Gustări sănătoase pentru copii
Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii

Astăzi s-a mai încheiat o etapă din viața mea. Astăzi a fost ultima zi în care am mai lucrat la grădiniță, ziua în care ar fi trebuit să-mi iau la revedere de la copii, ziua în care drumurile noastre se despărțeau.

De fapt, practic, ziua asta nu a fost ultima, pentru că va mai urma o colaborare și la anul și nici la revedere nu mi-am luat, pentru că ne mai vedem și mâine, când îi duc pe copiii mei. Mă rog, drumurile noastre nu se despart deloc, ci continuă în aceeași direcție.

Dar astăzi a fost ultima zi în care am petrecut mult timp cu ei. Ultima zi în care ne-am bucurat împreună de o săndăluță simpatică și de treabă, care a acceptat să fie încălțată din prima. Ultima zi în care am depășit împreună momente dificile. Ultima zi în care am primit pe umeri lacrimi sincere și în care am strâns în brațe un copil (altul decât al meu) furios, sau trist, sau speriat, care are nevoie de puțină ghidare, de o îmbrățișare sau de puțină siguranță.

Anul ăsta a fost plin și extrem. N-a fost nici gând cu jumătăți de măsură… exact așa cum e viața unui copil. Când ne-am bucurat, păi ne-am bucurat în toată regula, cu râs în hohote, cu dansuri caraghioase și piruete, cu îmbrățișări și pupici apăsați. Când ne-am supărat, ne-am supărat de-a binelea, cu lacrimi, cu furie, cu proteste, cu negocieri. Multe negocieri, extrem de multe negocieri, foarte multe negocieri 🙂

În anul ăsta, care tocmai s-a încheiat pentru mine, mi-am dat silința. Mi-am dat mult silința să le fiu acolo, să-i ajut, să-i îndrum, să-i învăț. Dar foarte mult mi-am silința să le fiu aproape. Să se simtă în siguranță în casa aia departe de casă, să se simtă iubiți atunci când au nevoie, să se simtă la locul lor, să se simtă importanți și valorizați. Am vrut să știe că sunt niște copii minunați (și m-a bucurat enorm să aud de la părinți că au dus mesajul ăsta acasă, că l-au internalizat și că l-au integrat frumușel în ei), pentru că așa sunt. Sunt niște copii minunați, iubiți, care ne oferă atât de multe daruri, încât eu mă simt copleșită de ele.

Vrei să primești postările mele pe email?

Am încercat să țin mereu seama de unicitatea fiecăruia și să o încurajez.
Să încurajez curiozitatea și experimentarea.
Am încercat să încurajez empatia și compasiunea, ba mai mult, autocompasiunea.
Am denumit emoțiile, am observat lacrimile celorlalți, am încercat să ajutăm împreună.
Am încercat să le transmit iubire pentru ceilalți, i-am îndrumat către a înțelege intențiile celorlalți și a și le comunica pe cele proprii.
Am încercat să-i ajut să spună când au de spus și să încerce să audă când e de ascultat.
Am încercat să-i limitez cât mai puțin, să cultivez motivația intrinsecă, să le dau curaj și încredere.

Am învățat și eu de la ei.
Am învățat să îndrăznesc, să iubesc și să mă bucur de prezent.
Am apreciat infinit mai mult o ploaie, un melc sau noroi.
M-au umplut de frumos și de bine, de bucurie și de energie.

Pentru mine rolul ăsta a fost o onoare și m-am gândit mereu la câtă apreciere vine din partea unui părinte atunci când își lasă copilul, cea mai de preț avere din lume, pe mâna mea, pe mâna unei străine. Am încercat în anul ăsta să nu le înșel încrederea și să-i tratez pe copii așa cum și-ar fi dorit și ei. Cu iubire, cu înțelegere și cu blândețe, cu limite puse cu respect, cu demnitate.

Probabil că n-am reușit 100% din timp să mă ridic la nivelul așteptărilor mele. Cu siguranță am mai și greșit în anumite situații, pe rând, nediscriminatoriu. Poate i-am întrerupt dintr-o activitate atunci când era musai să facem altceva ca grup, poate n-am avut timp să stau, atunci când unul dintre ei ar fi vrut să stea, poate am mai întrerupt un joc, poate i-am mai supărat și înfuriat câteodată, cu toate bunele mele intenții cu tot. Cu toate astea, mi-am dat silința cât am știut și cât am putut eu să se simtă iubiți și apreciați, independent de toate cele de mai sus.

A fost un an plin. Greu pe alocuri, frustrant pe alocuri, cu febră musculară și muci pe haine, cu oboseală câteodată și lipsă de energie câteodată, dar n-aș schimba absolut nimic din tot ce a fost în relația cu copiii. Poate doar aș corecta, dacă aș putea, acolo unde știu că s-ar fi putut mai bine.

Le sunt recunoscătoare până peste poate atât părinților cât și copiilor că m-au primit în viața lor, că mi-au dat îmbrățișări și atât de multă iubire.

O să ne revedem în septembrie… Mă rog… Și mâine dimineață 🙂

Când un copil e bolnav, trebuie să ai grijă de amândoi

Citește tot

”Nu te mai uita la copilul meu” – O perioadă care a trecut

Citește tot

Vine barza din nou. Ce facem?

Citește tot

Gestionarea conflictelor între frați – Acum și video

Citește tot

Cum să dezvoltăm gândirea critică la copiii noștri (cu ajutorul vacilor)

Citește tot

Creierul cu care citești și creierul cu care lovești

Citește tot

Lipsă de respect

Citește tot

Bucuria e contagioasă

Citește tot

Despre bătrânețe și responsabilități

Citește tot

#meToo – Și eu am fost victima hărțuirii și abuzului sexual. Cum combatem asta?

Citește tot
Gustări sănătoase pentru copii
Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii
Share This