei, pentru că mă învață spaniolă. Și Laviniei, pentru că are grijă de Fip. Ar mai trebui să-i mulțumim lui Gabi, pentru că ne trimite mereu miere, must și lucruri bune de mâncare. Și lui tataie, pentru că are grijă de stupi și de roșii. Și lui Buni, pentru că ne ajută când avem nevoie. Să-i mulțumim și Tiei, pentru că ne-a croșetat niște căciuli călduroase, ca să nu ne fie frig la iarnă. 

Și lista a mai continuat puțin.

– Ema, știi ce am făcut noi acum?
– Am vorbit?
– Da. Și am făcut un exercițiu de recunoștință.
– Cum e ăla?
– Păi cum am făcut noi acum, ne-am gândit cui putem să mulțumim și pentru ce. Atunci când punem creierul să se gândească la motive pentru care să fim recunoscători, el se simte foarte bine. E ca și cum l-am trimite într-o vacanță frumoasă.
– La mare? Pe plajă? Cu nisip și valuri?
– Da, cam așa e pentru el. Și atunci el produce niște substanțe care ne fac și pe noi să ne simțim bine, mai relaxați și mai veseli. 
– Aha, deci de-aia sunt eu așa veselă acum. Ar trebui să facem asta în fiecare dimineață… 
– Ai dreptate. Ne-am începe ziua mult mai frumos. 
– Diseară vreau să fac niște felicitări de mulțumire. 

Încă 4 activități prin care să exersați recunoștința cu copiii:

  1. Felicitări de mulțumire

    Ema a intuit foarte bine ce mă gândeam să-i propun să facem diseară. Niște felicitări prin care să transmitem celorlalți că le suntem recunoscători pentru toate lucrurile bune pe care le fac pentru noi. Apoi, să le și înmânăm personal, eventual împreună cu o îmbrățișare. Creștem încrederea copilului în forțele proprii, încurajăm interacțiunile sociale semnificative (sună mai bine în engleză ”meaningful”…), inducem o stare de bine, zâmbete și râsete.

  2. Borcanul cu mulțumiri

    Eu am ținut așa ceva într-un an, în care simțeam că îmi e greu să mă văd bună și frumoasă. Așa că am luat toate mesajele pozitive pe care le-am primit de la oameni cu care am interacționat (familie, prieteni, voi – comunitatea mea) și le-am scris pe hârtiuțe pe care le țineam într-un borcan de pe birou. Când mă simțeam jos de tot, le luam la citit. După 5 bilețele deja simțeam cum mă ridic de pe jos.
    Cu copiii vreau să fac ceva diferit. Și anume, de fiecare dată când avem de mulțumit cuiva, scriem pe un bilețel și punem în borcan. Apoi vom vedea, fizic, concret, cum se umple un borcan de fapte bune pe care le fac ceilalți pentru noi. Pentru că suntem minunați și contăm și suntem iubiți și suntem importanți.

  3. Copacul recunoștinței

    Anul trecut am făcut, împreună cu copiii de la grădiniță, un copac al iubirii. Fiecare copil a scris (cu intermediari :D) pe câte o piatră sau două oameni, lucruri sau activități pe care le iubesc. Le-am lipit apoi pe trunchiul unui copac.
    Vreau să fac ceva similar și cu copiii mei, doar că nu despre iubire, ci despre recunoștință. Pe fiecare piatră vom scrie lucruri pentru care suntem recunoscători. Apoi le vom lipi. Vă arăt poze când e gata.

  4. Albumul recunoștinței

    Emei îi place mult să facă poze și mă gândeam că am putea face un album al recunoștinței. Copiii să pozeze, împreună, oameni, activități, lucruri pentru care sunt recunoscători, apoi să le adăugăm în albumul recunoștinței, împreună cu un mesaj, care să ne amintească mai multe despre poză. Zilele astea o să mă duc să cumpăr un album și scoatem de la naftalină aparatul foto pe care l-a primit Ema anul trecut de ziua ei.

Shop Diana Vijulie

Cursuri dezvoltare personală și de parenting

cu prețuri începând de la 8 lei.
 

 

Dacă v-au fost de folos ideile, dați și mai departe 🙂

,

3 Feluri în care relația cu mașina e ca orice relație din viața ta

3 Feluri în care relația cu mașina e ca orice relație din viața ta

Poate că atunci când auzi cuvântul ”relație”, te gândești la o relație romantică, la relația de cuplu. Și-atunci poate că îți sună ciudat să citești titlul acestui articol și să observi cum eu compar relația asta iubitoare, plină de inimioare și fluturi în stomac cu relația cu o mare bucată de tablă, plină de șuruburi, uleiuri și mecanisme zgomotoase, pufăitoare și unsuroase. Și-s de acord. Nu e atâta poezie din relația cu mașina. Însă există și unele puncte comune. În special ideea că a depune eforturi active pentru a menține o relație este esențialul pentru o relație solidă și de lungă durată. Iar asta e valabil în relația cu partenerul sau partenera, cu copiii, cu prietenii, dar și cu mașina.

Ieșiți în natură cu copiii

Ieșiți în natură cu copiii

Am decis de anul acesta să scoatem copiii mai des la efort fizic în natură. Să facem mai des drumeții prin pădure și pe munte, să alegem trasee mai lungi sau mai grele. Mi se pare că le trebuie asta și, ca s-o zic pe-aia dreaptă, îmi trebuie și mie.  Eu am nevoie să...

Generația Captain Planet

Generația Captain Planet

Pe măsură ce trec anii, mă observ că devin și eu din ce în ce mai atentă la impactul pe care îl am eu asupra mediului. Fac parte din generația care a crescut cu ”Captain Planet” la televizor, însă desenul animat era doar o formă, fără fond. Discuțiile despre mediu și reciclare erau aproape inexistente în spațiul în care eu am crescut, deși risipă era mult mai puțină pe vremea aia. Dar nu din considerente de respect față de planetă, ci pentru că așa ne era viața.

Ce să faci dacă ai un copil ‘obsedat’ de ceva?

Ce să faci dacă ai un copil ‘obsedat’ de ceva?

– Diana, ce mă fac cu el? Toată ziua nu se joacă decât cu trenurile. Are o casă plină de jucării, dar nu-l interesează nimic altceva. Am încercat să i le iau, să nu-l mai las cu ele, dar nu se joacă apoi cu altceva. Sau ia mingiile și își imaginează tot că sunt trenuri.

În substrat eu înțeleg îngrijorarea. E îngrijorarea părintelui că are un copil care ‘nu e normal’. Ba, cu toată informația asta la îndemâna tuturor dintre noi, unii părinți se duc deja cu gândul către diferite tulburări (în mod special la spectrul autist) și de aici începe o luptă cu copilul, care nu ajută pe nimeni.

Cerem sau nu cerem copiilor banii înapoi pe un împrumut?

Cerem sau nu cerem copiilor banii înapoi pe un împrumut?

Dacă avem copii mai mari, care au o pușculiță și care încep să înțeleagă ce înseamnă valoarea banilor, care e scopul lor pe lume și ce poți face și nu poți face cu ei, poate că s-a întâmplat să îi împrumutăm. 

Poate că strângeau bani ca să își cumpere ceva, dar nu le ajungeau, așa că am venit noi și am suplinit pentru diferență. Le-am oferit cu împrumut 1 leu sau poate 10 lei, sau poate 100 sau mai mult.

Ce facem apoi?  

Cadouri non-conformiste pe care le-am primit și mi-au plăcut – Varianta cu mașini

Cadouri non-conformiste pe care le-am primit și mi-au plăcut – Varianta cu mașini

Când eram adolescentă târzie sau tânără adultă, aveam o micuță rablă de mașină. Era un Fort Ka, a cărui tablă se îndoia dacă te sprijineai de ea și care avea o trapă prin care intra apa atunci când o duceam la spălătorie sau când ploua prea tare. N-avea turometru și nici CD-player. Aer condiționat nici nu visam pe vremea aia. Și mai era ceva ce n-avea: un sistem de servodirecție care să funcționeze. De fapt, sistemul funcționa, doar că pierdea lichid.

Idei de amenajare a biroului de acasă

Idei de amenajare a biroului de acasă

Fast Forward înainte, acum am, într-adevăr, locul meu. Nu în casă (am renunțat să mai sper la asta :)), ci la cabinet, într-un apartament cu două camere (doar pentru mine!), la un parter de bloc, la 15 minute de casă. E vis și parcă tot nu-mi vine să cred că am reușit să am 60 de metri pătrați de spațiu pentru mine și lucrul meu.

Dar în tot acest timp am admirat opera altor oameni, care își căutau, la fel ca și mine, spațiul propriu de lucru și vreau să vă arăt mai jos câteva idei care mie mi-au plăcut, despre cum îți poți schimba casa (sau camera), pentru a-ți crea un spațiu de lucru.

M-am uitat cum se îmbracă preadolescenta mea

M-am uitat cum se îmbracă preadolescenta mea

La 9 ani și jumătate, Ema are mai multe păreri despre modă decât aveam eu când eram la primul job (și atunci aveam multe păreri despre modă). Ca să nu mai cumpăr haine aiurea pe care nu le-ar purta niciodată, m-am uitat cu atenție la ce-și alege din dulap și la ce-și alege atunci când mergem la magazin și-apoi m-am uitat și în jurul ei și am observat niște trenduri. 

3 obiecte casnice care mă fac o mamă mai bună

3 obiecte casnice care mă fac o mamă mai bună

Pentru o mamă cu doi copii, mai ales cu o micuță diferență de vârstă între ei, mașina de spălat rufe face câteodată diferența dintre a fi o mamă disponibilă sau a fi o mamă epuizată. Știu că nu prea ne mai gândim la asta, mai ales pentru că mașina de spălat rufe se regăsește în băile sau holurile multor familii, dar dacă dăm înapoi o generație și ne uităm la mamele noastre, care (majoritar) nu aveau acces la așa o minunăție, s-ar putea să fim un pic mai recunoscătoare. Haideți să vă spun cum m-a ajutat pe mine să fiu o mamă mai bună.

3 moduri grozave de a organiza rechizitele

3 moduri grozave de a organiza rechizitele

Ok, introducere foarte lungă pentru niște sfaturi scurte, care vor urma.

Unde voiam să ajung este că și la venerabila vârstă de 36 de ani încă am o colecție impresionantă de creioane colorate, carioci, pixuri colorate, acuarele, pensule, agrafe de birou, stickere și tot felul de alte chestiuțe. Iar articolul aș vrea să-ți fie util chiar dacă tu nu împărtășești pasiunea, ci o face copilul tău. Pentru că vreau să-ți dau 3 idei de a le organiza, ca să nu mai fie zăpăceală printre ele.

Deci, cum stocăm și organizăm tonele de instrumente de scris și desenat și pictat?

Iată ce soluții am găsit eu:

De-am fi toți cetățenii lumii

De-am fi toți cetățenii lumii

Neputința. Neputința mea, de cetățean al lumii, care nu poate să încheie niciun război de pe planetă, care nu poate să hrănească nici măcar un copil din Coreea de nord, care nu poate să deschidă porțile lagărelor chineze, unde sunt ”re-educați” uighurii și copiii lor. Cu asta rămân cel mai puternic. Și-atunci, când simt neputința asta, nu mai bine

Efectele mucegaiului asupra creierului copiilor noștri – S-ar putea să vă surprindă

Efectele mucegaiului asupra creierului copiilor noștri – S-ar putea să vă surprindă

Voiam să vă spun că mucegaiul este foarte periculos pentru dezvoltarea creierului copiilor. O informație foarte la îndemână este legată de pericolul cu care vine mucegaiul în ceea ce privește sistemul respirator. Dar foarte rar am auzit despre atenționări ce țin de alte aspecte ale sănătății. În studiile pe care le-am citit, am descoperit o corelație între expunerea bebelușilor post partum la mucegai și

De ce nu vor copiii să se spele pe păr? 3 motive surprinzătoare

De ce nu vor copiii să se spele pe păr? 3 motive surprinzătoare

Am mai scris eu despre cum ajutăm copiii să accepte spălatul pe păr (Cum să speli pe păr un copil care ”nu veau”), însă nu am insistat prea mult asupra motivelor pentru care copiii refuză să se spele pe păr. Iar asta chiar este o problemă des întâlnită, așa că m-am gândit că dacă niciuna din soluțiile din articolul anterior nu v-a ajutat, poate o să vă ajute și mai mult să înțelegeți de unde vine refuzul copilului.

Newsflash: Motivul nu este niciodată ”Copilul vrea să mă scoată din pepeni” sau ”Copilul vrea să-mi facă în ciudă”. 

Organizarea dulapului și dezvoltare personală - De-clutter
Control sau influență? Ce facem cu copiii?