Cum educăm copiii pentru libertatea de mâine, și nu pentru cea de ieri
Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)

Astazi discutam despre ceva serios. Daca m-ati mai citit pana acum, v-ati prins, sigur, ca sunt o persoana foarte amuzanta (multumesc, premiul o sa-l ridic mai tarziu). Asa ca azi imi permit sa fiu mai putin amuzanta.

Saptamanile trecute lucrurile s-au aliniat in asa fel ca am avut si mult de munca, dar si multe evenimente la care am participat, inclusiv in weekend. Plus ca intre toate astea s-a inserat si primul nostru weekend departe de copii, de care ne-am bucurat toti, pana la urma.

Toate astea s-a tradus prin mai putin timp petrecut cu copiii proprii. Lucru, desigur, regretabil, dar cumva inevitabil pentru un frilensăr. Avantaje si dezavantaje…

Ei, iar lipsa asta a mea s-a resimtit la copii. Mai ales la Fip. I s-a golit cupa emotionala, iar eu n-am fost disponibila sa i-o umplu la loc. Timpul pe care l-am petrecut zilnic n-a fost suficient. Am decis ca e momentul sa iau masuri. Ii era greu, se controla greu, se infuria rapid din orice. Era ca o bomba fara ceas.

Asa ca am planuit o serie de zile in care sa ma concentrez pe ei. La Ema nu se vedea mare lucru, dar nici ea nu cred ca avea cupa prea plina.

Am petrecut impreuna un weekend prelungit, in care am incercat sa fiu 90% din timp disponibila pentru ei.

Ce am facut in timpul asta, o sa ma intrebati? 

Mi-am urmat planul, pentru ca aveam un plan de reconectare cu copiii. Imi propusesem:

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri

A fost odata un cizmar care n-avea cizme. Si un frizer care nu era tuns. O make-up artista care nu se machia. Si un medic mereu bolnav. Pe acelasi principiu, a mai fost odata, si inca mai e, ca daca n-ar fi, n-ar avea cine sa va povesteasca, o...

Episodul 11: Doi parinti scapati de acasa…

Ce facem acum fara copii?
Nu stiu sa spun despre mine daca sunt o persoana organizata sau nu (sincer va spun, ca nu stiu daca sunt cea mai organizata persoana de pe fata pamantului, ori ca poate sunt cea mai haotica… asta e un mister pentru mine), dar, in contextul dat, am considerat ca e absolut necesar sa fac un plan.
Se vor lua cei 5 ani din urma, in care nu am petrecut nicio noapte departe de copii, se va face o lista cu toate lucrurile pe care ne-am fi dorit sa le fi facut in perioada asta si se vor imparti toate aceste activitati pe urmatoarele 2 zile, pe care urma sa le petrecem doar noi doi.

Scrisoare către fetiţa mea

Dragă Vanda Mică, Deși ești încă mică, nu pot să nu mă gândesc la cum vei fi atunci când vei crește. Ce fel de adolescentă vei fi? Ce fel de tânără femeie? Oare vei fi mamă? Dacă da, cum te vei comporta cu ai tăi copii? Nu știu ce profesie îți vei alege, nici unde îți...

Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați

Atunci când m-am apucat să-mi cresc copiii, mi-am setat și eu, ca orice mamă fost sau actual-corporatistă, niște scopuri. Ce urmăresc eu să fac cu treaba asta, unde vreau să ajungem… Da. Și m-am concentrat mai puțin pe rezultatele care urmau să vină pe termen scurt, mai degrabă concentrându-mă pe cele pe termen mediu și lung.

Episodul 15: Ce bine ca aseara ne-am grabit si am uitat hanoracul!

Nu stiu daca ati vazut filmuletul cu mama urs panda, care a tot circulat saptamanile astea pe retelele de socializare. Daca nu l-ati vazut, vi-l descriu. O mama urs panda sta linistita in fund si mananca niste bambus. In spatele ei, un pui de urs panda isi face de lucru. La un moment dat, mama de urs panda este lovita de simtul responsabilizarii si pare sa-si aminteasca brusc despre existenta puiului. Se intoarce, bulversata, pentru a se asigura ca puiul e inca acolo. Imaginea e foarte amuzanta. Fix asa m-am trezit si eu din reverie.

Cireșele

Au apărut cireșele. Dar eu, cum sunt zgârcită, refuz să le plătesc greutatea în aur și nu i-am cumpărat Vandei Mici (2 ani și 5 luni). Mama denaturată. Știu. O să primesc premiul de cea mai nasoală mamă a anului. Știu și asta. Mai ales că ei îi plac, ar tot mânca, dar...

Albastru pentru fetiţe, roz pentru băieţei

A intrat în mentalul colectiv treaba asta cu roz pentru fetițe și albastru pentru băieței Dacă vrei să anunți sexul viitorului moștenitor al familiei, e suficient să te pozezi cu un balon bleu și toată lumea va ști că urmează un domnișor. Sau, cum am anunțat eu, o...

Vocea Ta: Tu stai aici şi plângi – Joc de conectare

”Încă una care mă ia cu conectarea” Când nu suntem conectate e de rău. Ea plânge, eu clocotesc, ea trântește, eu pufnesc, ea țipă, eu mă iau de cap. Și când e așa, sigur sigur trebuie să ne conectăm. Știu că poate o să-ți dai ochii peste cap și o să te gândești ”Încă...

De ce nu mai vreau să fiu o mamă perfectă

Mult timp am căutat perfecțiunea. Cam în toate ariile din viața mea, dar, în special, în rolul meu de mamă. Să fiu mama perfectă, să fac lucrurile perfect. Ca multe dintre voi, ca multe dintre mamele noastre, ca multe dintre mamele lor.

Și e de înțeles. Mi-am dat seama mai târziu.

Crescute să fim perfecte

Dacă stau să mă uit puțin în spatele meu, în copilăria mea, în adolescența mea și chiar și în perioada mea de maturitate, așteptările de la mine au fost să fiu perfectă.

Eu cresc oameni

Am început să citesc articolele publicate pe site-ul pe care acum și scriu pentru că mi-a plăcut numele. Creștem oameni… Cât adevăr! Și mi s-a părut că ne potrivim așa bine… Cam ca piesele din puzzle-ul Vandei Mici cu cei trei purceluși. Ne potrivim, pentru că și noi...
Cum educăm copiii pentru libertatea de mâine, și nu pentru cea de ieri
Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)