Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)
Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați

mama perfecta

Mult timp am căutat perfecțiunea. Cam în toate ariile din viața mea, dar, în special, în rolul meu de mamă. Să fiu mama perfectă, să fac lucrurile perfect. Ca multe dintre voi, ca multe dintre mamele noastre, ca multe dintre mamele lor.

Și e de înțeles. Mi-am dat seama mai târziu.

Crescute să fim perfecte

Dacă stau să mă uit puțin în spatele meu, în copilăria mea, în adolescența mea și chiar și în perioada mea de maturitate, așteptările de la mine au fost să fiu perfectă.

Bebelușul perfect, care nu plânge noaptea, copilașul perfect, care nu face boacăne, școlarul perfect, care nu ia note proaste, adolescenta perfectă, care se ”ține” de școală.

Și poate mai știți și voi că, pe vremea noastră, teoria asta: ”fă diferența între om și comportament” era din categoria SF-uri.

Citește mai departe

De ce nu mai vreau să fiu o mamă perfectă

Mult timp am căutat perfecțiunea. Cam în toate ariile din viața mea, dar, în special, în rolul meu de mamă. Să fiu mama perfectă, să fac lucrurile perfect. Ca multe dintre voi, ca multe dintre mamele noastre, ca multe dintre mamele lor.

Și e de înțeles. Mi-am dat seama mai târziu.

Crescute să fim perfecte

Dacă stau să mă uit puțin în spatele meu, în copilăria mea, în adolescența mea și chiar și în perioada mea de maturitate, așteptările de la mine au fost să fiu perfectă.

Vocea Ta: Tu stai aici şi plângi – Joc de conectare

”Încă una care mă ia cu conectarea” Când nu suntem conectate e de rău. Ea plânge, eu clocotesc, ea trântește, eu pufnesc, ea țipă, eu mă iau de cap. Și când e așa, sigur sigur trebuie să ne conectăm. Știu că poate o să-ți dai ochii peste cap și o să te gândești ”Încă...

Cireșele

Au apărut cireșele. Dar eu, cum sunt zgârcită, refuz să le plătesc greutatea în aur și nu i-am cumpărat Vandei Mici (2 ani și 5 luni). Mama denaturată. Știu. O să primesc premiul de cea mai nasoală mamă a anului. Știu și asta. Mai ales că ei îi plac, ar tot mânca, dar...

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri

A fost odata un cizmar care n-avea cizme. Si un frizer care nu era tuns. O make-up artista care nu se machia. Si un medic mereu bolnav. Pe acelasi principiu, a mai fost odata, si inca mai e, ca daca n-ar fi, n-ar avea cine sa va povesteasca, o...

Episodul 5: La bucatarie

Una dintre cele mai frumoase amintiri din copilaria mea se leaga de bucatareala. Bunica mea, o femeie micuta, cu parul mai alb decat rufele albe din reclamele la detergent si cu ochii mai albastri decat cerul intr-o zi senina de iulie, era mare experta la prajiturit....

Episodul 10: Senzorii copiilor mei

Copiii mei au niste senzori. Asa s-au nascut, cu ei. Nu stiu unde sunt ascunsi, pentru ca nu i-am vazut niciodata. Poate ca or fi undeva pe sub piele, de nevazut cu ochiul liber.

Albastru pentru fetiţe, roz pentru băieţei

A intrat în mentalul colectiv treaba asta cu roz pentru fetițe și albastru pentru băieței Dacă vrei să anunți sexul viitorului moștenitor al familiei, e suficient să te pozezi cu un balon bleu și toată lumea va ști că urmează un domnișor. Sau, cum am anunțat eu, o...

Episodul 15: Ce bine ca aseara ne-am grabit si am uitat hanoracul!

Nu stiu daca ati vazut filmuletul cu mama urs panda, care a tot circulat saptamanile astea pe retelele de socializare. Daca nu l-ati vazut, vi-l descriu. O mama urs panda sta linistita in fund si mananca niste bambus. In spatele ei, un pui de urs panda isi face de lucru. La un moment dat, mama de urs panda este lovita de simtul responsabilizarii si pare sa-si aminteasca brusc despre existenta puiului. Se intoarce, bulversata, pentru a se asigura ca puiul e inca acolo. Imaginea e foarte amuzanta. Fix asa m-am trezit si eu din reverie.

Episodul 11: Doi parinti scapati de acasa…

Ce facem acum fara copii?
Nu stiu sa spun despre mine daca sunt o persoana organizata sau nu (sincer va spun, ca nu stiu daca sunt cea mai organizata persoana de pe fata pamantului, ori ca poate sunt cea mai haotica… asta e un mister pentru mine), dar, in contextul dat, am considerat ca e absolut necesar sa fac un plan.
Se vor lua cei 5 ani din urma, in care nu am petrecut nicio noapte departe de copii, se va face o lista cu toate lucrurile pe care ne-am fi dorit sa le fi facut in perioada asta si se vor imparti toate aceste activitati pe urmatoarele 2 zile, pe care urma sa le petrecem doar noi doi.

Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați

Atunci când m-am apucat să-mi cresc copiii, mi-am setat și eu, ca orice mamă fost sau actual-corporatistă, niște scopuri. Ce urmăresc eu să fac cu treaba asta, unde vreau să ajungem… Da. Și m-am concentrat mai puțin pe rezultatele care urmau să vină pe termen scurt, mai degrabă concentrându-mă pe cele pe termen mediu și lung.

Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)
Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați