Cum să-ți cureți bijuteriile de argint - 5 metode testate de mine
Cum să dezvoltăm gândirea critică la copiii noștri (cu ajutorul vacilor)




Muzica dezvoltă creierul copiilor.

Muzica dezvoltă creierul copiilor. Stimulează dezvoltarea creierului, îmbunătățește memoria și ajută la procesul de învățare, duce la rezultate școlare mai bune, contribuie la un IQ ridicat al copilului și viitorului adult. Despre asta, am mai scris aici, unde puteți vedea și un filmuleț foarte interesant pe tema asta.

Dar, pe lângă toate astea, muzica îi poate învăța pe copii și despre alte lucruri. Practic, muzica pentru copii ar putea să-i învețe despre cum să fie niște oameni integri și responsabili, care să se respecte pe ei, pe ceilalți și mediul, demni de încredere și alte atribute pe care am vrea copiii noștri să și le însușească.

Muzica românească și clișeele

Repertoriul muzical românesc mi se pare foarte sărac în direcția asta. Nu știu prea multe melodii pentru copii românești care chiar să fie gândite în direcția asta. Pe lângă cele complet deplasate, din punctul meu de vedere, cu câini pe care îi calcă mașina sau altele asemenea, nu prea auzi decât despre fetițe harnice și băieți isteți, multe etichete, mulți copii ”cuminți” care ascultă de părinți sau sunt certați și pedepsiți.

Muzica oglindește foarte bine societatea în care trăim, iar dacă în societatea noastră nu există prea mult interes general în direcții legate de moralitate, integritate, respect, iar rolul părinților se rezumă la a crește copii ascultători, muzica redă asta foarte bine.

Eram cu Ema la un concert de muzică pentru copii și pe scenă tocmai cântaseră ”Are mama o fetiță”… Nu știu dacă o știți, iar dacă nu, vă spun eu că e o melodie care susține și încurajează etichetele puse fetelor, de ”frumușică foc” și ”hărnicuță” exact cum trebuie să fie o femeie. Frumoasă în societate și bucătăreasă în casa ei, o gospodină desăvârșită. Da, bun venit în anii 50. Ei, pentru că era discriminatoriu să cânte doar o melodie despre o fetiță, au introdus atunci un nou personaj, și anume un băiețel. Care a început și el să cânte un cântec despre băieți, care sunt, ei bine, ați ghicit! ”Isteți” și ”descurcăreți”. Pentru că ei n-au nevoie să fie harnici, dară…

Acum, nu știu despre voi și cum vedeți voi lucrurile, dar eu le văd în felul următor: vreau să le prezint copiilor mei și o altă lume, în care femeile nu-s doar frumoase și gospodine, iar bărbații deștepți și descurcăreți, o lume în care (șoc și groază!), rolul femeii nu e la cratiță. Vreau să-i transmit Emei că poate să facă sau să fie oricine și orice își dorește și că trebuie să muncească pentru asta. Iar lui Fip aș vrea să-i transmit respect pentru femei, pe care aș vrea să le vadă la fel de istețe și de descurcărețe ca și pe bărbați. Ca să fie și el cum e și taică-su și să-și respecte partenera, să o încurajeze și să o susțină, să aibă încredere în ea.

Bun, deci muzica românească nu le transmite copiilor mei ce aș vrea eu să le transmită, ci se scufundă într-o realitate pe care noi nu o trăim, unde copiii sunt cuminți și ascultă de părinți, fetițele sunt harnice și frumoase, iar băieții isteți și descurcăreți. Niciun cuvânt despre alte lucruri, pe care noi vrem să le încurajăm la ei, despre (cum ziceam mai sus) respect și responsabilitate, asumare, reciclare și alte cuvinte care par SF când asculți melodiile pe care le găsești în google, dacă scrii ”muzică pentru copii”.

Alternative de muzică pentru copii

Așa că am căutat altceva. Dacă nu în română, atunci în engleză. Nu-i bai, ascultăm împreună, traducem și discutăm despre ceea ce am auzit. Am pornit crearea playlistului nostru de la niște sugestii pe care le-am primit de la educatoarea Emei, care e în același film cu mine și pentru existența căreia în viața noastră sunt extrem de recunoscătoare. E minunat ca ceea ce faci tu acasă să se continue la grădiniță, să fie susținut și îmbunătățit. E minunat să simți că faci echipă cu cealaltă persoană extrem de importantă în viața copilului, alături de care copilul își petrece o mare parte din zi și care îi devine, astfel, model.

De la ea am primit următoarele melodii, care vorbesc, desigur, despre respect:

Apoi am continuat și eu lista și am adăugat următoarele:

Vrei să primești postările mele pe email?

Cum ne ajutam copiii sa gestioneze emotiile

Ca să nu mai spun de reacțiile celor din jur. Eram ieri dimineață în curtea pensiunii în care suntem cazați. Fip și Ema se jucau cu o minge și-o șutau de la unul la celălalt. O doamnă și un domn îi privesc. ”Vai, ce drăguț se joacă ei, ia uite ce fotbaliști!”. La un moment dat Ema se supără pentru că Fip nu voia să-i mai dea mingea și se așază pe bordură și începe să plângă.

Cum să dezvoltăm gândirea critică la copiii noștri (cu ajutorul vacilor)

Profit de orice situație pentru a dezvolta gândirea critică și creativă a copiilor, îmi place să intru în mintea lor și să-i provoc. Așa că, deși aș fi putut să le spun că vacile nu-s pentru că e prea târziu și au fost mai devreme și au plecat acasă, am preferat să-i îndemn la dialog.

#meToo – Și eu am fost victima hărțuirii și abuzului sexual. Cum combatem asta?

Prima dată mi s-a întâmplat când eram în generală. Să ne înțelegem. Nu am fost niciodată una din fetele mega populare, după care leșinau toți și toate colegele. Școala am făcut-o la un liceu mai „de fițe” să-i spun, unde eram pătura de mijloc printre pături superioare. Vacanțele mi le făceam la Ploiești, și nu la Disney, tata conducea un Oltcit, și nu un Tucson, n-aveam rucsac Herlitz și nici camera mea.

Când un copil e bolnav, trebuie să ai grijă de amândoi

Duminica trecută Fip a făcut un giumbușluc cu bicicleta. Ca un adevărat acrobat de la Cirque du Soleil, a coborât panta cu mare viteză pe bicicleta lui de echilibru, apoi s-a dat peste cap peste ea. Mă rog, cu siguranță că un acrobat de la Cirque du Soleil n-ar fi și picat, dar na… Nimeni nu s-a născut învățat. Practic, Fip e jumătate de acrobat. A doua jumătate e cascador, dar nu unul foarte priceput.

Maria și apele roz de mătase

Maria avea 2 luni și locuia împreună cu mama, cu tatăl și cu fratele ei. Pentru că Maria era atât de mică, ea nu știa încă să vorbească și să le spună părinților ei atunci când îi e frig sau cald, când îi e foame, când e lumina prea puternică sau scutecul prea strâmt. Așa că Maria plângea oricând se întâmpla ceva care o făcea să nu se mai simtă bine, să nu mai fie în echilibru.

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

La momentul în care vă scriu articolul, ce știu eu este că sunt 8 simțuri prin care experimentăm lumea. Și nu știu dacă pe undeva e în dezbatere, dar mie și experiența de viață mi se pare un simț bun de luat în calcul, care modifică felul în care percepem și trăim realitatea.

Ce-i învățăm pe copii?

Copilul mai crește, iar tu îl tratezi cu același respect cu care ai trata orice alt om de pe lumea asta. Ai răbdare cu el, îi înțelegi limitările, îl ajuți să le depășească. Vorbești cu el cum ți-ar plăcea și ție să ți se vorbească, îi spui ”te rog”, ”dă-mi voie”, ”mulțumesc”, ”îmi cer scuze”. Accepți că nu ești și nici nu trebuie să fii perfect în fața copilului și îți asumi greșelile. De fapt, nu faci un capăt de țară din a greși.

Instrumente de parenting

E atât de simplu să fii părinte. Mergi pe intuiție, plus că citești ce scrie în cărți și aplici. De fapt, lucrurile se rezumă la un simplu cuvânt: respect. Dacă îți tratezi copilul cu respect, îl crești bine, aveți o relație bună, toată lumea cooperează și lucrurile merg strună. Doar că în lumea reală treburile nu funcționează așa. Pentru că noi, părinții, nu suntem...

Ce să faci dacă ai un copil ‘obsedat’ de ceva?

– Diana, ce mă fac cu el? Toată ziua nu se joacă decât cu trenurile. Are o casă plină de jucării, dar nu-l interesează nimic altceva. Am încercat să i le iau, să nu-l mai las cu ele, dar nu se joacă apoi cu altceva. Sau ia mingiile și își imaginează tot că sunt trenuri.

În substrat eu înțeleg îngrijorarea. E îngrijorarea părintelui că are un copil care ‘nu e normal’. Ba, cu toată informația asta la îndemâna tuturor dintre noi, unii părinți se duc deja cu gândul către diferite tulburări (în mod special la spectrul autist) și de aici începe o luptă cu copilul, care nu ajută pe nimeni.

Cum să speli pe păr un copil care ”nu veau!”

Motivele pot fi multe, de la teama de apă, sau poate că își amintește cum l-a supărat odată, cândva, în viața asta sau în alta, cum i-a intrat săpun în ochi, până la nevoia de a se face auzit, de a-și stabili singur limitele, de a fi acceptat (în ochii lui sau ai părintelui) ca individ separat de restul familiei, cu puteri depline și cu drept de veto.

Cum să-ți cureți bijuteriile de argint - 5 metode testate de mine
Cum să dezvoltăm gândirea critică la copiii noștri (cu ajutorul vacilor)