Gestionarea conflictelor între frați - Acum și video
Arborele genealogic al copiilor mei

Și eu am trăit în comunism

 

Vrei să primești postările mele pe email?

Dacă vrei să nu ratezi nicio postare, te poți abona la newsletterul blogului.
Nu-ți face grija de spam, nu vei primi decât postările mele.

Da, mă înregistrez

Sunt cel mai credul client sau potențial client (cel puțin client de cărți). La fiecare mail pe care îl primesc de la ”Simona de la Elefant” cu câte o reducere, mai fac câte o comandă ușurică de cărți (între 2 și o bibliotecă de cărți).

Săptămâna trecută, pregătindu-mă de concediu, am zis că nu-mi mai iau cărți de psihologie, dezvoltare personală, parenting sau alte misticități, ci vreau ceva ușor, să pot citi în mașină sau când/dacă mai dorm copiii. Am căutat să văd ce-a mai scris Ioana Pârvulescu (am citit ”Inocenții” și mi-a plăcut foarte mult) și am dat peste o carte care se numește ”Și eu am trăit în comunism”, a cărei editor e Ioana Pârvulescu.

Pentru că și eu am trăit puțin în comunism și, mai ales, pentru că sunt conștientă că nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat atunci cu adevărat (tindem să mai uităm și să glorificăm anumite aspecte care erau, poate pozitive), mi-am comandat-o.

Și am citit-o pe nerăsuflate. Pentru cineva care n-a trăit cu adevărat perioada respectivă (ca mine, de altfel, care aveam 4 ani și jumătate la revoluție), pare o carte de ficțiune, cu povestiri dintr-o vreme și o societate care nu poate exista în realitate. Povestioarele sunt scurte și pe alocuri amuzante, dar e un soi de umor negru, sumbru, parțial resemnat, parțial al învingătorului învins (sau invers?)

 

Frigul permanent în lunile de iarnă, foamea permanentă, indiferent de anotimp, lipsa de control, starea generală de teamă, absurdul situațiilor, nedreptățile… Sunt vremuri în care au trăit părinții noștri.

Să citesc această carte m-a făcut să înțeleg multe din comportamentele generației părinților mei, comportamente care câteodată mă scot din sărite.

Mă gândeam cum o fi să trăiești zilnic cu același fel de mâncare, dictat de alții, să te culci poate nemâncat, să ai nevoie de pile, relații și intervenții ca să-ți cumperi minimumul necesar, lupte și cozi ca să prinzi 10 ouă de Paște, să nu găsești o ceapă sau o cafea, să nu ți se vândă decât pâine veche… Oare nu e normal ca după ce ai trăit vremurile alea să iți vinzi și sufletul pentru o masă ”bogată” de Crăciun? Oare n-o fi normal să îi cumperi nepotului o plasă de dulciuri când te duci în vizită, că doar copilului n-ai avut de unde să-i iei? Oare n-o fi normal să vrei să ai 30 de grade în dormitor când te culci și să fii sensibil la orice adiere de vânt? Cu siguranță e normal și să-ți faci stocuri de alimente prin cămară, pivniță sau dulapuri, deși ai minimarket la parterul blocului. Și e normal și să ai nevoie de control în viața ta, chiar dacă asta înseamnă să vrei cu orice preț să-i controlezi pe toți cei dragi.

În fine… Vă recomand cartea, chiar dacă e amară și dureroasă și urlă de nedreptate. Din fericire, noi putem alege să o citim sau nu. Părinții noștri n-au avut de ales și au trăit-o!

Vă las cu câteva poze din ea. După cum ziceam, o găsiți pe elefant, la cărți:

Gestionarea conflictelor între frați - Acum și video
Arborele genealogic al copiilor mei
Share This