Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine e foarte importantă ordinea în casă. Nu reușesc să o țin mereu, dar asta nu înseamnă că îmi place haosul. De fapt, nici măcar nu-i vorba că nu-mi place haosul din casă, ci că, haosul din casă îmi creează haos în minte. Devin agitată, nu reușesc să-mi duc lucrurile la bun sfârșit. Și am observat că îi agită și pe copii. Și cu cât mă afund mai mult în dezordine, cu atât îmi vine mai greu să mă apuc apoi de ordonat din ele.

Așa că, am dezvoltat (sau sunt pe cale să dezvolt 🙂 ) niște strategii care să mă mențină cu casa și capul limpede. Iată cum poți avea ordine în casă (dacă simți că de ajută), în ciuda faptului că împarți casa cu doi copii mici (și pentru că cea mai mare dezordine se face de la jucării, voi începe cu ele)

1. Camera de jucării

Știu că nu toată lumea e norocoasă să poată aranja una din camerele casei/apartamentului doar pentru copii. Am fost una din familiile alea, căci eu n-am avut niciodată camera mea. Dar acum copiii mei o au. Și, după câțiva ani în care jucăriile au stat prin toată casa, am decis că, de acum înainte, locul lor va fi în camera copiilor. Copiii nu s-au arătat nici încântați, nici deranjați de noua organizare în casă, așa că așa a rămas. Dacă nu aveți o cameră specială pentru asta, camera copiilor adică, puteți alege un colț de casă, unde să le aranjați toate jucăriile pe care le au. Și că tot veni vorba de jucării…

2. Fiți atenți la numărul de jucării

Știu că de multe ori încercăm să compensăm lipsurile din copilăria noastră și îi cumpărăm copilului nostru tot ce își dorește el, tot ce ne dorim noi și tot ce ne-am fi dorit noi când eram mici. Altfel cum vă explicați că eu i-am luat Emei la 1 an o căsuță de păpuși? Toate jucăriile se adună, se împrăștie, sunt copleșitoare pentru toată lumea. Noi suntem plecați de acasă cam de când a început luna august. În primele 2 săptămâni, copiii au avut la ei câte un rucsac cu jucării, alese de ei, să se joace în vacanță. Nici nu l-au deschis. Când am plecat din nou, nu le-am mai luat decât 5 cărți și două cutii de plastilină. Deși am stat și prin casă (stăm într-un apartament cu două camere, la bloc, fără cine știe ce distracții, fără curte, fără nimic ce i-ar putea ține ocupați), n-au pomenit de jucăriile de acasă, altele decât o focă mică mov și o mașinuță de pompieri. 90% din jucăriile pe care le au ai mei sunt inutile, nici nu se uită la ele. Mai puține jucării, mai multă ordine în casă și în minte (a copiilor și a noastră).

3. Învățați copiii să pună jucăriile la loc după folosire

Asta e un lucru la care eu am ținut mult. Dacă scot toate jucăriile și le împrăștie peste tot, mă simt copleșită să le văd și intru în panică. Atunci când sunt cu mine, țin morțiș să-și pună la loc materialele cu care nu mai lucrează. Și știu că uită și că se iau cu entuziasmul noii idei de joc, așa că sunt acolo, să le reamintesc. ”Văd că masa ta de lucru a rămas foarte aglomerată. Oare mai ai loc să lucrezi altceva acolo?” sau ”Văd că au rămas toți dinozaurii pe jos. Era să calc pe unul și să-l stric” sau, chiar direct, ”Strânge, te rog, cărțile alea de pe jos, pentru că o să călcăm pe ele și o să le rupem”. Dacă n-au chef, îi ajut și eu, deși am început din ce în ce mai des să-i încurajez să lucreze împreună la ordinea din cameră. Apoi ne minunăm cu toții de cât de mult spațiu a rămas pentru joacă și cât de bine arată camera. Cred că e un obicei bun. Cu siguranță mult mai bun decât cel în care aș fi strâns eu tot după ei și tot așa, mult mai bun, decât obiceiul pe care îl au cu V, de nu mai am unde călca după ce au terminat ei joaca :))

4. Țineți câte un coș pentru adunat lucruri rătăcite în fiecare cameră

Ei bine, în coșul respectiv puneți toate lucrurile care nu-și au rostul în camera respectivă. În dormitor am un coș în care pun toate lucrușoarele care se adună pe comodă sau pe noptiere și îl iau periodic și îl golesc, punând toate nimicurile la locurile lor. Am și în sufragerie un astfel de coș, am o tăviță în camera copiilor și o cutie în birou. Cu ocazia asta (poate) reușesc să țin suprafețele dulapurilor și comodelor GOALE, nu pline de tot felul de mărunțișuri.

5. În sufragerie…

În sufragerie am greșit, dar vreau să corectez. Am multe perne pe cele două canapele, care arată foarte bine atunci când sunt aranjate. Nu arată la fel de bine în restul de 90% din timp, când sunt aruncate peste tot de copiii mei, care se joacă cu ele. Am pus un platou frumos, decorativ, pe o comodă, platou care adună acum toate nimicurile de pe lume. Am pus lucruri pe dulapul de băuturi și acum sunt obișnuită ca și ăla să fie un spațiu de depozitare. Am o măsuță complet inutilă lângă comoda televizorului, care nu face altceva decât să adune nimicuri. Trebuie să o desființez. Dar sunt lucruri pe care le pot corecta ușor, astfel încât să am nevoie de cât mai puțin timp pentru a face casa să pară (și să fie) ordonată. Deci, atunci când ai copii care le răvășesc foarte ușor, e mai bine să ai mai puține obiecte decorative în sufragerie. În plus, dacă puteți adăuga uși la mobila voastră, sau tot felul de cutiuțe, lucrurile vor părea mai ordonate. Eu am ținut morțiș să nu am prea multe polițe sau rafturi deschise.

6. În bucătărie

În bucătărie am făcut mai puține greșeli. Dar, ce mi se pare că obosește foarte mult spațiul, e toată aparatura înșirată pe blaturi. Eu încerc să le pun la locurile lor, în dulapuri, dar nu toți cei din casă fac așa 🙂 Pe de altă parte, multicookerul și espressorul trebuie să stea mereu afară, ambele fiind imense. Dacă puteți, faceți o poliță separată pentru astfel de aparate, ca să mai eliberați din spațiul de pe blat. Mă rog, nu mai reiau subiectul bucătăriei, pentru că am mai scris despre asta și despre sistemul meu de organizare, dar aveți pe site la tettu câteva modele de bucătării și tot felul de idei interesante (e noua mea descoperire în materie de inspirație 🙂 )

7. În baie

Cea mai mare greșeală pe care am putut să o facem în băi au fost fix dulapurile cu rafturi, dar fără uși. Și acumularea complet irațională de fel și fel de sticluțe și cutiuțe cu chestii poate nefolosite niciodată, care nu făceau decât să încarce vizual și să se încarce de praf. Oricât de ordine aș fi încercat să fac (pe lângă faptul că îmi lua o viață să curăț toate rafturile și toate produsele de pe ele), tot timpul băile păreau (și încă mai par, pentru că două dintre ele încă au rămas așa; nu am apucat să le renovăm/regândim) dezordonate. Acum am cumpărat mobilier cu sertare, am aruncat 75% din tot ce aveam, iar restul de 25% le-am ordonat în cutii, pe care le-am pus în sertare. Provocarea mea este să nu mai rămână niciun nimic, niciun mărunțiș în afara dulapurilor, pe marginea chiuvetei, etc. Am reușit asta. Concluzie: lucruri mai puține, depozitate departe de ochiul liber 🙂

8. În dormitor

În dormitor lucrurile sunt mai simple. În afară că am mereu câte un teanc de cărți pe noptieră, reușesc să țin lucrurile în frâu. Ce vă sfătuiesc este ca în fiecare dimineață să vă faceți patul, pentru că un pat răvășit dă senzația de spațiu dezordonat în totalitate. Și să vă folosiți de cutiuța pentru nimicuri. Foarte important pentru noi a fost că în dormitor nu mai există nicio altă piesă de mobilier în afară de pat, noptiere, comodă, dulap și oglindă, nimic de genul scaun sau fotoliu, care ar fi adunat haine aruncate pe el (pentru că mă cunosc prea bine 🙂 )
E suficient că patul are tăblii la ambele capete și mai puneam acolo lucruri, dar acum, când fac patul dimineața sau seara, iau și lucrurile și le pun la locurile lor.
Ce am reținut eu de acasă de la mama, unde spatele ușii era tot un fel de dulap, este că pe spatele ușii nu voi atârna nimic la noi în dormitor. Aveam într-o vreme halatul acolo, dar l-am mutat în baie. Altceva important pentru mine: să nu am nimic pe dulapurile de haine.

9. În camera copiilor

Despre asta am scris pe larg în alt articol, despre cât a deschis camera faptul că am pus uși la dulapurile pentru jucării, unde stăteau organizate oricum, dar păreau multe și copleșitoare. Concluzie și aici: jucării puține, organizate în dulapuri cu uși.

10. Rutina

E mai ușor să ții ordinea într-o casă atunci când ai o rutină. Cu copii mici de tot, asta e tare greu de respectat, dar de la o vreme încolo, rutina asta poate să-i includă și pe ei. De exemplu, după trezire, fac patul și strâng de prin cameră. Câteodată își fac și ei paturile. Dacă nu, le fac eu. Jucăriile din camera lor sunt strânse de seara (rar adormim înainte să le punem la loc, pe principiul de la punctul 3.)
Coborâm la micul dejun și cât mănâncă ei (eu nu mănânc mic dejun aproape niciodată), e momentul perfect să mă ocup de vase. De spălat, de pus la loc, de șters dulapurile de făcut ce mai e de făcut.
Înainte să ieșim pe ușă îmi place să las ordine în urma mea. Reușesc cu mare greutate când suntem toți 4 acasă, pentru că V. nu ține deloc la asta, dar dacă sunt eu cu copiii, lăsăm lucrurile puse la loc în urma noastră. Strângem toți trei. Când intru în casă apoi, îmi place să fiu primită într-un spațiu relaxant, nu să intru pe ușă direct cu stresul că trebuie să mă apuc de ordine.
Rutina la haine e iar foarte importantă pentru mine. Dacă nu spăl o zi da, o zi ba, pierd ritmul și mă cotropesc hainele murdare. La fel de importantă e și rutina pusului la loc 🙂 Aici eram deficitară până de curând. Hainele rămâneau părăsite în uscătorul electric sau pe uscător, în birou, până la sfântu așteaptă. Am hotărât să renunț la practica asta și să le strâng imediat ce sunt uscate. O fac împreună cu copiii, chiar dacă durează mai mult.
Când am timp, iau coșulețele de la punctul 4 la mână și pun la loc nimicurile din ele.

Cam așa funcționează la noi lucrurile în mod normal.
Dar da, câteodată mă simt copleșită de dezastrul din casă și îmi e greu să mă mobilizez să strâng (sunt mai mulți care fac dezordine și eu singura care ar trebui să fac ordine).
Da, câteodată aleg special să nu mă ocup de asta, ci să petrec timpul cu prietenii care ne vin în vizită, lăsând un mare dezastru peste tot.
Da, câteodată aș vrea și nu pot. Și e ok așa, o să pot mâine.
Da, câteodată ieșim pe ușă și în urma noastră e furtună de lucruri.

Da, mi-ar plăcea să fie mereu frumos, mi-ar plăcea să nu mai fie nevoie să adun haine de adulți și de copii din toată casa, să nu mai găsesc castroane și lingurițe pe sub pernele de la canapea, mi-ar plăcea ca V să-și pună ceașca de cafea în chiuvetă și nu pe blat, la jumătate de metru distanță, mi-ar plăcea să mă mobilizez mai ușor câteodată, mi-ar plăcea ca fiecare din casă să strângă după el.

Dar nu e un dezastru că nu se întâmplă așa. Ce-am învățat eu în viața asta a mea e că nu voi fi niciodată gospodina victimă, care freacă și își plânge viața în pumni că e subjugată de familie să fie o simplă servitoare. Atât cât fac, fac de plăcere, iar când nu-mi mai face plăcere, iau o pauză. Nu moare nimeni dacă seara rămân vase nespălate peste tot, iar eu mă simt bine cu V la un pahar de cidru pe terasă, cât dorm copiii, de exemplu. Nici măcar dacă asta e a nu știu câta seară la rând când se întâmplă asta.  Iar când mă simt copleșită, cer ajutor. Viața e prea scurtă s-o petreci cu cârpa în mână, dar și-așa prea încâlcită să trăiești în haos acasă. Echilibru, doamnelor, echilibru.

Asta e lecția de dezvoltare personală a gospodinei anului 2017 🙂