Gustări sănătoase pentru copii
Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii

Astăzi s-a mai încheiat o etapă din viața mea. Astăzi a fost ultima zi în care am mai lucrat la grădiniță, ziua în care ar fi trebuit să-mi iau la revedere de la copii, ziua în care drumurile noastre se despărțeau.

De fapt, practic, ziua asta nu a fost ultima, pentru că va mai urma o colaborare și la anul și nici la revedere nu mi-am luat, pentru că ne mai vedem și mâine, când îi duc pe copiii mei. Mă rog, drumurile noastre nu se despart deloc, ci continuă în aceeași direcție.

Dar astăzi a fost ultima zi în care am petrecut mult timp cu ei. Ultima zi în care ne-am bucurat împreună de o săndăluță simpatică și de treabă, care a acceptat să fie încălțată din prima. Ultima zi în care am depășit împreună momente dificile. Ultima zi în care am primit pe umeri lacrimi sincere și în care am strâns în brațe un copil (altul decât al meu) furios, sau trist, sau speriat, care are nevoie de puțină ghidare, de o îmbrățișare sau de puțină siguranță.

Anul ăsta a fost plin și extrem. N-a fost nici gând cu jumătăți de măsură… exact așa cum e viața unui copil. Când ne-am bucurat, păi ne-am bucurat în toată regula, cu râs în hohote, cu dansuri caraghioase și piruete, cu îmbrățișări și pupici apăsați. Când ne-am supărat, ne-am supărat de-a binelea, cu lacrimi, cu furie, cu proteste, cu negocieri. Multe negocieri, extrem de multe negocieri, foarte multe negocieri 🙂

În anul ăsta, care tocmai s-a încheiat pentru mine, mi-am dat silința. Mi-am dat mult silința să le fiu acolo, să-i ajut, să-i îndrum, să-i învăț. Dar foarte mult mi-am silința să le fiu aproape. Să se simtă în siguranță în casa aia departe de casă, să se simtă iubiți atunci când au nevoie, să se simtă la locul lor, să se simtă importanți și valorizați. Am vrut să știe că sunt niște copii minunați (și m-a bucurat enorm să aud de la părinți că au dus mesajul ăsta acasă, că l-au internalizat și că l-au integrat frumușel în ei), pentru că așa sunt. Sunt niște copii minunați, iubiți, care ne oferă atât de multe daruri, încât eu mă simt copleșită de ele.

Vrei să primești postările mele pe email?

Am încercat să țin mereu seama de unicitatea fiecăruia și să o încurajez.
Să încurajez curiozitatea și experimentarea.
Am încercat să încurajez empatia și compasiunea, ba mai mult, autocompasiunea.
Am denumit emoțiile, am observat lacrimile celorlalți, am încercat să ajutăm împreună.
Am încercat să le transmit iubire pentru ceilalți, i-am îndrumat către a înțelege intențiile celorlalți și a și le comunica pe cele proprii.
Am încercat să-i ajut să spună când au de spus și să încerce să audă când e de ascultat.
Am încercat să-i limitez cât mai puțin, să cultivez motivația intrinsecă, să le dau curaj și încredere.

Am învățat și eu de la ei.
Am învățat să îndrăznesc, să iubesc și să mă bucur de prezent.
Am apreciat infinit mai mult o ploaie, un melc sau noroi.
M-au umplut de frumos și de bine, de bucurie și de energie.

Pentru mine rolul ăsta a fost o onoare și m-am gândit mereu la câtă apreciere vine din partea unui părinte atunci când își lasă copilul, cea mai de preț avere din lume, pe mâna mea, pe mâna unei străine. Am încercat în anul ăsta să nu le înșel încrederea și să-i tratez pe copii așa cum și-ar fi dorit și ei. Cu iubire, cu înțelegere și cu blândețe, cu limite puse cu respect, cu demnitate.

Probabil că n-am reușit 100% din timp să mă ridic la nivelul așteptărilor mele. Cu siguranță am mai și greșit în anumite situații, pe rând, nediscriminatoriu. Poate i-am întrerupt dintr-o activitate atunci când era musai să facem altceva ca grup, poate n-am avut timp să stau, atunci când unul dintre ei ar fi vrut să stea, poate am mai întrerupt un joc, poate i-am mai supărat și înfuriat câteodată, cu toate bunele mele intenții cu tot. Cu toate astea, mi-am dat silința cât am știut și cât am putut eu să se simtă iubiți și apreciați, independent de toate cele de mai sus.

A fost un an plin. Greu pe alocuri, frustrant pe alocuri, cu febră musculară și muci pe haine, cu oboseală câteodată și lipsă de energie câteodată, dar n-aș schimba absolut nimic din tot ce a fost în relația cu copiii. Poate doar aș corecta, dacă aș putea, acolo unde știu că s-ar fi putut mai bine.

Le sunt recunoscătoare până peste poate atât părinților cât și copiilor că m-au primit în viața lor, că mi-au dat îmbrățișări și atât de multă iubire.

O să ne revedem în septembrie… Mă rog… Și mâine dimineață 🙂

Cum educăm copiii pentru libertatea de mâine, și nu pentru cea de ieri

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!
Episodul 12: Viata noastra - intre deconectare si reconectare

”Educația este identică cu ajutorul acordat copilului pentru a-și realiza potențialul. Opusul educației este manipularea, care se bazează pe absența încrederii în ceea ce privește dezvoltarea copilului și pe convingerea că un copil va crește cum trebuie doar dacă adulții pun în el ceea cce este dezirabil și suprimă ceea ce este indezirabil

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!
Episodul 12: Viata noastra - intre deconectare si reconectare

9 chestii pe care mă abțin să le zic

După primul copil m-am călit. Când era Vanda Mică de câteva luni, mă simțeam războinică. Îmi părea rău de toate deciziile prost informate (sau neinformate) pe care le luau părinții și voiam neapărat să le spun și părerea mea. Nu ca o critică, nu ca o ceartă, dar să...

#meToo – Și eu am fost victima hărțuirii și abuzului sexual. Cum combatem asta?

3 vitamine de care ai nevoie iarna și o rețetă de tort raw vegan
Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

Prima dată mi s-a întâmplat când eram în generală. Să ne înțelegem. Nu am fost niciodată una din fetele mega populare, după care leșinau toți și toate colegele. Școala am făcut-o la un liceu mai „de fițe” să-i spun, unde eram pătura de mijloc printre pături superioare. Vacanțele mi le făceam la Ploiești, și nu la Disney, tata conducea un Oltcit, și nu un Tucson, n-aveam rucsac Herlitz și nici camera mea.

3 vitamine de care ai nevoie iarna și o rețetă de tort raw vegan
Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

5 lucruri pe care nu vrei să le auzi despre cărțile pentru copii

7 mituri despre Laponia
Episodul 13: Diminetile cu doi copii

Mi s-a părut întotdeauna o activitate înălțătoare, cumva. Doar că, studiind eu ale mele legate de psihologie, dezvoltarea copiilor, dezvoltare personală și alte cele, mi-am dat seama ce mare responsabilitate e treaba asta cu cititul cărților de copii. Știu, poate că o să vă dați ochii peste cap și o să vreți să închideți articolul. ”Hai mă, și asta e complicat?! Nici pe-asta n-am făcut-o cum trebuie?”

7 mituri despre Laponia
Episodul 13: Diminetile cu doi copii

Ghid de supraviețuire pentru proaspetele mame – 10 sfaturi utile!

Cum scoți petele de pe copil - ingredientul surpriză
Rețetă delicioasă de pui coquelet în 3 minute și 10 secunde

Când habar n-aveam să fiu mamă, când copilul ăsta se născuse fără instrucțiuni de folosire și când instrucțiunile pe care le primeam de la alții nu erau universale? Mi-am intrat, ușor-ușor, în ritm. Dar la început a fost greu. Ce mi-ar fi plăcut atunci să știu, ca să-mi fie viața mai ușoară?

Cum scoți petele de pe copil - ingredientul surpriză
Rețetă delicioasă de pui coquelet în 3 minute și 10 secunde

Instrumente de parenting

E atât de simplu să fii părinte. Mergi pe intuiție, plus că citești ce scrie în cărți și aplici. De fapt, lucrurile se rezumă la un simplu cuvânt: respect. Dacă îți tratezi copilul cu respect, îl crești bine, aveți o relație bună, toată lumea cooperează și lucrurile...

Bucuria e contagioasă

Înainte să am copiii ăștia ai mei, eram mondenă și nu prea. Adică, îmi plăcea să ies în lume, dar nu mergeam la ”evenimente”. Acum nu știu cum se face, dar de la o vreme simt că mă transform într-o ”diva mom”... cu calendarul plin. De exemplu, diva mom a fost azi,...

Control sau influență? Ce facem cu copiii?

Cum să exersăm recunoștința cu copiii (dialog și 4 activități pe care să le faceți împreună)
Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!

Nu știu dacă știați, dar nevoia de control pe care o simțim adesea, se transformă în cea mai importantă sursă de stres pe care o avem. Și e normal. E normal, pentru că poți controla foarte puține lucruri în viața ta. Și poți controla și mai puține lucruri în viața altuia. Și, dacă totuși reușești să o faci, vine cu niște costuri destul de mari. Printre care și stresul.

Cum să exersăm recunoștința cu copiii (dialog și 4 activități pe care să le faceți împreună)
Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!

Atelier senzorial în bucătărie

Ema la patru ani
Impodobeste, mama de doi copii si un catel, bradul!

A fost odată ca niciodată o mamă de doi copii. Copii curioși, liberi, dornici de experimentat. De fapt, întâi a fost un singur copil. Curios, liber, dornic de experimentat. Experimentat la baie, când puneam rufele la spălat, experimentat în living cu mopul și mult prea multă apă, atunci când spălam pe jos, experimentat în bucătărie, atunci când găteam, când spălam vasele, când le puneam la loc.

Ema la patru ani
Impodobeste, mama de doi copii si un catel, bradul!

Cum ne ajutam copiii sa gestioneze emotiile

Avem nevoie de MOASE!
Cum imbraci un copil impotriva vointei lui

Ca să nu mai spun de reacțiile celor din jur. Eram ieri dimineață în curtea pensiunii în care suntem cazați. Fip și Ema se jucau cu o minge și-o șutau de la unul la celălalt. O doamnă și un domn îi privesc. ”Vai, ce drăguț se joacă ei, ia uite ce fotbaliști!”. La un moment dat Ema se supără pentru că Fip nu voia să-i mai dea mingea și se așază pe bordură și începe să plângă.

Avem nevoie de MOASE!
Cum imbraci un copil impotriva vointei lui
Gustări sănătoase pentru copii
Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii