Episodul 11: Doi parinti scapati de acasa…
Cum încurajăm copiii să se apropie de cărți
cadouri mame

Mai e puțin și vine Crăciunul. Sunt convinsă că printre voi există multe persoane organizate, care deja și-au făcut cumpărăturile pentru familie și prieteni.
Îmi imaginez cadourile frumos împachetate, cum așteaptă ele, dosite în vreo debara, ziua cu colinde, brad și (buddha ajută!) vin fiert.

 

Dar, sunt și alți oameni, ca mine, care încă așteaptă să revină vara. Și care n-au nici cea mai vagă idee ce să ofere și cui.
Să nu vă imaginați că acest articol o să vă ajute ce să cumpărați. Uitarăți că tocmai am zis că nici eu nu am nici cea mai vagă idee? Nu. Nu știu ce să cumpăr.
Dar… Știu ce să NU cumpăr. Și, mai ales, ce să NU cumpăr unei mame.

 

M-am apucat să scriu articolul ăsta, amintindu-mi de o zi de ianuarie, din copilăria mea.

 

Mama e născută în ianuarie și țin minte că ieșisem cu bunica la cumpărături, ca să-i găsim un cadou. Eram mică. Era încă pe vremea lui Ceaușescu, spre final.
Deci, pentru cititorii mei care au ales să se nască mai târziu și nu știu ce însemna să faci cumpărături în anul 1989, termenul de ”cumpărături” era foarte diferit atunci.
Practic, ne-am dus la alimentara goală, unde aveau… oale. Oale roșii cu buline albe. Să nu vă imaginați că asta era ceva rău. Ba, dimpotrivă! La alimentara din colț aveau, de obicei, doar creveți vietnamezi și încă o chestie, nu mai știu ce. Oale roșii cu buline albe nu prea aveau.
Și, pentru că oale roșii cu buline albe nu prea aveau, mama și-ar fi dorit așa ceva, pentru că îi trebuia. Așa că, bunica a decis să îmbine utilul cu plăcutul și i-a cumpărat mamei o astfel de oală. La mulți ani!

 

S-a bucurat, draga de ea, de oală, nu zic nu. Că îi trebuia și îi era utilă. Dar țin minte și acum cât de îndoită era de bucuria ei. ”Chiar așa, să mă bucur de ziua mea de o oală?”
Din fericire, după aia a venit ”democrația”. Și n-a mai fost nevoie să primească niciodată o oală de ziua ei (a mai primit niște cești și niște caserole la un  moment dat).

 

Mă rog, eu m-am abținut de la astfel de cadouri de atunci. Ce cadouri să nu cumperi niciodată unei mame?

 

1. Ochelari sensibili la zgomote

 

Ultimul lucru de care are nevoie o mamă sunt ochelarii sensibili la zgomote. Să-i cumperi un astfel de cadou unei mame e ca și cum ai lua un cuțit ruginit, l-ai tăvăli prin sare și l-au răsuci într-o rană adâncă, dar foaaaarte încet și cu foaaaarte mare precizie.
Adică… Noi, ca mame, încercăm să devenim imune la zgomote. Să nu mai auzim țipete, să zâmbim delicat (a se citi ”tâmp”) atunci când un copil cântă un cântecel din toți bojocii într-un spațiu foarte mic și foarte foarte închis. Sigur, te bucuri de bucuria copilului, cânți și tu cu el, dar, la un moment dat, ai impresia că îți curge sânge din creier, prin urechi.
Mai ales dacă e 10 seara și ești up and running de pe la 6 dimineața așa. Imaginează-ți că mai ai și o pereche de ochelari care scoate asta în evidență. Nope, nope, NOPE!

2. Muci (#vărogsămăscuzați) lichizi

Da, știu că vă miră și vă înfioară în același timp, dar… există niște dulciuri care așa se numesc. ”Muci lichizi” (#vărogsămăscuzați). Ceea ce mă face să cred că și consistența lor e în ton cu numele. Și, pentru că vorbim de mame, să vă anunț ceva: SUNTEM SĂTULE DE MUCI (#vărogsămăscuzați)! Mai ales acum, că a venit iarna și știm că o să coabităm cu ei până la vară și că o să uităm cum arată copilul nostru fără acești, (#vărogsămăscuzați), muci. Și nu știu despre voi, dar eu am avut onoarea chiar să mănânc așa ceva. Din păcate, nu… nu vorbesc despre dulciuri. Ci, vorbesc despre un copil al meu, ăl mai mic dintre ei, care mi-a strănutat în gură. Cu tot cu, (#vărogsămăscuzați), muci. A fost, nu îngrozitor, ci oribil de îngrozitor. Sigur, îmi iubesc copiii cu toate calitățile, defectele și mucii (#vărogsămăscuzați) lor. Dar parcă toate au o limită. Am purtat, (#vărogsămăscuzați), muci pe bluză. Nu m-am mândrit cu ei, dar i-am tolerat. Dar chiar în gură… Bleahs. Așa, deci… să nu cumpărați mamelor muci (#vărogsămăscuzați) de mâncare. Au deja acasă.

3. Muci (#vărogsămăscuzați) sclipitori

Eu stau să mă întreb dacă pentru unii oameni mucii (#vărogsămăscuzați) aștia nu sunt deloc traumatizanți sau, dimpotrivă, dacă nu cumva au fost prea traumatizanți, de aleg să-i transforme în orice. Da, există muci (#vărogsămăscuzați) clipitori, pe care să ți-i întinzi pe piele, ca să arăți ca un unicorn pe care au strănutat o droaie de copii. Cum ar veni, ca să arăți ca un unicorn-educatoare, pentru că, e bine știut, că dacă ești o educatoare pe care o iubesc copiii, primești în dar, adesea, astfel de cadouri de la ei. Dragi părinți, faceți un cadou educatoarei copilului vostru. Dați și voi copilul cu sclipici în nas. Că văd că e destul de scumpă cutia cu nebunia asta…

4. Ciocolată cu viermi

Din nou, asta n-o să șocheze nicio mamă care și-a lăsat cana de cafea nesupravegheată în prezența copilului. Cafeaua, acest lichid complet opac, în inima căreia poți găsi orice la final, după ce ai terminat de băut. Eu am băut cafea cu aromă de plastilină, de pietre cu noroi, de creioane cerate, de un căluț mic, de bobițe de mâncare de câine (pe-astea le-am simțit), etc.etc.etc. E adevărat, ciocolată cu viermi n-am mâncat până acum, dar parcă am ajuns la un nivel la care nimic nu mă mai șochează. Până la urmă, îmi amintesc foarte clar o dimineață în care i-am extras Emei, pe vremea aia micuță, o aripă de muscă din gură. Nu vreau să știu ce s-a întâmplat cu restul din musca aia…

5. Bandaje cu Isus

Cel mai important lucru de care nu vrei să-ți amintească un cadou este de cât de neputincioasă ești, de fapt, ca mamă. Cum, deși responsabilitatea de pe umerii tăi e enormă, n-ai aproape niciun fel de control real. Trebuie să crești un individ sănătos din toate punctele de vedere, asta în timp ce înoți în neprevăzut. Orice se poate întâmpla oricând. Să mai și vezi la mâna copilului, pe o rană, un bandaj care acolo te duce cu gândul, că numai dumnezeu știe ce se va întâmpla. Nu, mulțumesc. Vreau niște bandaje cu mine. Măcar să trăiesc cu iluzia asta, că am nițeluș control. Surse imagini: nuku.co.uk thepresentfinder.co.uk offthewagonshop.glopal.com

Sunt norocoasă

Sunt norocoasă

Eram într-o seară, pe vremea când Fip nu apăruse în lumea asta, în bucătărie atunci când am luat decizia că, nu doar n-o să mă mai întorc în corporație, dar mă întorc în școală. Că o vreme nu doar că n-o să aduc acasă un salariu, dar o să și investim în școala mea.

Despre aromaterapie, pe scurt

Despre aromaterapie, pe scurt

Avem tendința de a subestima simțul mirosului. Este, însă, calea cea mai rapidă către creier. Aromele pe care le simțim ne pot schimba starea deoarece informația este transmisă direct la sistemul limbic, la creierul reptilian, la zona din creier care este responsabilă cu emoțiile noastre,

Episodul 11: Doi parinti scapati de acasa…
Cum încurajăm copiii să se apropie de cărți