Recenziile Vijulienilor - Cinci minute de răgaz [VIDEO]
Cuplul după ce vin copiii - Cum am rezistat noi

cum alegi bicicleta

 

 Urmărește-mă pe facebook

Una din bucuriile copilăriei mele a fost mersul pe bicicletă. Inițial tricicletă, apoi bicicleta au fost niște jucării care nu mi-au lipsit în copilăria mea. Tricicleta recunosc sincer că nu mai știu cum arăta. Dar bicicleta o țin minte în toate detaliile ei, de parcă acum aș avea-o în fața ochilor.

Nu știu de unde a apărut și nici la ce vârstă am primit-o, dar aproape toate amintirile fericite ale copilăriei mele se leagă de ea. De ea, de un cărucior pentru păpuși turcoaz și de parcul Cișmigiu.

Cu ajutorul bicicletei mele portocalii, am cunoscut jumătate din lumea mea. O jumătate din lumea me se întindea între cartierele Drumul Taberei și Ghencea, de la stadionul Steaua până la Favorit, apoi la piața Moghioroș, culminând cu parcul Moghioroș, cel cu două intrări, cu carusel cu lanțuri pe care nu l-am prins niciodată în funcțiune și cu marea floare de lotus din ciment, construită în mijlocul lacului, cu găuri rotunde pe fiecare petală, ca niște ochi de uriaș care urmăresc fiecare câine sărit în apă să înoate, fiecare copil care s-a julit pe alei, fiecare râset, chiar și pe mine, urcată pe scărița de la locul de joacă, scăriță de pe care nu m-am mai putut da jos până când nu a urcat după mine bunica mea cu părul alb ca spuma de frișcă.

În cealaltă jumătate de viață, piața Romană, piața Lahovari, galeriile Orizont, piața Universității, nu mă ducea bicicleta. Acolo mă duceau autobuzul 126, bunica și picioarele. Două lumi, două eu.

N-am folosit niciodată roți ajutătoare. Nu știu precis de ce n-am avut, dar știu că tata și-a dat silința și m-a învățat să merg direct pe cele două roți negre, așezate sub cadrul portocaliu. Mersul pe bicicletă l-am învățat ca într-un film clișeic, probabil că la fel ca mulți dintre voi. Într-o zi cu soare prăfos, eram pe aleile din spatele blocului, alei care acum, peste 20 de ani mai târziu, sunt umbrite de copaci mari, barieră între trotoarele înguste, ocupate de mașini și cerul infinit. Tata era în spatele meu, înalt și slab, aplecat de mijloc și mă ținea să nu cad. Eu pedalam spre libertate, cu încredere în mâna care mă ținea. Aceeași mână care mă trecea strada, aceeași mână care conducea mașina când mergeam la meditații, aceeași mână care scria perfect mai multe fonturi decât știe laptopul meu, aceeași mână care mă scărmăna în cap, în semn de afecțiune. Doar că, la un moment dat, mâna s-a ridicat de pe bicicletă, tata s-a ridicat de spate iar eu am tot pedalat. L-am auzit din spate strigând cu voce domoală după mine, așa cum îi stătea lui în fire: ”Țușcă, mergi singură”.

 

Vrei să primești postările mele pe email?

Și am mers. Am pedalat pe toate trotuarele din jumătatea mea de viață. Am cunoscut toate gropile, toți copacii, am claxonat pietoni care mișunau printre doamne bătrâne care vindeau flori, pătrunjel și ceapă verde pe pungi de plastic, direct pe asfalt. Am mers și am căzut, m-am julit, am încurcat oameni. Am mers liberă, cu vântul fluturându-mi în părul șaten, tuns scurt. Am mers cu tata mult în spatele meu, pentru că tata nu mai avea bicicletă. Și, probabil, nici bani să-și mai ia alta. Țin minte că visam să strâng bani și să-i cumpăr eu una, ca să putem pedala împreună pe străzile prăfoase, sub cerul albastru cu soare orbitor.

Când am rămas mare bicicletei, n-am mai primit alta. Nu mai știu dacă am fost tristă, supărată sau furioasă sau dacă doar am înțeles că oamenii cresc și obiectele rămân pe loc sau dispar pur și simplu din viața noastră și că așa e normal. Știu doar că n-am mai pedalat ani buni.

Prin liceu m-am urcat din nou pe bicicletă. Era un bmx cochețel, adus din state, al prietenului meu de atunci. El făcea tot felul de scheme cu bicicleta aia, care era ca o extensie a lui. Oriunde mergeam eram eu, el și bicicleta lui. N-am fost în stare să-mi mențin echilibrul. M-am urcat pe ea și am căzut. Apoi n-am vrut să mai încerc. Oricum nu fusesem niciodată bună la niciun sport, oricum fusesem mereu o bleagă care cade din picioare, iar sportul nu era de mine. Îmi asumasem felul ăsta de a fi și nu încercam mare lucru.

Odată cu copiii și cu plăcerea lor de a merge pe bicicletă, s-a trezit ceva în mine. Mi-am adus aminte de jumătatea mea de viață și de bicicleta cu care treceam prin ea. Le-am văzut bucuria de a pedala, de a controla bicicleta, de a fi liberi. Și mi-am dorit să fiu și eu, din nou, așa. Și mi-am mai dorit să pedalăm toți, așa cum mi-ar fi plăcut să o fac cu tata. Dar… mi-a fost teamă să-mi iau bicicletă. Oricum nu știu să merg pe ea, oricum nu credeam în expresia că mersul pe bicicletă nu se uită. Eu uitasem! De-aia picasem de pe ea acum 10 ani… Pentru că se uită. Mi-am luat tricicletă de adulți. Și așa am mers, cu copiii în scaun, în noua mea jumătate de viață, printre căsuțe, copaci, iarbă și trandafiri colorați.

Doar că parcă nu îmi era suficient. Nu simțeam libertatea aia și vântul în pletele acum blonde. Nu era la fel. Mi-am luat inima în dinți și l-am rugat pe V să-mi transforme tricicleta în bicicletă. Ce putea să mi se întâmple? Să cad și să mă lovesc? Am mai căzut. Să-mi rup ceva? Mi-am mai rupt. Mi-a făcut bicicleta, m-am urcat pe ea și dusă am fost. Fără să cad, fără să mă lovesc, fără să-mi rup ceva.

Așa că vă sfătuiesc și pe voi să vă luați inima în dinți, să luați în calcul dacă temerile voastre sunt justificate și să puneți totul în balanță. Apoi să încercați. S-ar putea să reușiți 🙂

Despre cum am căzut, de exemplu, cu  de mi-am jupuit TOATĂ pielea de pe spate, vă povestesc cu altă ocazie. E amuzant :)) Dar vreau să încerc din nou. Habar n-am nimic despre snowboarduri, am început să mă interesez despre cum alegi placa de snowboard, la iarnă vrem să dăm copiii să învețe să se dea cu skiurile (pe mine asta nu mă atrage) și eu o să-mi iau cursuri de snowboarding. O să fie amuzant, pun pariu. Dar, vorba aia, ce-o să pățesc? Să mă lovesc? Să-mi rup ceva? Been there, done that.

Sursă foto: cum alegi bicicleta (bonus, că e un articol extrem de complex care include aproape absolut orice informație v-ar interesa despre biciclete)

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Despre purificatorul de aer și ce face el
Cum circulă informația

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. Mihai o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Despre purificatorul de aer și ce face el
Cum circulă informația

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

8 tehnici de pictat pentru copii - Tema ”toamna”
Momentul ăla când ajungi să cumperi rucsac și stilou în loc de puzzle încastrat

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni

8 tehnici de pictat pentru copii - Tema ”toamna”
Momentul ăla când ajungi să cumperi rucsac și stilou în loc de puzzle încastrat

Cum să avem grijă de noi toamna

Ce se mai poartă în toamna anului 2018
Infecțiile urinare

Mai e puțin și putem spune că a trecut și vara asta. Poate o să vă întrebați la fel ca și mine: când? A trecut repede, cum trecea pe vremuri vacanța de vară. Parcă ieri căutam costumele de baie prin fundul dulapului, iar acum stau și mă întreb dacă am suficiente umbrele în casă.

Ce se mai poartă în toamna anului 2018
Infecțiile urinare

Ce faci dacă îți scapi telefonul în WC, ca mine

Infecțiile urinare
3 lucruri pe care animalele de companie le fac pentru copilul tău

Acum un an, cam pe vremea asta, trântisem portbagajul peste telefon și îi mai schimbasem apoi ecranul de încă vreo trei ori (o dată îl scăpasem din patul supraetajat al copiilor, o dată îl scăpase un copil pe jos la grădiniță și o dată îmi crăpase pur și simplu în mână, în timp ce mă uitam la el)

Infecțiile urinare
3 lucruri pe care animalele de companie le fac pentru copilul tău

Cum să ai grijă de oasele tale la tinerețe, ca să le poți folosi și la bătrânețe

Noi, copiii din Bahnhof Zoo - O părere
Vreau să mă vezi așa cum sunt, ca să te iubești așa cum ești

La noi în familie a existat un tipar de probleme de sănătate. Bine, cu siguranță nu suntem noi mai speciali și nu-i un tipar ieșit din comun, dar eu am simțit că e ceva de care parcă nu mai scăpăm. Și anume, probleme cu oasele.

Noi, copiii din Bahnhof Zoo - O părere
Vreau să mă vezi așa cum sunt, ca să te iubești așa cum ești

Cum depozităm parfumurile

Idei de cocktailuri și mocktailuri cu cafea pentru zile și seri de vară
Raftul cu cărți (2)

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

Idei de cocktailuri și mocktailuri cu cafea pentru zile și seri de vară
Raftul cu cărți (2)

Ce greșeli mari am făcut atunci când am mobilat casa

3 lucruri pe care să nu le spunem copiilor despre ... serviciu
O să mai mâncăm vreodată cartofi prăjiți?

Și nu suntem la prima casă pe care am mobilat-o, ci la a treia. La toate am făcut greșeli, care au ajuns să ne coste. Fizic, concret, financiar. Dacă ar fi să mobilez din nou, a patra casă, aș ține cont de ce am învățat primele dăți.

3 lucruri pe care să nu le spunem copiilor despre ... serviciu
O să mai mâncăm vreodată cartofi prăjiți?

În salopetă la nuntă

O să mai mâncăm vreodată cartofi prăjiți?
Povestea nisipului

Dar, dacă ar fi să mai merg la  o nuntă, m-am gândit de pe acum cu ce m-aș îmbrăca. Poate e în ton cu schimbările din interiorul meu, poate e doar un răspuns la modă și la ce se mai poartă acum, dar nu m-aș îmbrăca – șoc și groază – cu o rochie. Nici cu o fustă. Nu. Mi-aș lua o salopetă pe mine. Vai, le ador! 

O să mai mâncăm vreodată cartofi prăjiți?
Povestea nisipului

3 măști de păr pentru păr uscat

Povestea nisipului
Ceasurile bărbătești - Cum alegi ceasul potrivit?

După cum ziceam, măștile astea sunt gândite pentru și testate pe păr uscat și deteriorat, pe care îl aștept să crească la fel cum aștept să crească și iarba în curte, ca să scăpăm de noroi. Pe lângă măștile astea,

Povestea nisipului
Ceasurile bărbătești - Cum alegi ceasul potrivit?
Recenziile Vijulienilor - Cinci minute de răgaz [VIDEO]
Cuplul după ce vin copiii - Cum am rezistat noi