Crezi că ești pregătit să fii părinte?

Titlul e menit să vă inducă în eroare. De fapt, nu ești absolut niciodată pregătit să fii părinte. Pentru că înainte să fii părinte ar trebui să exersezi să:

Nu mai dormi niciodată

OK, exagerez. ”Niciodată” ăla e prea mult. Hai să vă expun realitatea, de fapt. Rămâi însărcinată și încep insomniile. Dacă nu-s insomnii, e disconfort în ale poziționării burții în pat. Dacă nu-i nici asta, o să te trezești din 30 în 30 de minute pentru că Juniorul/Junioara/Juniorii joacă Zorba Grecul pe vezica ta și-așa înghesuită. Dacă nici asta nu-i, sigur sunt arsurile de stomac, cele care nu-ți dau pace. Sau nervul sciatic. Sau că-ți vine să vomiți. Sau, sau, sau.

Apoi naști. Presupunem că nu ești o mamă stresată, care păzește bebelușul zi lumină ca să se asigure că respiră. Presupunem că ești o mamă care ar vrea să doarmă, dacă ar putea. La început, bebelușul nou născut se va trezi din oră în oră. Apoi vine regresia somnului și se va trezi mai des. Apoi îi va ieși primul dinte și se va trezi și mai des. Apoi începeți diversificarea și se îndesesc din nou trezirile. Apoi intervine anxietatea de separare. Apoi va învăța să stea în picioare – alte treziri. Apoi să meargă, să vorbească, începe creșa, ies măsele etc. etc. etc.

Când crezi că s-a terminat cu nopțile nedormite… te înșeli. Rău va dormi când va fi răcit, bolnav, când își va rupe mâna, când va avea perioade dificile, etc.

Da. Știu. Există și copii care dorm nopțile. Vă rog, mințiți-mă frumos că nici ai voștri nu dorm, pentru că în 5 ani am avut o singură noapte de somn fără nicio trezire – singura noapte în care copiii erau plecați cu V, iar eu rămăsesem acasă. În rest, n-am pupat așa ceva.

Dimineți lungi? Ce-s alea? Aaaa da… Când te trezești la 8 în loc de 7

Eu am fost un copil care dormea până târziu (sau așa zice mama)… Care n-am avut și eu noroc de astfel de copii. Nici nu-mi mai amintesc despre momente din alea de leneveală în pat. Sâmbetele și duminicile mă dădeam jos din pat pentru că mă plictisisem de atâta stat. Acum… Copiii mei sunt tare matinali. Limita suportabilității am atins-o, împreună cu V, atunci când Ema începuse să se trezească la 4 dimineața. Iar odată treziți, sunt în priză. Să facem, să dregem, să mergem… Nu s-ar juca și ei în jurul nostru, să mai prindem 5 minute de somn.

Zilele trecute am văzut într-un magazin un ceas din ăla deșteptător cu roți. Care sună și fuge prin casă, iar dacă vrei liniște, trebuie să-ți miști posteriorul și să-l hăituiești prin casă.

Ei bine, noi avem varianta cu picioare în loc de roți. Fiecare adult are câte un astfel de ceas. V o are pe Ema, iar eu pe Fip.

Când n-ai muci pe bluză, înseamnă că te duci la o nuntă

Bine, mint. Eu și în drum spre nuntă aveam muci… dar pe fustă. Știu, mi s-a spus că ăsta (mucii) nu e un cuvânt demn de a fi scris pe un blog, așa că vă rog să mă scuzați. Nu-s muci. Sunt bale. Sau lapte regurgitat. Sau lapte neregurgitat. E nasol dacă e pipi. Și dacă vezi o pată maro, speri că e ciocolată.

Mai clar și concis și concret, ca să nu credeți că mă ascund pe după cireș: când devii mamă, te transformi, practic, într-un șervețel uman. Copiii nu vor, dragii de ei, să te folosească așa, dar mânuțele alea murdare de miere se agață de bluza ta, să le ridici în brațe și să le speli la chiuvetă. Iar fățuca aia tristă și plânsă o să găsească alinare pe umărul tău, loc de depozitare inclusiv pentru mucozitățile (o fi mai bine așa?) ce curg dinlăuntrul nasului mic și turtit

Despre vomă și lapte regurgitat sau bale nu vreau să-mi mai amintesc. Am avut un copil tare darnic în direcția asta.

Mersul la restaurant devine mai intens decât mersul la sală

Mersul la restaurant se transformă, din relaxare, într-o activitate intensă. Părinții vor alerga după copil pe rând, vor sta pe scaun să-și tragă sufletul tot pe rând, vor mânca pe rând. Pentru că am observat eu că restaurantele sunt locurile preferate de explorat ale copiilor de la 3 luni în sus. Nu, nu stau locului, da, vor să alerge, vor să descopere, să țipe, să cânte. Iar asta înseamnă că deranjează alți oameni, pe acei oameni care-s veniți la restaurant ca să mănânce și nu ca să asiste la circ cu copii sau să facă și ei fitness, ca tine, părintele.

Toți părinții minunați care citesc acest blog vor depune toate eforturile pentru ca atât copilul, cât și ceilalți clienți ai restaurantului să se simtă bine, în timp ce vor arde 487288,44 de calorii.

Nu mai ești părintele perfect care credeai că o să fii, dar afli că există alții

Îți dai seama că ”eu niciodată nu o să” e doar începutul unui banc foarte bun. Pentru că experiența de părinte real te-a învățat că nu ești un părinte perfect. În schimb, mulți oameni de pe stradă, din autobuz, bunici, vecine, prietene, domni în tren, etc, sunt ei la rândul lor părinții perfecți ai copilului tău și îți atrag mereu atenția că îi e cald/frig copilului, că îl ții prea mult/puțin în brațe, că e prea răsfățat sau că ești prea strictă cu el, etc. Copiii lor nu au făcut sau nu vor face niciodată ceea ce face al tău…

Te-ai uita și tu la un film, dar…

N-ai două ore neîntrerupte în viața ta, iar dacă le-ai avea, cu siguranță le-ai dormi. Eu am văzut primul film întreg la 4 ani după ce am făcut primul copil. În rest, poți transforma orice film de 2 ore în serial a câte 10 episoade, pe care să le vezi în decurs de 7 luni. E adevărat, la finalul filmului vei uita cum era începutul, dar ce mai contează? Ai văzut un film!!!

Dacă ați ajuns până aici, să știți că am exagerat. De fapt, nu neapărat că am exagerat, dar atunci când ai o ființă umană atât de mică și de drăgălașă în brațe, pe care simți să o îmbăiezi în toată iubirea ta, indiferent cât ai fi de nedormită sau obosită, nimic altceva nu pare să mai conteze.

Și expresia mea preferată, atunci când ești mamă și nu mai poți, ei bine, mai poți puțin. Nope. Câteodată chiar nu mai poți și gata.

Faceți copii, dragii mei, și creșteți-i cu blândețe și iubire, ca să schimbăm lumea asta pentru nepoții noștri.

Sursa foto: Shutterstock

Urmărește-mă pe Pinterest