Episodul 11: Doi parinti scapati de acasa…
Cum încurajăm copiii să se apropie de cărți
cadouri mame

Mai e puțin și vine Crăciunul. Sunt convinsă că printre voi există multe persoane organizate, care deja și-au făcut cumpărăturile pentru familie și prieteni.
Îmi imaginez cadourile frumos împachetate, cum așteaptă ele, dosite în vreo debara, ziua cu colinde, brad și (buddha ajută!) vin fiert.

 

Dar, sunt și alți oameni, ca mine, care încă așteaptă să revină vara. Și care n-au nici cea mai vagă idee ce să ofere și cui.
Să nu vă imaginați că acest articol o să vă ajute ce să cumpărați. Uitarăți că tocmai am zis că nici eu nu am nici cea mai vagă idee? Nu. Nu știu ce să cumpăr.
Dar… Știu ce să NU cumpăr. Și, mai ales, ce să NU cumpăr unei mame.

 

M-am apucat să scriu articolul ăsta, amintindu-mi de o zi de ianuarie, din copilăria mea.

 

Mama e născută în ianuarie și țin minte că ieșisem cu bunica la cumpărături, ca să-i găsim un cadou. Eram mică. Era încă pe vremea lui Ceaușescu, spre final.
Deci, pentru cititorii mei care au ales să se nască mai târziu și nu știu ce însemna să faci cumpărături în anul 1989, termenul de ”cumpărături” era foarte diferit atunci.
Practic, ne-am dus la alimentara goală, unde aveau… oale. Oale roșii cu buline albe. Să nu vă imaginați că asta era ceva rău. Ba, dimpotrivă! La alimentara din colț aveau, de obicei, doar creveți vietnamezi și încă o chestie, nu mai știu ce. Oale roșii cu buline albe nu prea aveau.
Și, pentru că oale roșii cu buline albe nu prea aveau, mama și-ar fi dorit așa ceva, pentru că îi trebuia. Așa că, bunica a decis să îmbine utilul cu plăcutul și i-a cumpărat mamei o astfel de oală. La mulți ani!

 

S-a bucurat, draga de ea, de oală, nu zic nu. Că îi trebuia și îi era utilă. Dar țin minte și acum cât de îndoită era de bucuria ei. ”Chiar așa, să mă bucur de ziua mea de o oală?”
Din fericire, după aia a venit ”democrația”. Și n-a mai fost nevoie să primească niciodată o oală de ziua ei (a mai primit niște cești și niște caserole la un  moment dat).

 

Mă rog, eu m-am abținut de la astfel de cadouri de atunci. Ce cadouri să nu cumperi niciodată unei mame?

 

1. Ochelari sensibili la zgomote

 

Ultimul lucru de care are nevoie o mamă sunt ochelarii sensibili la zgomote. Să-i cumperi un astfel de cadou unei mame e ca și cum ai lua un cuțit ruginit, l-ai tăvăli prin sare și l-au răsuci într-o rană adâncă, dar foaaaarte încet și cu foaaaarte mare precizie.
Adică… Noi, ca mame, încercăm să devenim imune la zgomote. Să nu mai auzim țipete, să zâmbim delicat (a se citi ”tâmp”) atunci când un copil cântă un cântecel din toți bojocii într-un spațiu foarte mic și foarte foarte închis. Sigur, te bucuri de bucuria copilului, cânți și tu cu el, dar, la un moment dat, ai impresia că îți curge sânge din creier, prin urechi.
Mai ales dacă e 10 seara și ești up and running de pe la 6 dimineața așa. Imaginează-ți că mai ai și o pereche de ochelari care scoate asta în evidență. Nope, nope, NOPE!

2. Muci (#vărogsămăscuzați) lichizi

Da, știu că vă miră și vă înfioară în același timp, dar… există niște dulciuri care așa se numesc. ”Muci lichizi” (#vărogsămăscuzați). Ceea ce mă face să cred că și consistența lor e în ton cu numele. Și, pentru că vorbim de mame, să vă anunț ceva: SUNTEM SĂTULE DE MUCI (#vărogsămăscuzați)! Mai ales acum, că a venit iarna și știm că o să coabităm cu ei până la vară și că o să uităm cum arată copilul nostru fără acești, (#vărogsămăscuzați), muci. Și nu știu despre voi, dar eu am avut onoarea chiar să mănânc așa ceva. Din păcate, nu… nu vorbesc despre dulciuri. Ci, vorbesc despre un copil al meu, ăl mai mic dintre ei, care mi-a strănutat în gură. Cu tot cu, (#vărogsămăscuzați), muci. A fost, nu îngrozitor, ci oribil de îngrozitor. Sigur, îmi iubesc copiii cu toate calitățile, defectele și mucii (#vărogsămăscuzați) lor. Dar parcă toate au o limită. Am purtat, (#vărogsămăscuzați), muci pe bluză. Nu m-am mândrit cu ei, dar i-am tolerat. Dar chiar în gură… Bleahs. Așa, deci… să nu cumpărați mamelor muci (#vărogsămăscuzați) de mâncare. Au deja acasă.

3. Muci (#vărogsămăscuzați) sclipitori

Eu stau să mă întreb dacă pentru unii oameni mucii (#vărogsămăscuzați) aștia nu sunt deloc traumatizanți sau, dimpotrivă, dacă nu cumva au fost prea traumatizanți, de aleg să-i transforme în orice. Da, există muci (#vărogsămăscuzați) clipitori, pe care să ți-i întinzi pe piele, ca să arăți ca un unicorn pe care au strănutat o droaie de copii. Cum ar veni, ca să arăți ca un unicorn-educatoare, pentru că, e bine știut, că dacă ești o educatoare pe care o iubesc copiii, primești în dar, adesea, astfel de cadouri de la ei. Dragi părinți, faceți un cadou educatoarei copilului vostru. Dați și voi copilul cu sclipici în nas. Că văd că e destul de scumpă cutia cu nebunia asta…

4. Ciocolată cu viermi

Din nou, asta n-o să șocheze nicio mamă care și-a lăsat cana de cafea nesupravegheată în prezența copilului. Cafeaua, acest lichid complet opac, în inima căreia poți găsi orice la final, după ce ai terminat de băut. Eu am băut cafea cu aromă de plastilină, de pietre cu noroi, de creioane cerate, de un căluț mic, de bobițe de mâncare de câine (pe-astea le-am simțit), etc.etc.etc. E adevărat, ciocolată cu viermi n-am mâncat până acum, dar parcă am ajuns la un nivel la care nimic nu mă mai șochează. Până la urmă, îmi amintesc foarte clar o dimineață în care i-am extras Emei, pe vremea aia micuță, o aripă de muscă din gură. Nu vreau să știu ce s-a întâmplat cu restul din musca aia…

5. Bandaje cu Isus

Cel mai important lucru de care nu vrei să-ți amintească un cadou este de cât de neputincioasă ești, de fapt, ca mamă. Cum, deși responsabilitatea de pe umerii tăi e enormă, n-ai aproape niciun fel de control real. Trebuie să crești un individ sănătos din toate punctele de vedere, asta în timp ce înoți în neprevăzut. Orice se poate întâmpla oricând. Să mai și vezi la mâna copilului, pe o rană, un bandaj care acolo te duce cu gândul, că numai dumnezeu știe ce se va întâmpla. Nu, mulțumesc. Vreau niște bandaje cu mine. Măcar să trăiesc cu iluzia asta, că am nițeluș control. Surse imagini: nuku.co.uk thepresentfinder.co.uk offthewagonshop.glopal.com

Control sau influență? Ce facem cu copiii?

Control sau influență? Ce facem cu copiii?

Nu știu dacă știați, dar nevoia de control pe care o simțim adesea, se transformă în cea mai importantă sursă de stres pe care o avem. Și e normal. E normal, pentru că poți controla foarte puține lucruri în viața ta. Și poți controla și mai puține lucruri în viața altuia. Și, dacă totuși reușești să o faci, vine cu niște costuri destul de mari. Printre care și stresul.

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!

– E o puturoasă, dragă. În fiecare zi, la prânz, când o culcă pe fie-sa, stă și ea în pat. Zice că altfel nu adoarme a mică. Ce să zic, parcă eu n-am avut copii. Dar eu n-aveam timp să dorm cu ei în pat, aveam treabă. Asta dă vina pe fie-sa ca să doarmă și să nu facă nimic!

Cum educăm copiii pentru libertatea de mâine, și nu pentru cea de ieri

Cum educăm copiii pentru libertatea de mâine, și nu pentru cea de ieri

”Educația este identică cu ajutorul acordat copilului pentru a-și realiza potențialul. Opusul educației este manipularea, care se bazează pe absența încrederii în ceea ce privește dezvoltarea copilului și pe convingerea că un copil va crește cum trebuie doar dacă adulții pun în el ceea cce este dezirabil și suprimă ceea ce este indezirabil

Episodul 12: Viata noastra – intre deconectare si reconectare

Episodul 12: Viata noastra – intre deconectare si reconectare

Ei, iar lipsa asta a mea s-a resimtit la copii. Mai ales la Fip. I s-a golit cupa emotionala, iar eu n-am fost disponibila sa i-o umplu la loc. Timpul pe care l-am petrecut zilnic n-a fost suficient. Am decis ca e momentul sa iau masuri. Ii era greu, se controla greu, se infuria rapid din orice. Era ca o bomba fara ceas.

Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)

Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)

Acum 5 ani
– Cred că am stat prea mult în picioare în astea 5 minute. Plec acasă!
– Vai, dar stai jos… Întinde-te. Să-ți fac un masaj? Să-mi iau liber de la birou ca să te duc acasă?
Acum 3 ani
– Wow, e ora 20:00 și eu încă nu m-am așezat pe scaun de azi, de la ora 15.00…
– Te cred…
Oare știți despre ce vorbesc eu aici? Ce face diferența între ce era acum 5 ani și ce era acum 3 ani? Vă dau un indiciu: în ambele situații eram gravidă.

De ce nu mai vreau să fiu o mamă perfectă

De ce nu mai vreau să fiu o mamă perfectă

Mult timp am căutat perfecțiunea. Cam în toate ariile din viața mea, dar, în special, în rolul meu de mamă. Să fiu mama perfectă, să fac lucrurile perfect. Ca multe dintre voi, ca multe dintre mamele noastre, ca multe dintre mamele lor.

Și e de înțeles. Mi-am dat seama mai târziu.

Crescute să fim perfecte

Dacă stau să mă uit puțin în spatele meu, în copilăria mea, în adolescența mea și chiar și în perioada mea de maturitate, așteptările de la mine au fost să fiu perfectă.

Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați

Copiii mei spun că îi bat, îi culc nemâncați și îi țin nespălați

Atunci când m-am apucat să-mi cresc copiii, mi-am setat și eu, ca orice mamă fost sau actual-corporatistă, niște scopuri. Ce urmăresc eu să fac cu treaba asta, unde vreau să ajungem… Da. Și m-am concentrat mai puțin pe rezultatele care urmau să vină pe termen scurt, mai degrabă concentrându-mă pe cele pe termen mediu și lung.

Lista mea de 7 fapte bune pentru decembrie 2017

Lista mea de 7 fapte bune pentru decembrie 2017

Despre asta am mai scris eu, inclusiv despre cum putem include copiii în ritualul ăsta al nostru de generozitate, de a da înapoi din bunul și frumosul nostru, am mai scris aici. Dar astăzi n-o să povestesc despre lucruri generale, ci o să vă dau idei punctuale, cu ce am ales eu să fac în luna decembrie pentru a da mai departe din ce am eu, din ce pot eu, din ce e nevoie de la mine.

Cum a descoperit Fip o metodă revoluționară de a calcula numărul PI

Cum a descoperit Fip o metodă revoluționară de a calcula numărul PI

”Auzi lumina ochilor mei, Fip a mâncat cumva toate pastiluțele cu ulei de pește? Toată cutia, adică?!”
”Nu iubirea vieții mele. A mâncat doar 3 pastiluțe azi. A fost cu mine toată dimineața”
”Sfertul meu mai bun, păi era goală cutia când am coborât eu în bucătărie, imediat înainte să pleci tu. Le-ai mai dat tu din ele aseară?”
”Mărul ochiului meu, nu.”
”Atunci e un mister…”

Cum arată copilăria în România

Cum arată copilăria în România

Acum ceva vreme apăruse în atenția social media un studiu făcut de unicef, din care reieșea că 63% dintre copiii din România sunt agresați fizic acasă. Mai clar zis, că mai mult de 6 din 10 copii sunt bătuți acasă. Că-i bătaie cu furtunul, că-i ”doar o pălmuță”, copiii ăia sunt agresați fizic. Apropos de asta, știați că în cazul unui copil mic, amenințarea cu bătaia și bătaia au același efect?

Episodul 11: Doi parinti scapati de acasa…

Episodul 11: Doi parinti scapati de acasa…

Ce facem acum fara copii?
Nu stiu sa spun despre mine daca sunt o persoana organizata sau nu (sincer va spun, ca nu stiu daca sunt cea mai organizata persoana de pe fata pamantului, ori ca poate sunt cea mai haotica… asta e un mister pentru mine), dar, in contextul dat, am considerat ca e absolut necesar sa fac un plan.
Se vor lua cei 5 ani din urma, in care nu am petrecut nicio noapte departe de copii, se va face o lista cu toate lucrurile pe care ne-am fi dorit sa le fi facut in perioada asta si se vor imparti toate aceste activitati pe urmatoarele 2 zile, pe care urma sa le petrecem doar noi doi.

Cum încurajăm copiii să se apropie de cărți

Cum încurajăm copiii să se apropie de cărți

– Nu stă, domne, să-i citesc. Încerc mereu, dar nici nu vine la mine. Sau, dacă vine, îmi ia cartea din mână și o aruncă. N-are răbdare. Nu știu ce să mă mai fac cu el!
Sunt convinsă că multe dintre voi vă recunoașteți în propoziția de mai sus. Știu sigur, pentru că primesc întrebarea asta măcar o dată la două zile de la mame de copii un picuț mai mari de 1 an, dar și mame de copii de 2 sau de 3 ani. Cum să-mi învăț eu copilul să stea să-i citesc și, implicit, ce cărți pentru copii să-i mai cumpăr ca să stea să se uite pe ele?

Bronșiolita la copii

Bronșiolita la copii

Bronșiolita asta e destul de periculoasă. Pentru că, pe scurt, nu se mai oxigenează bine organismul. De unde și starea de legumiță, de care ziceam mai sus. Atunci e foarte periculoasă.

Episodul 11: Doi parinti scapati de acasa…
Cum încurajăm copiii să se apropie de cărți