Deși subiectul poate părea ușor frivol (până la urmă e despre aspectul nostru exterior, nu?), a-ți cunoaște stilul personal și a-l trăi zi de zi, fără menajamente, ține de dezvoltare personală. Nu, din punctul meu de vedere, subiectul nu e deloc frivol. Să știu ce îmi place, să am ce îmi place și să arăt ce îmi place, direct, franc și cu convingere, asta poate spune multe despre mine.

În primul rând, asta spune despre mine că mă cunosc. Știu cine sunt eu, mă uit în interiorul meu și știu ce găsesc acolo. Stilul personal nu ține doar de două fuste și o bluză, ci e o extensie a stilului meu de viață și a interiorului meu. Să-mi cunosc stilul personal și să-mi adaptez stilul de viață la el și viceversa transmite că sunt o persoană conștientă de sine. Cui transmite asta? Păi, întâi și întâi… mie. Și asta e cel mai important. Cum mă văd eu pe mine, așa mă prezint și celorlalți, drept urmare, așa mă vor vedea și ei.

Apoi arată despre mine că sunt o persoană sigură pe ea. Stilul meu personal implică ceva complet extravagant și ieșit din comun? Iar eu îmi asum asta și n-o ascund? O arăt lumii, fățiș? Arăt lumii ceea ce sunt eu complet și fără menajamente? Nu renunț la cizmele mele roșii de lac, doar pentru că acum se poartă pantofii maro și pentru că vecina s-a uitat strâmb la mine. Nu, îmi port cizmele roșii de lac bucuroasă și cu capul sus, cu mândrie, cu siguranță, cu încredere.

De ce să-ți găsești stilul personal?

Problema noastră e că întotdeauna ni s-a spus ce să facem. Cum să fim, cum să gândim, cum să ne îmbrăcăm, ce merge cu ce. Sigur, multe din lucrurile astea sunt de bun simț. Dar multe sunt doar niște norme sociale de formă, fără un fond real, altul decât a ne alinia cu toții. Vorbeam cu mama într-o seară despre cum era pe vremea comunismului. Pe lângă faptul că era greu cu frigul, cu cozile, cu frica generală, era greu și cu standardizarea. La magazin găseai două tipuri de paltoane, oamenii foloseau sacoșe identice, iar singurul lucru care te scotea în evidență era ce îți creai tu. Mama știa (și îi plăcea) să tricoteze (ca multe și din mamele voastre) și așa își făcea haine mai ieșite din comun.

Ei, asta ni s-a transmis și nouă mai departe. Că dungile nu merg cu buline, să nu purtăm fustă scurtă dacă n-avem picioarele drepte, că hainele trebuie să vină nu știu cum la umeri și nu știu cum la mâini și așa mai departe. Asta ne-a tot ciuntit din creativitate și din dorința noastră de a ne uita în interiorul nostru. Ce rost are să mă uit la ce vreau eu, dacă oricum trebuie să urmez rigorile societății?

Și eu spun: Stop cu asta! Stop! Gata, s-a terminat. Găsiți-vă stilul personal și mergeți pe mâna lui. Nu contează ce părere au mămica, bunica sau pisica. Contează ce gândiți voi, ce simțiți voi, ce credeți voi despre voi, despre cum vă vedeți pe voi și despre cum vă prezentați celorlalți.

Hainele trebuie să spună o poveste

Nu am reușit niciodată să-mi pregătesc hainele de cu seara pentru a doua zi de dimineață. Mama făcea mereu așa și mă încuraja și pe mine. Eu nu pot. Eu trebuie să mă îmbrac dimineața în funcție de ce simt atunci, fix în clipa aia. În funcție de ce aștept de la ziua respectivă, în funcție de cum mă văd în ziua respectivă.

Hainele pe care le port spun mereu o poveste. Nu pot altfel. Dacă mă uit la mine, cum sunt îmbrăcată azi, hainele mele spun povestea unei tinere, care încearcă să se ascundă de ploaia confortabilă de privit prin geam, în pulovărul moale și călduros. Astăzi sunt o fată care ar fi stat între pături toată ziua, dar, pentru că nu a putut, a luat după ea senzația: cu pulovărul lălâi și moale și cu eșarfa călduroasă și pufoasă. Inclusiv faptul că azi am ales să-mi prind părul într-o coadă plictisitoare, și asta e parte din povestea de astăzi.

Iar dacă într-o dimineață nu îmi ascult bine povestea din cap și nu mă îmbrac să joc rolul principal în ea, nu mă simt toată ziua în pielea mea. Inevitabil ajung într-un magazin de haine, ca să-mi cumpăr ceva potrivit cu starea și povestea mea.

Cum să-ți găsești stilul personal?

Cea mai simplă metodă, dar nu cea mai eficientă, e să te uiți, pur și simplu la poze și să identifici stilul cu care simți că vibrezi. Să cauți site-uri de modă și în arhivele lor, poze pe pinterest sau pe instagram, să urmărești oameni cu care simți că rezonezi și să-ți faci o idee.

Sau, ai putea să răspunzi la cele 10 întrebări de jos, care să-ți dea o idee mai bună despre tine mai în detaliu, nu doar de suprafață.

Care sunt culorile tale preferate?

Să începem cu ceva foarte simplu. Care sunt culorile tale preferate? Nu neapărat punctual, dar măcar ca direcție. Preferi culorile tari, sau mai pastelate? Preferi culorile calde, sau reci? Ai prefera o gamă de nuanțe de roșu sau de nuanțe de albastru? Pune-ți chiar și întrebarea dacă ai prefera culori neutre sau unele mai tari…

Care sunt obiectele vestimentare ”basic”, fără de care n-ai putea trăi?

Ți-ar fi greu dacă ai fi obligată să porți doar rochii și să n-ai voie în blugi? Sau cum te-ai simți să ți se spună că nu mai poți purta fuste, ci doar pantaloni? Pulovere largi sau mulate? Fă o listă cu ele și include-le mereu între hainele pe care le porți mereu, indiferent cine ce părere are despre fiecare obiect în parte sau despre combinațiile pe care le faci cu ele.

Îți cunoști forma corpului?

Ar fi bine să o cunoști, pentru că așa o să găsești mai ușor obiecte vestimentare care să te facă să te simți confortabil. Nu spune nimeni că nu trebuie să porți o anume bluză, doar pentru că așa ”trebuie”. Doar că unele haine sunt destul de inconfortabile pentru unele forme de corp, ca să zic așa. Dacă nu te deranjează, nu-i bai. Dar dacă simți că-s incomozi niște blugi cu talie joasă atunci când ai burtica ceva mai mare, încearcă alt model de pantaloni. Cunoscându-ți forma actuală a corpului (adică nu cum arătai acum 3-5-7 ani, ci cum arăți acum) s-ar putea să-ți scutească niște timp la cumpărături și niște nervi atunci când de seacă o cămașă prea decoltată sau o rochie care simți că te sufocă.

Cum ți-ai descrie stilul, într-un singur cuvânt?

Ce cuvânt ai folosi ca să-ți descrii stilul? Relaxat? Pretențios? Luxos? Confortabil? Alege un singur cuvânt și vezi ce-ți spune el despre tine și despre stilul tău.

Ce vrei să transmiți celorlalți prin stilul tău?

Cu alte cuvinte, cum te prezinți lumii? Ca o persoană autentică? Ca o persoană temătoare? Ca o persoană căreia îi e greu să ia decizii? O persoană influențabilă? O persoană jucăușă? O persoană de încredere? Arată celorlalți cum ești tu, fără să te temi.

Stilul tău personal se potrivește stilului tău de viață?

Pentru că dacă nu, ceva nu e ok și o să-ți fie greu să te simți confortabil în viața ta. Dacă ele sunt diferite, sunt șanse mari ca doar unul din stiluri să fie despre tine și despre interiorul tău. Sau, în cazuri mai pesimiste, ca niciunul să nu fie. Identifică-l pe cel cu care te … identifici. Și schimbă-l pe celălalt ca să fie doar al tău.

Care este modelul tău de inspirație?

Invariabil există măcar o persoană în viața noastră care simțim că ne inspiră. Poate să fie mama, bunica, o actriță, o pictoriță, un om de știință. Orice. Caută-ți inspirația despre stilul tău personal și acolo. Atunci când cineva te inspiră, o face pentru că simți că undeva te identifici cu persoana respectivă… Caută adevărata inspirație și pune-o în practică în stilul tău personal și în stilul tău de viață.

Haideți, fiți curajoase! Nimeni nu știe mai bine decât voi care e povestea voastră, povestea vieții voastre. Trăiți-o, simțiți-o, arătați-o!