Gestionarea conflictelor între frați - Acum și video
Arborele genealogic al copiilor mei

Și eu am trăit în comunism

 

Vrei să primești postările mele pe email?

Dacă vrei să nu ratezi nicio postare, te poți abona la newsletterul blogului.
Nu-ți face grija de spam, nu vei primi decât postările mele.

Da, mă înregistrez

Sunt cel mai credul client sau potențial client (cel puțin client de cărți). La fiecare mail pe care îl primesc de la ”Simona de la Elefant” cu câte o reducere, mai fac câte o comandă ușurică de cărți (între 2 și o bibliotecă de cărți).

Săptămâna trecută, pregătindu-mă de concediu, am zis că nu-mi mai iau cărți de psihologie, dezvoltare personală, parenting sau alte misticități, ci vreau ceva ușor, să pot citi în mașină sau când/dacă mai dorm copiii. Am căutat să văd ce-a mai scris Ioana Pârvulescu (am citit ”Inocenții” și mi-a plăcut foarte mult) și am dat peste o carte care se numește ”Și eu am trăit în comunism”, a cărei editor e Ioana Pârvulescu.

Pentru că și eu am trăit puțin în comunism și, mai ales, pentru că sunt conștientă că nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat atunci cu adevărat (tindem să mai uităm și să glorificăm anumite aspecte care erau, poate pozitive), mi-am comandat-o.

Și am citit-o pe nerăsuflate. Pentru cineva care n-a trăit cu adevărat perioada respectivă (ca mine, de altfel, care aveam 4 ani și jumătate la revoluție), pare o carte de ficțiune, cu povestiri dintr-o vreme și o societate care nu poate exista în realitate. Povestioarele sunt scurte și pe alocuri amuzante, dar e un soi de umor negru, sumbru, parțial resemnat, parțial al învingătorului învins (sau invers?)

 

Frigul permanent în lunile de iarnă, foamea permanentă, indiferent de anotimp, lipsa de control, starea generală de teamă, absurdul situațiilor, nedreptățile… Sunt vremuri în care au trăit părinții noștri.

Să citesc această carte m-a făcut să înțeleg multe din comportamentele generației părinților mei, comportamente care câteodată mă scot din sărite.

Mă gândeam cum o fi să trăiești zilnic cu același fel de mâncare, dictat de alții, să te culci poate nemâncat, să ai nevoie de pile, relații și intervenții ca să-ți cumperi minimumul necesar, lupte și cozi ca să prinzi 10 ouă de Paște, să nu găsești o ceapă sau o cafea, să nu ți se vândă decât pâine veche… Oare nu e normal ca după ce ai trăit vremurile alea să iți vinzi și sufletul pentru o masă ”bogată” de Crăciun? Oare n-o fi normal să îi cumperi nepotului o plasă de dulciuri când te duci în vizită, că doar copilului n-ai avut de unde să-i iei? Oare n-o fi normal să vrei să ai 30 de grade în dormitor când te culci și să fii sensibil la orice adiere de vânt? Cu siguranță e normal și să-ți faci stocuri de alimente prin cămară, pivniță sau dulapuri, deși ai minimarket la parterul blocului. Și e normal și să ai nevoie de control în viața ta, chiar dacă asta înseamnă să vrei cu orice preț să-i controlezi pe toți cei dragi.

În fine… Vă recomand cartea, chiar dacă e amară și dureroasă și urlă de nedreptate. Din fericire, noi putem alege să o citim sau nu. Părinții noștri n-au avut de ales și au trăit-o!

Vă las cu câteva poze din ea. După cum ziceam, o găsiți pe elefant, la cărți:

Și tu ești o femeie care are nevoie de un bărbat ca să parcheze?

M-am înfuriat. Sigur, scena e scoasă complet dintr-un context pe care nu-l cunosc și nu demonstrează nimic nici desprea ea, nici despre el, nici despre ei. Și, oricum, eu n-aveam nicio treabă cu niciunul din ei. Așa că, de unde furia?
Nu știu ce și câte știți voi despre mine și despre cum văd eu viața. Îmi place, în general, să mă dezic de curente pentru că istoria ne-a cam învățat că orice curent vine ca un răspuns exagerat la un alt curent.

Episodul 15: Ce bine ca aseara ne-am grabit si am uitat hanoracul!

Nu stiu daca ati vazut filmuletul cu mama urs panda, care a tot circulat saptamanile astea pe retelele de socializare. Daca nu l-ati vazut, vi-l descriu. O mama urs panda sta linistita in fund si mananca niste bambus. In spatele ei, un pui de urs panda isi face de lucru. La un moment dat, mama de urs panda este lovita de simtul responsabilizarii si pare sa-si aminteasca brusc despre existenta puiului. Se intoarce, bulversata, pentru a se asigura ca puiul e inca acolo. Imaginea e foarte amuzanta. Fix asa m-am trezit si eu din reverie.


Inimă cu Inimă Salvăm Spitalul Copiilor!

Nu obișnuiesc să preiau comunicate de presă și să le lipesc la mine pe blog, dar aici chiar nu simt că aș mai avea ceva de spus. Altceva decât că dacă doriți să donați și voi, eu vă mulțumesc din inimă….

O INIMĂ: Campania de reabilitare a Secției de Terapie Intensivă din Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu”, București

E timpul pentru Crăciunul din toamnă!

Prima oară când am văzut un brad de Crăciun anul ăsta, împodobit frumos și voios, a fost undeva prin octombrie, într-un mare magazin de mobilă. Până la urmă, a fost bine, pentru că în anii trecuți bradul de Crăciun îl vedeam permanent împodobit la intrarea în cartierul în care locuiesc, cu singura diferență că în timpul anului nu îi aprindeau beculețele. Bradul exista tot timpul anului și lumina doar de Crăciun. La un moment dat, după câțiva ani în care am funcționat așa, l-au scos.

Mami, mi-e frică de monștri și de drumul de pe câmp

Există niște frici standard, pe care le trăiesc copiii la anumite vârste. E interesant să le cunoști, ca să știi la ce să te aștepți. Sunt cam de bun simț, adică nu e nimic uimitor în lista asta, dar asta, mai degrabă dacă ai trecut deja prin ele. Pentru un părinte nou, mi se pare o listă destul de utilă. 

Așadar, fricile copiilor în funcție de vârste sunt:

Iar a fugit Doni, schnauzerul tuns ca o focă

Doni este câinele nostru. Un Schnauzer mic (mai degrabă mediu), negru și foarte jucăuș. Extrem de jucăuș. Enervant de jucăuș. Doi adulți și doi copii nu fac față nevoii lui de joacă. E energic, fuge, țopăie ca pe arcuri, se învârte în cerc, sare de pe loc ca să ne lingă pe nas, nu-și poate controla entuziasmul și sare pe copii

Episodul 14: Creierul meu furios

Mai tineti minte emisiunea aia la care erau invitati copii, ca sa spuna lucruri traznite? Am impresia ca si acum mai exista. Cand eram eu mai mica, tin minte ca ma uitam mereu la emisiune impreuna cu mama si ne amuzam tare. E fascinanta iubirea copiilor, naivitatea lor, deschiderea lor si, in acelasi timp, inteligenta lor nativa si intuitia lor.

Sunt mamă, deci mă simt vinovată. Mereu!

E 7 și jumătate seara. Tocmai ne-am întors de la o petrecere de copii. Fip, copilul mic al familiei, a adormit deja. Ema, copilul mare al familiei, e plecată cu tatăl ei în vecini. Iar eu stau pe canapea și mă macină niște vinovății.

7 mituri despre Laponia

Wow… Țara lui Moș Crăciun, m-am gândit eu. Apoi, mi-am dat seama că nu știu mare lucru despre țara asta. Doar că e o țară unde e frig și unde locuiește Moș Crăciun. Sau, pentru aceia mai pragmatici dintre noi, o țară care face turism pe ideea de Moș Crăciun. Gata, l-am dat afară pe Grinch, nu vă mai supăr.

5 lucruri pe care nu vrei să le auzi despre cărțile pentru copii

Mi s-a părut întotdeauna o activitate înălțătoare, cumva. Doar că, studiind eu ale mele legate de psihologie, dezvoltarea copiilor, dezvoltare personală și alte cele, mi-am dat seama ce mare responsabilitate e treaba asta cu cititul cărților de copii. Știu, poate că o să vă dați ochii peste cap și o să vreți să închideți articolul. ”Hai mă, și asta e complicat?! Nici pe-asta n-am făcut-o cum trebuie?”

Control sau influență? Ce facem cu copiii?

Nu știu dacă știați, dar nevoia de control pe care o simțim adesea, se transformă în cea mai importantă sursă de stres pe care o avem. Și e normal. E normal, pentru că poți controla foarte puține lucruri în viața ta. Și poți controla și mai puține lucruri în viața altuia. Și, dacă totuși reușești să o faci, vine cu niște costuri destul de mari. Printre care și stresul.

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!

– E o puturoasă, dragă. În fiecare zi, la prânz, când o culcă pe fie-sa, stă și ea în pat. Zice că altfel nu adoarme a mică. Ce să zic, parcă eu n-am avut copii. Dar eu n-aveam timp să dorm cu ei în pat, aveam treabă. Asta dă vina pe fie-sa ca să doarmă și să nu facă nimic!

Cum educăm copiii pentru libertatea de mâine, și nu pentru cea de ieri

”Educația este identică cu ajutorul acordat copilului pentru a-și realiza potențialul. Opusul educației este manipularea, care se bazează pe absența încrederii în ceea ce privește dezvoltarea copilului și pe convingerea că un copil va crește cum trebuie doar dacă adulții pun în el ceea cce este dezirabil și suprimă ceea ce este indezirabil

Gestionarea conflictelor între frați - Acum și video
Arborele genealogic al copiilor mei