Gustări sănătoase pentru copii
Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii

Astăzi s-a mai încheiat o etapă din viața mea. Astăzi a fost ultima zi în care am mai lucrat la grădiniță, ziua în care ar fi trebuit să-mi iau la revedere de la copii, ziua în care drumurile noastre se despărțeau.

De fapt, practic, ziua asta nu a fost ultima, pentru că va mai urma o colaborare și la anul și nici la revedere nu mi-am luat, pentru că ne mai vedem și mâine, când îi duc pe copiii mei. Mă rog, drumurile noastre nu se despart deloc, ci continuă în aceeași direcție.

Dar astăzi a fost ultima zi în care am petrecut mult timp cu ei. Ultima zi în care ne-am bucurat împreună de o săndăluță simpatică și de treabă, care a acceptat să fie încălțată din prima. Ultima zi în care am depășit împreună momente dificile. Ultima zi în care am primit pe umeri lacrimi sincere și în care am strâns în brațe un copil (altul decât al meu) furios, sau trist, sau speriat, care are nevoie de puțină ghidare, de o îmbrățișare sau de puțină siguranță.

Anul ăsta a fost plin și extrem. N-a fost nici gând cu jumătăți de măsură… exact așa cum e viața unui copil. Când ne-am bucurat, păi ne-am bucurat în toată regula, cu râs în hohote, cu dansuri caraghioase și piruete, cu îmbrățișări și pupici apăsați. Când ne-am supărat, ne-am supărat de-a binelea, cu lacrimi, cu furie, cu proteste, cu negocieri. Multe negocieri, extrem de multe negocieri, foarte multe negocieri 🙂

În anul ăsta, care tocmai s-a încheiat pentru mine, mi-am dat silința. Mi-am dat mult silința să le fiu acolo, să-i ajut, să-i îndrum, să-i învăț. Dar foarte mult mi-am silința să le fiu aproape. Să se simtă în siguranță în casa aia departe de casă, să se simtă iubiți atunci când au nevoie, să se simtă la locul lor, să se simtă importanți și valorizați. Am vrut să știe că sunt niște copii minunați (și m-a bucurat enorm să aud de la părinți că au dus mesajul ăsta acasă, că l-au internalizat și că l-au integrat frumușel în ei), pentru că așa sunt. Sunt niște copii minunați, iubiți, care ne oferă atât de multe daruri, încât eu mă simt copleșită de ele.

Vrei să primești postările mele pe email?

Am încercat să țin mereu seama de unicitatea fiecăruia și să o încurajez.
Să încurajez curiozitatea și experimentarea.
Am încercat să încurajez empatia și compasiunea, ba mai mult, autocompasiunea.
Am denumit emoțiile, am observat lacrimile celorlalți, am încercat să ajutăm împreună.
Am încercat să le transmit iubire pentru ceilalți, i-am îndrumat către a înțelege intențiile celorlalți și a și le comunica pe cele proprii.
Am încercat să-i ajut să spună când au de spus și să încerce să audă când e de ascultat.
Am încercat să-i limitez cât mai puțin, să cultivez motivația intrinsecă, să le dau curaj și încredere.

Am învățat și eu de la ei.
Am învățat să îndrăznesc, să iubesc și să mă bucur de prezent.
Am apreciat infinit mai mult o ploaie, un melc sau noroi.
M-au umplut de frumos și de bine, de bucurie și de energie.

Pentru mine rolul ăsta a fost o onoare și m-am gândit mereu la câtă apreciere vine din partea unui părinte atunci când își lasă copilul, cea mai de preț avere din lume, pe mâna mea, pe mâna unei străine. Am încercat în anul ăsta să nu le înșel încrederea și să-i tratez pe copii așa cum și-ar fi dorit și ei. Cu iubire, cu înțelegere și cu blândețe, cu limite puse cu respect, cu demnitate.

Probabil că n-am reușit 100% din timp să mă ridic la nivelul așteptărilor mele. Cu siguranță am mai și greșit în anumite situații, pe rând, nediscriminatoriu. Poate i-am întrerupt dintr-o activitate atunci când era musai să facem altceva ca grup, poate n-am avut timp să stau, atunci când unul dintre ei ar fi vrut să stea, poate am mai întrerupt un joc, poate i-am mai supărat și înfuriat câteodată, cu toate bunele mele intenții cu tot. Cu toate astea, mi-am dat silința cât am știut și cât am putut eu să se simtă iubiți și apreciați, independent de toate cele de mai sus.

A fost un an plin. Greu pe alocuri, frustrant pe alocuri, cu febră musculară și muci pe haine, cu oboseală câteodată și lipsă de energie câteodată, dar n-aș schimba absolut nimic din tot ce a fost în relația cu copiii. Poate doar aș corecta, dacă aș putea, acolo unde știu că s-ar fi putut mai bine.

Le sunt recunoscătoare până peste poate atât părinților cât și copiilor că m-au primit în viața lor, că mi-au dat îmbrățișări și atât de multă iubire.

O să ne revedem în septembrie… Mă rog… Și mâine dimineață 🙂

Limite și reguli

Citește tot

Cum educăm copiii pentru libertatea de mâine, și nu pentru cea de ieri

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!
Episodul 12: Viata noastra - intre deconectare si reconectare

”Educația este identică cu ajutorul acordat copilului pentru a-și realiza potențialul. Opusul educației este manipularea, care se bazează pe absența încrederii în ceea ce privește dezvoltarea copilului și pe convingerea că un copil va crește cum trebuie doar dacă adulții pun în el ceea cce este dezirabil și suprimă ceea ce este indezirabil

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!
Episodul 12: Viata noastra - intre deconectare si reconectare
Citește tot

Bucuria e contagioasă

Citește tot

Când un copil e bolnav, trebuie să ai grijă de amândoi

Despre teiubescuri, vulnerabilitate și șoapte
Crezi că ești pregătit să fii părinte?

Duminica trecută Fip a făcut un giumbușluc cu bicicleta. Ca un adevărat acrobat de la Cirque du Soleil, a coborât panta cu mare viteză pe bicicleta lui de echilibru, apoi s-a dat peste cap peste ea. Mă rog, cu siguranță că un acrobat de la Cirque du Soleil n-ar fi și picat, dar na… Nimeni nu s-a născut învățat. Practic, Fip e jumătate de acrobat. A doua jumătate e cascador, dar nu unul foarte priceput.

Despre teiubescuri, vulnerabilitate și șoapte
Crezi că ești pregătit să fii părinte?
Citește tot

Conflictele dintre copiii mei și soluțiile lor pentru a le rezolva

7 jocuri între frați (și activități pentru bebeluși)
Gustări sănătoase pentru copii

E o dimineață normală de duminică, presărată pe ici pe colo cu conflicte între cei doi copii ai mei. Copii care s-au trezit, ca în orice zi de weekend sau de vacanță, în creierii nopții. Deci, până la ora 9 am făcut mai multe lucruri decât făceam pe vremuri toată ziua. Printre care și să rezolvăm conflictele astea multe între ei.

7 jocuri între frați (și activități pentru bebeluși)
Gustări sănătoase pentru copii
Citește tot

Control sau influență? Ce facem cu copiii?

Cum să exersăm recunoștința cu copiii (dialog și 4 activități pe care să le faceți împreună)
Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!

Nu știu dacă știați, dar nevoia de control pe care o simțim adesea, se transformă în cea mai importantă sursă de stres pe care o avem. Și e normal. E normal, pentru că poți controla foarte puține lucruri în viața ta. Și poți controla și mai puține lucruri în viața altuia. Și, dacă totuși reușești să o faci, vine cu niște costuri destul de mari. Printre care și stresul.

Cum să exersăm recunoștința cu copiii (dialog și 4 activități pe care să le faceți împreună)
Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!
Citește tot

Tu ce ai face pentru iubire?

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri
Cele 5 misiuni pe care le-am primit de la Prietenii Cățeluși (P)

Sunt atât de multe clișee în jurul iubirii adevărate, încât chiar și dacă ajungi să te-ntâlnești cu ea s-ar putea să n-o recunoști. Pentru ca lumina ochilor tăi s-ar putea să nu vină pe-un cal alb, să nu aibă de la ce să te salveze, ba s-ar putea chiar să nici nu poată să te salveze, iar dacă mă întrebați pe mine s-ar putea să nici nu fie bine să te salveze.

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri
Cele 5 misiuni pe care le-am primit de la Prietenii Cățeluși (P)
Citește tot

De ce e important să învățăm copiii să-și gestioneze sănătos emoțiile

Eu n-am să mai cresc ghiocei
Vara și curtea pentru familiile cu copii

Cea mai mare parte din viața mea nu am avut o relație prea sănătoasă cu emoțiile mele. Nu le știam, nu știam cum se face asta, ce ai voie și ce n-ai voie să simți, că poți să le trăiești productiv sau mai puțin productiv, de unde să le iau și unde să le pun.

Eu n-am să mai cresc ghiocei
Vara și curtea pentru familiile cu copii
Citește tot

Ți-ai scris deja povestea vieții?

Rețetă ultrarapidă de tocăniță de vită
Și tu ești o femeie care are nevoie de un bărbat ca să parcheze?

Povestea ta de viață a fost scrisă deja. Nu, nu mă refer la soartă, nici la ”ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”, ci la faptul că fiecare dintre noi și-a scris singur deja povestea de viață.
Cu toții am început să ne scriem povestea de viață atunci când ne-am născut, sau chiar mai devreme. Unii specialiști au demonstrat prin studii că povestea vieții noastre începe să fie scrisă încă de când pluteam în lichidul amniotic din uterul mamei noastre.

Rețetă ultrarapidă de tocăniță de vită
Și tu ești o femeie care are nevoie de un bărbat ca să parcheze?
Citește tot

Nu e suficient

Ce-o fi fost în capul meu?
Teatru magnetic pentru copii și un concurs

Așa zic și acum, fix la fel. Că, deși e greu, deși mă mai înfurii, deși sunt obosită, deși ei sunt doi și eu sunt una singură, tot n-aș face-o. M-aș căuta interior de absolut toate resursele pe care le am, ca să mă opresc la timp. Din fericire, resursele există, știu cum să le accesez și toată lumea e fericită.

Ce-o fi fost în capul meu?
Teatru magnetic pentru copii și un concurs
Citește tot
Gustări sănătoase pentru copii
Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii