Cum să-ți cureți bijuteriile de argint - 5 metode testate de mine
Cum să dezvoltăm gândirea critică la copiii noștri (cu ajutorul vacilor)




Muzica dezvoltă creierul copiilor.

Muzica dezvoltă creierul copiilor. Stimulează dezvoltarea creierului, îmbunătățește memoria și ajută la procesul de învățare, duce la rezultate școlare mai bune, contribuie la un IQ ridicat al copilului și viitorului adult. Despre asta, am mai scris aici, unde puteți vedea și un filmuleț foarte interesant pe tema asta.

Dar, pe lângă toate astea, muzica îi poate învăța pe copii și despre alte lucruri. Practic, muzica pentru copii ar putea să-i învețe despre cum să fie niște oameni integri și responsabili, care să se respecte pe ei, pe ceilalți și mediul, demni de încredere și alte atribute pe care am vrea copiii noștri să și le însușească.

Muzica românească și clișeele

Repertoriul muzical românesc mi se pare foarte sărac în direcția asta. Nu știu prea multe melodii pentru copii românești care chiar să fie gândite în direcția asta. Pe lângă cele complet deplasate, din punctul meu de vedere, cu câini pe care îi calcă mașina sau altele asemenea, nu prea auzi decât despre fetițe harnice și băieți isteți, multe etichete, mulți copii ”cuminți” care ascultă de părinți sau sunt certați și pedepsiți.

Muzica oglindește foarte bine societatea în care trăim, iar dacă în societatea noastră nu există prea mult interes general în direcții legate de moralitate, integritate, respect, iar rolul părinților se rezumă la a crește copii ascultători, muzica redă asta foarte bine.

Eram cu Ema la un concert de muzică pentru copii și pe scenă tocmai cântaseră ”Are mama o fetiță”… Nu știu dacă o știți, iar dacă nu, vă spun eu că e o melodie care susține și încurajează etichetele puse fetelor, de ”frumușică foc” și ”hărnicuță” exact cum trebuie să fie o femeie. Frumoasă în societate și bucătăreasă în casa ei, o gospodină desăvârșită. Da, bun venit în anii 50. Ei, pentru că era discriminatoriu să cânte doar o melodie despre o fetiță, au introdus atunci un nou personaj, și anume un băiețel. Care a început și el să cânte un cântec despre băieți, care sunt, ei bine, ați ghicit! ”Isteți” și ”descurcăreți”. Pentru că ei n-au nevoie să fie harnici, dară…

Acum, nu știu despre voi și cum vedeți voi lucrurile, dar eu le văd în felul următor: vreau să le prezint copiilor mei și o altă lume, în care femeile nu-s doar frumoase și gospodine, iar bărbații deștepți și descurcăreți, o lume în care (șoc și groază!), rolul femeii nu e la cratiță. Vreau să-i transmit Emei că poate să facă sau să fie oricine și orice își dorește și că trebuie să muncească pentru asta. Iar lui Fip aș vrea să-i transmit respect pentru femei, pe care aș vrea să le vadă la fel de istețe și de descurcărețe ca și pe bărbați. Ca să fie și el cum e și taică-su și să-și respecte partenera, să o încurajeze și să o susțină, să aibă încredere în ea.

Bun, deci muzica românească nu le transmite copiilor mei ce aș vrea eu să le transmită, ci se scufundă într-o realitate pe care noi nu o trăim, unde copiii sunt cuminți și ascultă de părinți, fetițele sunt harnice și frumoase, iar băieții isteți și descurcăreți. Niciun cuvânt despre alte lucruri, pe care noi vrem să le încurajăm la ei, despre (cum ziceam mai sus) respect și responsabilitate, asumare, reciclare și alte cuvinte care par SF când asculți melodiile pe care le găsești în google, dacă scrii ”muzică pentru copii”.

Alternative de muzică pentru copii

Așa că am căutat altceva. Dacă nu în română, atunci în engleză. Nu-i bai, ascultăm împreună, traducem și discutăm despre ceea ce am auzit. Am pornit crearea playlistului nostru de la niște sugestii pe care le-am primit de la educatoarea Emei, care e în același film cu mine și pentru existența căreia în viața noastră sunt extrem de recunoscătoare. E minunat ca ceea ce faci tu acasă să se continue la grădiniță, să fie susținut și îmbunătățit. E minunat să simți că faci echipă cu cealaltă persoană extrem de importantă în viața copilului, alături de care copilul își petrece o mare parte din zi și care îi devine, astfel, model.

De la ea am primit următoarele melodii, care vorbesc, desigur, despre respect:

Apoi am continuat și eu lista și am adăugat următoarele:

Vrei să primești postările mele pe email?

De ce e important să învățăm copiii să-și gestioneze sănătos emoțiile

Cea mai mare parte din viața mea nu am avut o relație prea sănătoasă cu emoțiile mele. Nu le știam, nu știam cum se face asta, ce ai voie și ce n-ai voie să simți, că poți să le trăiești productiv sau mai puțin productiv, de unde să le iau și unde să le pun.

Creierul cu care citești și creierul cu care lovești

– Mami, azi mi-a venit să o lovesc pe Bianca, dar n-am lovit-o.
Așa m-a întâmpinat Ema, într-o după-amiază, când o luam de la grădiniță. Stătea dreaptă ca un băț în fața mea și încerca, fără să reușească, să pară serioasă. În schimb, un rânjet ca al pisicii de Cheshire i se afișase larg pe moacă, de la o ureche mică la cealaltă (tot mică).

Cum să dezvoltăm gândirea critică la copiii noștri (cu ajutorul vacilor)

Profit de orice situație pentru a dezvolta gândirea critică și creativă a copiilor, îmi place să intru în mintea lor și să-i provoc. Așa că, deși aș fi putut să le spun că vacile nu-s pentru că e prea târziu și au fost mai devreme și au plecat acasă, am preferat să-i îndemn la dialog.

Lipsă de respect

Stă pe jos, la măsuța din sufragerie și, în timp ce pictează o mare sclipitoare, cântă un cântecel:
– Mhmhhhhhhmmmm… ce repede ai crescuuuuuut… mmmhhhmmmmm… prea repede ai crescuuuuuuuut…

Cine mă ajută pe mine să-mi concep speach-urile

Și așa am șters cu buretele tot ce mă gândisem eu inițial să zic și le-am povestit oamenilor despre relația bazată pe încredere și cum absolut tot din viața noastră de părinți se învârte în jurul încrederii. Încrederea pe care noi o avem în copii și încrederea pe care copiii o au în noi.

Ți-ai scris deja povestea vieții?

Povestea ta de viață a fost scrisă deja. Nu, nu mă refer la soartă, nici la ”ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”, ci la faptul că fiecare dintre noi și-a scris singur deja povestea de viață.
Cu toții am început să ne scriem povestea de viață atunci când ne-am născut, sau chiar mai devreme. Unii specialiști au demonstrat prin studii că povestea vieții noastre începe să fie scrisă încă de când pluteam în lichidul amniotic din uterul mamei noastre.

#meToo – Și eu am fost victima hărțuirii și abuzului sexual. Cum combatem asta?

Prima dată mi s-a întâmplat când eram în generală. Să ne înțelegem. Nu am fost niciodată una din fetele mega populare, după care leșinau toți și toate colegele. Școala am făcut-o la un liceu mai „de fițe” să-i spun, unde eram pătura de mijloc printre pături superioare. Vacanțele mi le făceam la Ploiești, și nu la Disney, tata conducea un Oltcit, și nu un Tucson, n-aveam rucsac Herlitz și nici camera mea.

5 lucruri pe care nu vrei să le auzi despre cărțile pentru copii

Mi s-a părut întotdeauna o activitate înălțătoare, cumva. Doar că, studiind eu ale mele legate de psihologie, dezvoltarea copiilor, dezvoltare personală și alte cele, mi-am dat seama ce mare responsabilitate e treaba asta cu cititul cărților de copii. Știu, poate că o să vă dați ochii peste cap și o să vreți să închideți articolul. ”Hai mă, și asta e complicat?! Nici pe-asta n-am făcut-o cum trebuie?”

Cum să exersăm recunoștința cu copiii (dialog și 4 activități pe care să le faceți împreună)

Ema, știi ce am făcut noi acum?
– Am vorbit?
– Da. Și am făcut un exercițiu de recunoștință.
– Cum e ăla?

Secretul unei relații de succes, explicat copiilor

Ema: Auzi mami, dar voi nu vă certați niciodată?
Fip: Da, nu vă sitați nisiodată?
Mă uit așa lunguț la ei. Cine să nu ne certăm? Acum 2 minute măcinam migdale pentru tort și mâncau zmeura pentru cremă. De unde o fi pornit discuția asta?

Cum să-ți cureți bijuteriile de argint - 5 metode testate de mine
Cum să dezvoltăm gândirea critică la copiii noștri (cu ajutorul vacilor)