Semne de sarcină
Când nu ești bine cu tine, nu ești bine cu nimeni - Fetița din casa rotundă

Cu ce încalți picioare suferinde?

neuromul morton

Sper că citiți acest articol din pură curiozitate și nu pentru că suferiți și voi de neuromul morton, ca subsemnata. Dacă îl citiți din curiozitate, trebuie să vă spun întâi cum am aflat că îl am și cu ce mă deranjează.

De acum vreo doi ani am constatat că nu mai pot purta tocuri. Oricât de mici ar fi fost ele, după ce le purtam o perioadă scurtă de timp, simțeam că îmi ia foc talpa, în dreptul oaselor metatarsiene (adică exact zona aia pe care te sprijini atunci când ai pantofi cu toc) și începeau să mă doară degetul mijlociu și cel de lângă el. Am trecut asta cu vederea și am decis că n-o să mai port tocuri. Doar că, într-o iarnă, când eram cu Fip în luna și cu Ema în tricicletă și ne întorceam acasă, am simțit că nu mai pot să merg dacă mai stau încălțată. Purtam niște adidași moi și confortabili. Ne-am întors acasă din parc cu mine pe jumătate încălțată și pe jumătate desculță. Adică, aveam un adidas într-un picior și o șosetă în celălalt.

Atunci am zis că nu-i ok. Vorba aia, de picioare o să am nevoie toată viața și ar fi bine să am grijă de ele. M-am programat la medic și i-am explicat tot ce simțeam (cu mențiunea că din reflexul de a vorbi mai mult cu copiii cu degete mici, decât cu adulți, i-am zis medicului că mă doare un ”degețel” :)))

 

M-a întrebat, investigat, pipăit. I-am povestit că dacă port încălțăminte mai strâmtă (adică normală pentru oamenii care nu au picioarele așa late ca mine) sau puțin toc, începe să mă doară zona oaselor metatarsiene, apoi simt o arsură în toată talpa, mă jenează și degetele și dacă nu mă descalț în secunda doi, simt că îmi ia foc piciorul. La dreptul e mai serioasă treaba. Radiografii aveam deja de când îmi rupsesem degetul. Durerea era mai veche, doar că acum se acutizase. Dacă stau bine să-mi amintesc, am avut mereu disconfortul ăsta, dar nu la cote așa alarmante. După ce a terminat anamneza mi-a explicat ce se întâmplă cu mine și picioarele mele.

Sufăr de neurom morton. Mai pe lung, nervul interdigital a fost iritat cronic, așa că s-a îngroșat și a dezvoltat cicatrici. Ce l-a iritat? Păi, încălțămintea neadecvată, compresia pe care o fac oasele metatarsiene pe el, și poate și altele.

neuromul morton

Ok, bun. Am aflat ce e. E neurom morton. Și ce fac eu acum cu neuromul ăsta? Cum scap de el? Am primit câteva recomandări de la medic:

Încălțăminte lată

Recomandarea principală a fost: fără încălțăminte îngustă. Asta e tare greu atunci când ai picioarele late și orice încălțăminte normală devine îngustă… Așa că, pentru mine s-a terminat cu comandatul pantofilor de pe net. Trebuie mereu să-i probez ca să-i simt cât sunt de lați. Cum am stabilit că citiți articolul doar de curiozitate, bucurați-vă că nu mai trebuie să pierdeți atâtea ore prin magazine, probând fel și fel de pantofi. Era o vreme când cu șase clickuri aveam 5 perechi de pantofi la ușă a doua zi.
Nici măcar genul ăsta de cizme de damă nu mă încumet să mai cumpăr de pe net, deși, teoretic, sunt comode, fără toc, se mulează pe picior. Nu… Mi-e frică.

Fără tocuri

Aici e suferința mea. Femeie cochetă, fostă, actuală și viitoare divă… Să nu mai am eu voie să port pantofi cu toc? Mă rog, ca să fiu mai explicită, să nu mai pot eu să port pantofi cu toc? Nici la petreceri, nici la sindrofii, nici la un costum mai office? Nope, s-a terminat cu ei. Să știți că e tare greu să încropești o ținută decentă și elegantă fără pantofi cu toc. Și trist…

Plantare pentru neuromul morton

Deci, pe lângă faptul că pantofii trebuie să fie lați, trebuie să mai încapă în ei și un plantar specific, ce se face pe comandă, la recomandarea medicului. Nu am încă astfel de plantare, pentru că încă sunt ok doar cu încălțăminte lată, deși a început să mă deranjeze și asta câte puțin. De exemplu, conduc mereu desculță, ca să-mi fie mai ușor. Problema e că am auzit că rolul plantarelor nu e să te facă să te simți confortabil și e destul de dureros să le porți. Nu mă pronunț, e doar ceva auzit de la un medic în care am încredere.

 

Kinetoterapie, masaj pentru neuromul morton

E adevărat că după o sesiune sănătoasă de masaj al zonei ăleia, masaj făcut de o doamnă foarte pricepută din Thailanda, n-am mai avut probleme o vreme cu piciorul. Bine că mi-am amintit. Să mai fac o programare…

Tratament  pentru neuromul morton

Dacă nici cu pantofii lați și nici cu plantarele sau cu masajul nu merge, se recurge la tratament. Corticosteroizi injectați împreună cu anestezic.

Operație pentru neuromul morton

În ultimă instanță, dacă nimic și nimic nu te ajută, recurgi până la urmă la intervenție chirurgicală. Prin intervenția asta, se curăță nervul și ar trebui să fii ok după aia. Problema e că am citit că are o rată de succes de 80%. Întrebarea mea e ce se întâmplă în cele 20% din cazuri, când operația nu reușește. Rămâi la fel ca înainte sau…? Astea sunt niște riscuri pe care trebuie să le discut cu un medic.

Ceva îmi spune că tot la operație o să ajung. Și cum piciorul ăla îl am deja operat de două ori, ce mai contează o a treia? Ca să nu mai spun că la spital o să pot să dorm cât vreau eu. Hmmm… Mă mai gândesc 😀

Control sau influență? Ce facem cu copiii?

Nu știu dacă știați, dar nevoia de control pe care o simțim adesea, se transformă în cea mai importantă sursă de stres pe care o avem. Și e normal. E normal, pentru că poți controla foarte puține lucruri în viața ta. Și poți controla și mai puține lucruri în viața altuia. Și, dacă totuși reușești să o faci, vine cu niște costuri destul de mari. Printre care și stresul.

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!

– E o puturoasă, dragă. În fiecare zi, la prânz, când o culcă pe fie-sa, stă și ea în pat. Zice că altfel nu adoarme a mică. Ce să zic, parcă eu n-am avut copii. Dar eu n-aveam timp să dorm cu ei în pat, aveam treabă. Asta dă vina pe fie-sa ca să doarmă și să nu facă nimic!

Cum educăm copiii pentru libertatea de mâine, și nu pentru cea de ieri

”Educația este identică cu ajutorul acordat copilului pentru a-și realiza potențialul. Opusul educației este manipularea, care se bazează pe absența încrederii în ceea ce privește dezvoltarea copilului și pe convingerea că un copil va crește cum trebuie doar dacă adulții pun în el ceea cce este dezirabil și suprimă ceea ce este indezirabil

Episodul 12: Viata noastra – intre deconectare si reconectare

Ei, iar lipsa asta a mea s-a resimtit la copii. Mai ales la Fip. I s-a golit cupa emotionala, iar eu n-am fost disponibila sa i-o umplu la loc. Timpul pe care l-am petrecut zilnic n-a fost suficient. Am decis ca e momentul sa iau masuri. Ii era greu, se controla greu, se infuria rapid din orice. Era ca o bomba fara ceas.

Semne de sarcină
Când nu ești bine cu tine, nu ești bine cu nimeni - Fetița din casa rotundă