Cu ce încalți picioare suferinde?
Conferința Internațională de Psihotraumatologie 2017

Când nu ești bine cu tine, nu ești bine cu nimeni – Fetița din casa rotundă

fetita interioaraA fost odată ca niciodată o fetiță. Nici înaltă, nici scundă, nici grasă, nici slabă, nici blondă, nici brunetă. O fetiță ca toate fetițele, atâta doar că fetița noastră era foarte colorată. Pielea ei arăta ca paleta de culori a unui pictor ce știa să se bucure de viață. Pete roșii și albastre, galbene și portocalii… Toată pielea ei era o nebunie de culori. 

Fetița asta locuia într-o casă specială, cu pereți moi și catifelați și foarte călduroasă. Avea niște ferestre mici, undeva sus, în pod, dar fetița era atât de mică, încât nu ajungea la ele. Fetița asta nu ieșise niciodată din casa ei și nici nu văzuse niciodată cum arată lumea. Trăia acolo, singură, în căsuța ei rotundă, cu pereți moi și catifelați. 

Nu știa cum ajunsese acolo, de unde se născuse, pentru că în căsuța ei nu exista nicio mamă care să o țină în brațe și care să-i pregătească orez cu lapte. Doar că fetița nici nu-i simțea lipsa. Nu de acolo se hrănea ea. Nici din îmbrățișări, nici din orez cu lapte. 

Fetița avea un singur mesaj pe care îl transmitea către exterior, chiar dacă nu știa cum arată exteriorul ăsta. La fel cum noi învățăm să respirăm, fără să ne dăm seama cum am făcut-o, așa și fetița a început să transmită mesajele. Întâi foarte tare, ca să fie sigură că e auzită.

”Vreau să mă iubiți necondiționat, să mă protejați și să mă acceptați pentru ceea ce sunt. Să mă susțineți și să mă încurajați!”

Și aștepta răspunsul din exterior. Câteodată el venea, iar fetița se bucura din cale afară. Avea în dreptul pieptului o cupă transparentă și închisă ermetic, în care licărea un lichid auriu. Când primea răspunsul din exterior, cupa se umplea, mai mai să dea pe dinafară.

Dar, câteodată, mesajul nu venea. Atunci culorile fetiței începeau să se estompeze, iar cupa să se golească. Vocea ei devenea din ce în ce mai liniștită și aproape că nu se mai auzea către exterior. După o perioadă lungă în care mesajul nu venea din exterior, fetița se întindea pe podea și privea tavanul. Nu mai avea energie să iubească, să clădească, să ceară. 

Într-o zi, așa cum stătea ea întinsă pe podea și își privea pielea de culoarea unui șoricel de câmp, fetița noastră a decis că nu se mai poate așa. Și că dacă oricum răspunsul din exterior nu mai vine, n-o să-l mai ceară. A căutat ustensile prin casă și a început să meșterească. Și-a pictat pete violente de culori pe piele, în timp ce se uita în oglindă și se bucura că parcă începe să semene cu ea însăși. Apoi, din niște piese vechi găsite printr-un dulap prăfuit, a reușit să încropească un dispozitiv care să o ajute să-și scoată cupa din piept. A îndurat toate durerile, s-a șters de sânge cu un prosop vechi, a tras mai tare. Cupa a ieșit și era, oricum, goală. Nici picătură de lichid auriu în ea. Cu ajutorul unei seringi, fetița a umplut cupa cu un alt lichid, negru ca smoala de data asta. Și-a depărtat pielea și oasele pieptului cu niște chingi încropite, a șters șuvoaiele de sânge cu același prosop vechi și murdar și a pus cupa la locul ei. Acum se simțea completă.

 

Cu pielea vopsită și cupa cu lichid negru pusă la locul ei, fetița s-a întins înapoi pe podea, ca să privească tavanul. Cupa a început să i se verse peste trup, să curețe vopseaua pe care și-o pictase cu atâta migală și să o acopere cu totul, ca un giulgiu. În scurt timp, fetița rămase încremenită sub lichidul, devenit acum vâscos, care nu-i mai permitea nicio mișcare. Arăta ca o muscă prinsă într-o mărgea de chihlimbar negru. 

Ultimul gând înainte să nu mai aibă niciun gând a fost: ”Urâtă lume, urâtă casă, urâtă eu…”


Fiecare dintre noi are o astfel de fetiță în interior. Și tu, și eu. O fetiță care a cerut mult timp iubire necondiționată, iar atunci când nu a primit-o, a dispărut. Atunci emoțiile noastre s-au încărcat de lichidul negru, au devenit grele și s-au scufundat.

Așa că n-am mai avut iubire de dat. Nici pentru noi, nici pentru ceilalți.
N-am mai avut respect de dat. Nici nouă, nici celorlalți.
N-am mai avut încredere. Nici în noi, nici în ceilalți.
Nu ne-am mai arătat compasiune. Nici nouă, nici celorlalți. 
N-am mai râs, nu ne-am mai bucurat, n-am mai văzut intenții bune, n-am mai spus lucruri frumoase, n-am mai ajutat, nu ne-am mai implicat. Ne-am acoperit toată viața de o pâclă neagră, sufocantă… 

Salvați fetița. Iubiți-o voi necondiționat. Spuneți-i lucruri frumoase. Cuvinte pline de compasiune. Îmbrățișați fetița. Acceptați-o cu greșeli și defecte. Dați-i răspunsul din exterior. Fetița aia sunteți voi! Casa ei sunteți voi. Lumea ei sunteți voi. 

Dați și mai departe povestea ei. Să o cunoască toată lumea!

Ghid de supraviețuire pentru proaspetele mame – 10 sfaturi utile!

Cum scoți petele de pe copil - ingredientul surpriză
Rețetă delicioasă de pui coquelet în 3 minute și 10 secunde

Când habar n-aveam să fiu mamă, când copilul ăsta se născuse fără instrucțiuni de folosire și când instrucțiunile pe care le primeam de la alții nu erau universale? Mi-am intrat, ușor-ușor, în ritm. Dar la început a fost greu. Ce mi-ar fi plăcut atunci să știu, ca să-mi fie viața mai ușoară?

Cum scoți petele de pe copil - ingredientul surpriză
Rețetă delicioasă de pui coquelet în 3 minute și 10 secunde

Ți-ai scris deja povestea vieții?

Rețetă ultrarapidă de tocăniță de vită
Și tu ești o femeie care are nevoie de un bărbat ca să parcheze?

Povestea ta de viață a fost scrisă deja. Nu, nu mă refer la soartă, nici la ”ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”, ci la faptul că fiecare dintre noi și-a scris singur deja povestea de viață.
Cu toții am început să ne scriem povestea de viață atunci când ne-am născut, sau chiar mai devreme. Unii specialiști au demonstrat prin studii că povestea vieții noastre începe să fie scrisă încă de când pluteam în lichidul amniotic din uterul mamei noastre.

Rețetă ultrarapidă de tocăniță de vită
Și tu ești o femeie care are nevoie de un bărbat ca să parcheze?

#meToo – Și eu am fost victima hărțuirii și abuzului sexual. Cum combatem asta?

3 vitamine de care ai nevoie iarna și o rețetă de tort raw vegan
Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

Prima dată mi s-a întâmplat când eram în generală. Să ne înțelegem. Nu am fost niciodată una din fetele mega populare, după care leșinau toți și toate colegele. Școala am făcut-o la un liceu mai „de fițe” să-i spun, unde eram pătura de mijloc printre pături superioare. Vacanțele mi le făceam la Ploiești, și nu la Disney, tata conducea un Oltcit, și nu un Tucson, n-aveam rucsac Herlitz și nici camera mea.

3 vitamine de care ai nevoie iarna și o rețetă de tort raw vegan
Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

Tu ce ai face pentru iubire?

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri
Cele 5 misiuni pe care le-am primit de la Prietenii Cățeluși (P)

Sunt atât de multe clișee în jurul iubirii adevărate, încât chiar și dacă ajungi să te-ntâlnești cu ea s-ar putea să n-o recunoști. Pentru ca lumina ochilor tăi s-ar putea să nu vină pe-un cal alb, să nu aibă de la ce să te salveze, ba s-ar putea chiar să nici nu poată să te salveze, iar dacă mă întrebați pe mine s-ar putea să nici nu fie bine să te salveze.

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri
Cele 5 misiuni pe care le-am primit de la Prietenii Cățeluși (P)

Cine mă ajută pe mine să-mi concep speach-urile

#itiMultumesc
Femeia cu masca pe față

Și așa am șters cu buretele tot ce mă gândisem eu inițial să zic și le-am povestit oamenilor despre relația bazată pe încredere și cum absolut tot din viața noastră de părinți se învârte în jurul încrederii. Încrederea pe care noi o avem în copii și încrederea pe care copiii o au în noi.

#itiMultumesc
Femeia cu masca pe față

Secretul unei relații de succes, explicat copiilor

Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii
Cum ne putem îmbunătăți calitatea vieții prin utilizarea unui purificator de aer

Ema: Auzi mami, dar voi nu vă certați niciodată?
Fip: Da, nu vă sitați nisiodată?
Mă uit așa lunguț la ei. Cine să nu ne certăm? Acum 2 minute măcinam migdale pentru tort și mâncau zmeura pentru cremă. De unde o fi pornit discuția asta?

Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii
Cum ne putem îmbunătăți calitatea vieții prin utilizarea unui purificator de aer

”Nu te mai uita la copilul meu” – O perioadă care a trecut

Călătoria copiilor mei prin toate emoțiile - în 9 minute
Printese și acte caritabile - Jocuri de copil și de adult

De când sunt mamă m-am schimbat mult. Nu doar că m-am schimbat mult față de cum eram eu înainte de copii, dar m-am schimbat mult și față de cum eram eu la începutul călătoriei mele de mamă.
Era o vreme în care nu te puteai uita la copilul meu

Călătoria copiilor mei prin toate emoțiile - în 9 minute
Printese și acte caritabile - Jocuri de copil și de adult

Eu și tantrumurile copilului meu

Cu sania in siguranta
Cum sa folosesti epilatorul fara sa te doara (prea tare)

Mă refer, desigur, la tantrumurile pe care le făcea Ema când avea aproape doi ani. Care mă răvășeau emoțional, care scoteau din mine toate soiurile de emoții și trăiri, de ziceam că nu mai pot să duc.

Cu sania in siguranta
Cum sa folosesti epilatorul fara sa te doara (prea tare)
Cu ce încalți picioare suferinde?
Conferința Internațională de Psihotraumatologie 2017