Plecăm de la grădiniță într-o după amiază. O luasem deja pe Ema și acum ne opream la grădinița lui Fip, să-l luăm și pe el. Când să ne urcăm în mașină, Fip a hotărât că el vrea să vadă vaca.
Fix vis-a-vis de grădinița lui Fip e un câmp viran închis, unde un vecin își aduce cele două vaci la păscut. Copiii le văd mereu pe geamul clasei, iar dacă sunt aproape de gard (terenul e destul de mare), mai ieșim pe stradă să le vedem de aproape. Avantajul de a locui și de a avea grădinița în mediul rural e că reușesc și copiii să vadă animale în carne și oase. Bine, cu metroul plecăm ca și cum am merge cu muzeul, mergem la metrou ca în parcul de distracții, doar cu scopul de a ne minuna de existența lui. Valabil și pentru troleibuze și tramvaie. Dar, hei, vedem vaci și cai și broaște. Și fazani, dacă ne apropiem de lac. Zic eu că e un schimb bun.
Ei, și în după amiaza aia, Fip a hotărât, după cum ziceam, că el vrea să vadă vaca. Doar că vaca nu era acolo, deci ia-o de unde nu-i. Așa că ne-am urcat în mașină, ca să căutăm vaca.
Urmărește-mă pe facebook
Gândirea critică
Profit de orice situație pentru a dezvolta gândirea critică și creativă a copiilor, îmi place să intru în mintea lor și să-i provoc. Așa că, deși aș fi putut să le spun că vacile nu-s pentru că e prea târziu și au fost mai devreme și au plecat acasă, am preferat să-i îndemn la dialog.
Gândirea critică e unul din cele mai importante instrumente pe care le putem oferi copiilor noștri. Bunica mea avea o vorbă, pe care mi-o spunea foarte des atunci când eram mică: ”Întreb, deci exist”. Îmi spunea mereu să fiu curioasă și să nu iau niciodată lucrurile de bune. Îmi sugera să nu accept autoritatea doar pentru că există, ci să trec tot timpul decizii și situații prin filtrul gândirii proprii.
Gândirea critică îl va ajuta pe viitorul adult în multe aspecte ale vieții lui raționale. Va găsi mai ușor soluții, va fi mai creativ, își va gestiona mai ușor impulsurile și va îi va fi mai ușor să se autoregleze. Toate astea se întâmplă pentru că gândirea critică e un antrenament pentru neocortex, creierul rațional. E ca și cum ai duce creierul la sală și l-ai ajuta astfel să crească și să devină tot mai puternic și mai performant.
Ca să dezvoltăm gândirea critică în copiii noștri nu e deloc greu, doar că trebuie să ne debarasăm de obiceiurile noastre de a le da întotdeauna soluțiile, răspunsurile, de a-i corecta, de a încerca să-i convingem să facă ceva pentru că ”trebuie” sau ”așa se face”. Copiii vin dotați cu o curiozitate naturală, care îi ajută să absoarbă informație, să creeze conexiuni, să învețe și să se dezvolte. Nu trebuie decât să o încurajăm.
Dacă vreți să aflați mai multe despre cum ați putea dezvolta și încuraja gândirea critică la copii, puteți cumpăra acest document pdf, cu doar 6 lei până la sfârșitul lunii (Link la finalul articolului)
Vrei să primești postările mele pe email?
Practic, …
Eu: Văd că nu sunt vacile… Ce-o fi cu ele?
Ema: Da, nu sunt. E prea târziu pentru ele. Cred că sunt acasă, dorm. Am auzit eu că vacile dorm mult.
Eu: Serios? Dar de ce au ele nevoie de așa de mult somn?
Ema: Pentru că sunt foarte mari și obosesc repede să fie mari. Și mănâncă mult și au nevoie de energie. Și le mai e și frig la ora asta.
Eu: Zici tu că i-ar fi frig unei vaci la ora asta?
Ema: Hmmm… S-ar putea… De fapt, nu, că ea are un fel de blană.
Eu: Fip, tu ce zici? Tu dacă ai fi vacă, unde ai fi la ora asta?
Fip: A mol. Eu dacă as fi vacă, as fi a mol.
Eu: Cum ajunge o vacă la mall?
Fip: Medze a mol vaca.
Ema: Poate ajunge cu un camion mare.
Eu: Și ce face o vacă la mall?
Fip: Mâncă chițată! [n.t.: mănâncă înghețată]
Eu: Dar eu n-am văzut niciodată o vacă la mall.
Fip: Niți eu nu am văzt nițiodată o vacă a mol.
Ema: Eu am văzut una când eram mică. Era mare, mov și dădea din cap. Și m-am speriat.
Eu: Da, era o vacă-robot. Care făcea reclamă la ceva.
Ema: Da, nu mi-a plăcut deloc de ea. Cine a mai văzut o vacă mov?
Eu: Tu dacă ai crea o vacă ce culoare ai face-o?
Fip: Abatu!
Ema: Roz.
Fip: Da, și io loz. Nu abatu. Loz
Eu: Bun, deci dacă o vacă doarme și una e la mall, le mai căutăm?
Fip: Hai să căutăm calu’!
Eu: Bine. Tu unde ai fi dacă ai fi un cal?